ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de suspendare formulată, reclamanta SC S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. (denumită în continuare A.P.D.R.P.), suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 27 noiembrie 2012, privind proiectul Extindere adăpost pentru îngrășarea suinelor în Comuna G., jud. Mehedinți și înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. B1./ 27 noiembrie 2012 și Notificarea nr. N1. din 29 noiembrie 2012 privind descoperirea unui debit, exonerarea de la plata sumei de 1.590.427,98 RON.

A mai solicitat și suspendarea executării deciziei nr. 3566 din 7 februarie 2013, privind soluționarea contestației formulată de reclamanta SC S. SRL, împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 27 noiembrie 2012. 1.2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 250 din 13 iunie 2013, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC S. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 27 noiembrie 2012, a Notificării nr. N1. din 29 noiembrie 2012 privind descoperirea unui debit și a Deciziei nr. 3566/ 7 februarie 2013 de soluționare a contestației formulată de reclamanta SC S. SRL.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că procesul-verbal de constatare nr. PV1. din 27 noiembrie 2012 nu se bucură de prezumția de legalitate, întrucât echipa de control a aplicat un act normativ - O.U.G. nr. 66/2011 - care nu era în vigoare la data derulării procedurilor de achiziții afectate de nereguli. De asemenea, în cuprinsul acestui proces-verbal nu se fac referiri la prejudiciul cauzat Uniunii Europene sau fondurilor naționale. Cu referire la cazul bine justificat, s-a reținut că, întrucât procedura administrativă nu este finalizată, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate, executarea nu poate avea loc, astfel că acest fapt constituie un motiv întemeiat de suspendare a executării actului contestat.

Cu privire la existența pagubei iminente, s-a reținut că și această condiție este îndeplinită, fiind previzibil prejudiciul material ce se poate produce reclamantei prin executarea de îndată a actului administrativ înainte de soluționarea contestației, dată fiind și suma foarte mare înscrisă în titlul de creanță, de 1.590.427,98 RON, cu consecințe negative asupra contractelor în derulare, bancare și salarizării angajaților. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva sentinței nr. 250 din 13 iunie 2013 a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamanta SC S. SRL ca neîntemeiată, pentru motive prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. Apreciază recurenta că în raport cu motivarea sentinței recurate, instanța de fond a încălcat normele de drept material prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 66/2011 și Regulamentele CE nr. 1083/2006 și nr. 2988/1995. O primă critică adusă sentinței de fond are în vedere faptul că prima instanța a analizat fondul cauzei, încălcând astfel dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. A doua critică vizează faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că aparența de nelegalitate a actului administrativ atacat rezultă din faptul că structura de control din cadrul A.P.D.R.P. a aplicat legea în mod subiectiv și arbitrar, prevalându-se de un act normativ - O.U.G. nr. 66/2011 - intrat în vigoare după finalizarea procedurii de achiziție publică și încheierea contractului de lucrări, de ș i acesta era de imediată aplicabilitate.

De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod eronat că aparența de nelegalitate a actului administrativ atacat rezultă din faptul că echipa de control nu a dovedit prejudiciul adus bugetului Uniunii Europene și bugetului național. Mai apreciază recurenta că în mod greșit instanța de fond a reținut în cauză îndeplinirea condiției cazului bine justificat și pagubei iminente, fiind evident că din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ. 2.2.

Intimata-reclamantă SC S. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că: - hotărârea instanței de fond este legală, deoarece emiterea unui act administrativ în baza unui act normativ care nu produce efecte juridice cu privire la starea de fapt aplicabilă speței, este protejată de principiul neretroactivității legii ca și principiu general de drept; - instanța de fond în mod corect a apreciat că emiterea unui act administrativ cu încălcarea principiilor generale ale dreptului se încadrează în noțiunea de caz bine justificat pentru a se dispune suspendarea executării actului respectiv; - în ceea ce privește condiția producerii unei pagube iminente, prin executarea actelor administrative-fiscale, mai înainte de soluționarea cererii de chemare în judecată, există riscul producerii unor prejudicii iminente.

- din actele anexate cererii rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. 2.3. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a întocmit Raport asupra admisibilității în principiu a recursului formulat. Acesta a fost aprobat și comunicat părților, iar prin încheierea din ședința de la 30 ianuarie 2014 s-a dispus admiterea în principiu a recursului, fiind fixat termen la 8 mai 2014 pentru judecata pe fond a acestuia. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., verificând motivele invocate și judecând recursul, îl va admite, va casa sentința atacată și va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al prezentei decizii, reclamanta a solicitat suspendarea executării actelor administrative menționate, respectiv a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. B1. din 27 noiembrie 2012, a Notificării nr. N1. din 29 noiembrie 2012 privind descoperirea unui debit și a deciziei nr. 3566 din 7 februarie 2013 conform art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În cauză, instanța de fond a reținut eronat că există împrejurări de fapt și de drept care să fie de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare s-a solicitat.

Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, „activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare". Interpretarea normei tranzitorii cuprinsă în textul de lege sus arătat, conform argumentației per a contrario, conduce la concluzia potrivit cu care, în situația în care activitățile de constatare și de stabilire a neregulilor se desfășoară la o dată ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia se vor finaliza și valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.

Cum O.U.G. nr. 66/2011 a fost publicat în M. Of. nr. 461 din 30 iunie 2011, fiind necontestat că verificarea soldată cu reținerea neregulilor s-a desfășurat ulterior acestei date, este evident că la momentul intrării în vigoare a noului act normativ nu se afla în desfășurare nicio operațiune de stabilire a creanțelor bugetare, în sarcina autorității recurente. Rezultă așadar că, aplicarea prevederilor noului act normativ a fost realizată în virtutea normei tranzitorii sus arătate, astfel că nu se poate aprecia că în cauză a fost încălcat principiului neretroactivită ț ii legii civile, de natură a atrage nulitatea actului de constatare, ci, dimpotrivă, stabilirea unor posibile nereguli s-a realizat în mod just prin raportare la legislația în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din O.U.G.

nr. 66/2011. Deci, cu alte cuvinte, atâta vreme cât prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 se bucură de prezumția de constituționalitate, de care se bucură orice act legislativ, dispozițiile acestei ordonanțe de urgență rămân pe deplin aplicabile în sensul art. 66, rezultat din interpretarea per a contrario a textului acestei norme juridice. De altfel, în jurisprudența conturată, această Secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat în mod constant în același sens (exemplu deciziile nr. 5322/2013, nr. 5323/2013, ș.a.). De altfel, sunt gre ș ite și celelalte aprecieri ale instanței de fond care au condus la a reține că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, respectiv că nu s-au făcut referiri în procesul-verbal de constatare la un prejudiciu cauzat bugetului U.E.

sau fondurilor publice naționale, precum și faptul că procedura administrativă nu a fost finalizată, întrucât acestea nu sunt circumscrise noțiunii de caz bine justificat, astfel cum aceasta a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Mai mult, în dreptul administrativ, pentru actele administrative operează prezumția de legalitate, fiind recunoscut principiul executării acestora din oficiu, Legea nr. 554/2004, prin dispozițiile referitoare la suspendarea executării unui act administrativ, instituind o excepție de la acest principiu, în condițiile expres reglementate de art. 14 și 15 din această lege. Prin urmare, condiția privind cazul bine justificat nu a fost dovedită de reclamantă, soluția instanței de fond fiind greșită din această perspectivă.

În altă ordine, criticile referitoare la soluția instanței de fond în ceea ce privește dovada îndeplinirii condiției „pagubei iminente” de către reclamantă, sunt, de asemenea, fondate. Din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu. În cauză, este necontestat că punerea în executare a unui act administrativ-fiscal va avea drept consecință diminuarea patrimoniului societății comerciale, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.

În altă ordine, intimata-reclamantă nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

Mai mult, în cazul actelor administrative-fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004. În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare formulată în cauză.

Jurisprudența invocată nu poate conduce către o altă soluție, întrucât potrivit sistemului de drept românesc, hotărârile judecătorești nu sunt izvor de drept și pe de altă parte, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 este supusă analizei judecătorului în fiecare caz în parte. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496, 497 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va admite recursul, va casa sentința atacată și va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva sentinței nr. 250 din 13 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă ca neîntemeiată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2014.