ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2981/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 30/R/CA/2010 din 5

octombrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției de contencios administrativ

și fiscal și, în baza art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară

al instanțelor judecătorești, transpunerea recursului declarat în cauză de la secția

de contencios administrativ și fiscal la secția comercială din cadrul Curții de

Apel Alba Iulia, spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a avut în vedere hotărârea instanței de fond, care a

stabilit natura juridică comercială a acțiunii deduse judecății, motivat de

faptul că acțiunea are ca obiect anularea unei proceduri de achiziție care nu

s-a desfășurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, act normativ

care ar fi atras competența materială a instanței de contencios administrativ.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs SC M.H.S. SRL Sibiu - dealer M.A.C.T.B. SRL,

invocând dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ..

În motivarea

recursului se arată că obiectul dosarului constă în soluționarea unei

contestații înaintate împotriva unei proceduri prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006

și că, potrivit art. 256

1

din acest act normativ, reclamanta avea

posibilitatea de a sesiza instanța judecătorească competentă pentru

soluționarea contestației formulate împotriva unui act privind pretinsa

încălcare a prevederilor legislației achizițiilor publice.

Recurenta mai arată

că instanța de fond a fost o instanță de contencios administrativ și a

recunoscut caracterul administrativ al cererii, inclusiv prin modul în care a

soluționat cererea înaintată.

Mai arată recurenta

că, potrivit art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, instanța competentă să judece

contestațiile înaintate în baza legii anterior amintite este secția de

contencios administrativ a tribunalului în care autoritatea contractantă își

are sediul, iar recursul împotriva sentinței pronunțate de secția de contencios

administrativ a Tribunalului Sibiu urmează a fi soluționat de către Curtea de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ.

Recurenta solicită

admiterea recursului și casarea încheierii prin care s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei la secția comercială a Curții de Apel Alba

Iulia, respectiv să se transpună cauza pe rolul Secției de contencios

administrativ, așa cum a fost în mod corect inițial sesizată.

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte constată că

aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Împotriva sentinței

administrative nr. 251/CA din 27 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția

comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs contestatoarea

SC M.H.S. SRL Sibiu -

dealer M.A.C.T.B. SRL

,

cererea de recurs fiind înregistrată la secția de contencios administrativ și

fiscal a Curții de Apel Alba Iulia, completul investit dispunând, prin

încheierea nr. 30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010, transpunerea cauzei către

secția comercială a instanței.

Analizând conținutul

încheierii

nr.

30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010,

atacată cu prezentul recurs, în raport de

dispozițiile legale aplicabile speței, Înalta Curte constată că prin această

încheiere Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și

fiscal

a dispus transpunerea cauzei, având ca

obiect anularea unei proceduri de achiziție care nu s-a desfășurat în

conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, acțiune apreciată de instanța

de fond ca fiind de natură comercială, către secția comercială a aceleiași

curți de apel.

Procedând în acest

mod instanța de recurs a dispus o măsură necesară soluționării pricinii,

respectiv a fondului cauzei, fără însă a se pronunța asupra vreunui aspect care

să anticipeze soluția finală. Prin urmare, încheierea recurată este o încheiere

premergătoare.

În acest context,

dispozițiile art. 282 alin. (2) din C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile în

speță, prin acestea stabilindu-se că „Împotriva încheierilor premergătoare nu

se poate face apel, decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a

întrerupt cursul judecății”.

Astfel, potrivit art.

282 C. proc. civ., încheierile premergătoare, atât cele preparatorii, cât și

cele interlocutorii, pot fi atacate numai odată cu fondul. De la această regulă

sunt exceptate încheierile prin care s-a întrerupt ori suspendat cursul

judecății, care pot fi atacate separat, cu condiția, în principiu, ca și

hotărârea ce urmează a fi pronunțată în cauza respectivă să fie susceptibilă de

a fi atacată cu recurs, legiuitorul nepermițând un recurs la recurs.

Având în vedere că

prin transpunerea cauzei de la o secție la alta nu are loc o întrerupere sau

suspendare a cursului judecății, ci doar o amânare a judecății, că încheierea

atacată nu face parte din categoria acelora care ar putea suprima vreun drept

procesual al părților, cum ar fi, de exemplu, o încheiere prin care se dispune

suspendarea, ori o încheiere prin care se dispune declinarea de competență, ori

prin care se constată perimarea, cu privire la care C. proc. civ. prevede

expres existența unor căi de atac separate, Înalta Curte constată că, din

perspectiva art. 282 C. proc. civ., recursul nu este admisibil.

Fiind stabilită

natura încheierii atacate, urmează să analizăm dacă acest act procedural poate

face obiectul unei căi de atac, în speță a recursului.

Potrivit

dispozițiilor art. 299 alin. (1) din C. proc. civ. „Hotărârile date fără drept

de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege,

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului”.

Din enumerarea

limitativă a textului legal rezultă că pot face obiectul recursului hotărârile

judecătorești pentru care legea nu prevede calea de atac a apelului, dar o

prevede pe cea a recursului, precum și cele pronunțate în apel.

Or, încheierea nr.

30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal nu se încadrează în nici una dintre ipoteze.

Având în vedere

faptul că hotărârea ce urmează a fi pronunțată de instanța de recurs nu este

susceptibilă de a fi atacată cu recurs, nici încheierile premergătoare acestei

hotărâri nu pot fi atacate cu recurs. În consecință, nici sub acest aspect

recursul nu este admisibil.

Declarând recurs

împotriva unei încheieri irevocabile, pârâta SC M.H.S. SRL Sibiu - dealer M.A.C.T.B.

SRL nu s-a conformat condiției specifice de admisibilitate a recursului în

această materie, încălcând dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ..

Din

interpretarea textului de lege menționat rezultă în mod evident că hotărârile

judecătorești care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu

recurs.

Cum Încheierea

nr.

30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal

nu se circumscrie

categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind

irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.

Pe de altă parte,

Înalta Curte constată că prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., invocate

de recurent, nu sunt aplicabile în speță, întrucât prin încheierea atacată nu

s-a pus problema competenței materiale a instanței, ci doar a secției, iar

între secțiile aceleiași instanțe nu operează instituția declinării de

competență, căci necompetența privește instanța, iar nu structurile ei interne,

astfel încât hotărârea pronunțată nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Ori, în speță, nu

sunt întrunite condițiile existenței conflictului de competență, fiind vorba,

în fapt și în drept, de o aplicare a prevederilor art. 99 alin. (2) din

Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin

Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul

transpunerii cauzei de la o secție la alta din cadrul aceleiași instanțe.

Potrivit art. 99

alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești,

transpunerea cauzei de la o secție la alta, în cadrul aceleiași instanțe, se

realizează prin încheiere cu caracter interlocutoriu, întrucât instanța rezolvă

un aspect al procesului prin care lasă să se întrevadă soluția.

Instituția

competenței vizează numai instanța de judecată, iar nu judecătorii, completul

de judecată, sau, ca în prezenta speță, secția unei instanțe. În această din

urmă situație este vorba de repartizarea unor atribuții între secțiile

instanței respective.

Așa fiind, atunci

când o secție a unei instanțe consideră că pricina trebuie rezolvată de o altă

secție a aceleiași instanțe, va lua act de această împrejurare printr-o

încheiere, iar transferul dosarului de la o secție la alta se va face pe cale

administrativă (art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al

instanțelor judecătorești). Această încheiere nu este susceptibilă de a forma

obiectul căilor de atac.

Cele reținute sunt

susținute și de dispozițiile înscrise în art. 158 C. proc. civ., din care

rezultă că se poate declina competența numai dacă pricina urmează a fi trimisă

unei alte instanțe judecătorești sau unui alt organ cu activitate

jurisdicțională.

Astfel, constatând că

obiectul recursului de față îl constituie o încheiere de transpunere a cauzei

la un complet specializat în cadrul aceleiași secții, și nu o hotărâre de

declinare a competenței, Înalta Curte apreciază că recursul promovat nu este

admisibil.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 137, cu referire

la dispozițiile art. 299 alin. (1) din C. proc. civ. și ale art. 99 alin. (2)

din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Înalta

Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

De asemenea, Înalta

Curte reține că admiterea excepției inadmisibilității cererii recurentei SC M.H.S.

SRL Sibiu - dealer M.A.C.T.B. SRL face de prisos examinarea celorlalte cereri

și susțineri ale acesteia, formulate în prezenta cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.H.S. SRL

Sibiu - dealer M.A.C.T.B. SRL, împotriva încheierii nr. 30/R/CA/2010 din 5

octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai

2011.