ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2981/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal și, în baza art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, transpunerea recursului declarat în cauză de la secția de contencios administrativ și fiscal la secția comercială din cadrul Curții de Apel Alba Iulia, spre competentă soluționare. Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere hotărârea instanței de fond, care a stabilit natura juridică comercială a acțiunii deduse judecății, motivat de faptul că acțiunea are ca obiect anularea unei proceduri de achiziție care nu s-a desfășurat în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 34/2006, act normativ care ar fi atras competența materială a instanței de contencios administrativ. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs SC M.H.S. SRL Sibiu - dealer M.A.C.T.B. SRL, invocând dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ.. În motivarea recursului se arată că obiectul dosarului constă în soluționarea unei contestații înaintate împotriva unei proceduri prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 și că, potrivit art. 256 1 din acest act normativ, reclamanta avea posibilitatea de a sesiza instanța judecătorească competentă pentru soluționarea contestației formulate împotriva unui act privind pretinsa încălcare a prevederilor legislației achizițiilor publice. Recurenta mai arată că instanța de fond a fost o instanță de contencios administrativ și a recunoscut caracterul administrativ al cererii, inclusiv prin modul în care a soluționat cererea înaintată.

Mai arată recurenta că, potrivit art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, instanța competentă să judece contestațiile înaintate în baza legii anterior amintite este secția de contencios administrativ a tribunalului în care autoritatea contractantă își are sediul, iar recursul împotriva sentinței pronunțate de secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu urmează a fi soluționat de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ. Recurenta solicită admiterea recursului și casarea încheierii prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei la secția comercială a Curții de Apel Alba Iulia, respectiv să se transpună cauza pe rolul Secției de contencios administrativ, așa cum a fost în mod corect inițial sesizată.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Împotriva sentinței administrative nr. 251/CA din 27 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs contestatoarea SC M.H.S. SRL Sibiu - dealer M.A.C.T.B. SRL , cererea de recurs fiind înregistrată la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia, completul investit dispunând, prin încheierea nr. 30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010, transpunerea cauzei către secția comercială a instanței.

Analizând conținutul încheierii nr. 30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010, atacată cu prezentul recurs, în raport de dispozițiile legale aplicabile speței, Înalta Curte constată că prin această încheiere Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus transpunerea cauzei, având ca obiect anularea unei proceduri de achiziție care nu s-a desfășurat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, acțiune apreciată de instanța de fond ca fiind de natură comercială, către secția comercială a aceleiași curți de apel. Procedând în acest mod instanța de recurs a dispus o măsură necesară soluționării pricinii, respectiv a fondului cauzei, fără însă a se pronunța asupra vreunui aspect care să anticipeze soluția finală.

Prin urmare, încheierea recurată este o încheiere premergătoare. În acest context, dispozițiile art. 282 alin. (2) din C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile în speță, prin acestea stabilindu-se că „Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel, decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății”. Astfel, potrivit art. 282 C. proc. civ., încheierile premergătoare, atât cele preparatorii, cât și cele interlocutorii, pot fi atacate numai odată cu fondul. De la această regulă sunt exceptate încheierile prin care s-a întrerupt ori suspendat cursul judecății, care pot fi atacate separat, cu condiția, în principiu, ca și hotărârea ce urmează a fi pronunțată în cauza respectivă să fie susceptibilă de a fi atacată cu recurs, legiuitorul nepermițând un recurs la recurs.

Având în vedere că prin transpunerea cauzei de la o secție la alta nu are loc o întrerupere sau suspendare a cursului judecății, ci doar o amânare a judecății, că încheierea atacată nu face parte din categoria acelora care ar putea suprima vreun drept procesual al părților, cum ar fi, de exemplu, o încheiere prin care se dispune suspendarea, ori o încheiere prin care se dispune declinarea de competență, ori prin care se constată perimarea, cu privire la care C. proc. civ. prevede expres existența unor căi de atac separate, Înalta Curte constată că, din perspectiva art. 282 C. proc. civ., recursul nu este admisibil. Fiind stabilită natura încheierii atacate, urmează să analizăm dacă acest act procedural poate face obiectul unei căi de atac, în speță a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) din C. proc. civ. „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului”. Din enumerarea limitativă a textului legal rezultă că pot face obiectul recursului hotărârile judecătorești pentru care legea nu prevede calea de atac a apelului, dar o prevede pe cea a recursului, precum și cele pronunțate în apel. Or, încheierea nr. 30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal nu se încadrează în nici una dintre ipoteze. Având în vedere faptul că hotărârea ce urmează a fi pronunțată de instanța de recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, nici încheierile premergătoare acestei hotărâri nu pot fi atacate cu recurs.

În consecință, nici sub acest aspect recursul nu este admisibil. Declarând recurs împotriva unei încheieri irevocabile, pârâta SC M.H.S. SRL Sibiu - dealer M.A.C.T.B. SRL nu s-a conformat condiției specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.. Din interpretarea textului de lege menționat rezultă în mod evident că hotărârile judecătorești care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs. Cum Încheierea nr. 30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., invocate de recurent, nu sunt aplicabile în speță, întrucât prin încheierea atacată nu s-a pus problema competenței materiale a instanței, ci doar a secției, iar între secțiile aceleiași instanțe nu operează instituția declinării de competență, căci necompetența privește instanța, iar nu structurile ei interne, astfel încât hotărârea pronunțată nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs. Ori, în speță, nu sunt întrunite condițiile existenței conflictului de competență, fiind vorba, în fapt și în drept, de o aplicare a prevederilor art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul transpunerii cauzei de la o secție la alta din cadrul aceleiași instanțe.

Potrivit art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, transpunerea cauzei de la o secție la alta, în cadrul aceleiași instanțe, se realizează prin încheiere cu caracter interlocutoriu, întrucât instanța rezolvă un aspect al procesului prin care lasă să se întrevadă soluția. Instituția competenței vizează numai instanța de judecată, iar nu judecătorii, completul de judecată, sau, ca în prezenta speță, secția unei instanțe. În această din urmă situație este vorba de repartizarea unor atribuții între secțiile instanței respective. Așa fiind, atunci când o secție a unei instanțe consideră că pricina trebuie rezolvată de o altă secție a aceleiași instanțe, va lua act de această împrejurare printr-o încheiere, iar transferul dosarului de la o secție la alta se va face pe cale administrativă (art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești).

Această încheiere nu este susceptibilă de a forma obiectul căilor de atac. Cele reținute sunt susținute și de dispozițiile înscrise în art. 158 C. proc. civ., din care rezultă că se poate declina competența numai dacă pricina urmează a fi trimisă unei alte instanțe judecătorești sau unui alt organ cu activitate jurisdicțională. Astfel, constatând că obiectul recursului de față îl constituie o încheiere de transpunere a cauzei la un complet specializat în cadrul aceleiași secții, și nu o hotărâre de declinare a competenței, Înalta Curte apreciază că recursul promovat nu este admisibil. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 137, cu referire la dispozițiile art. 299 alin. (1) din C. proc.

civ. și ale art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil. De asemenea, Înalta Curte reține că admiterea excepției inadmisibilității cererii recurentei SC M.H.S. SRL Sibiu - dealer M.A.C.T.B. SRL face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale acesteia, formulate în prezenta cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.H.S. SRL Sibiu - dealer M.A.C.T.B. SRL, împotriva încheierii nr. 30/R/CA/2010 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.