ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1684/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2014, reclamanta S.C A. S.A. Bistrița, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (A.P.D.R.P), a solicitat instanței anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor șl de stabilire a creanțelor bugetare din 31.07.2013, comunicat sub nr. x din 06 august 2013, a Notificării privind descoperirea unui debit nr. DPP-SRD 4.183 din 07 august 2013, înregistrată la A.P.D.R.P. sub numărul de ieșire 25270 din 09 august 2013, a Deciziei de soluționare a contestației formulată de A., înregistrate la A.P.D.R.P. sub nr. 29217 din 16 septembrie 2013, precum și suspendarea până la soluționarea prezentei acțiuni, a efectelor actelor administrative atacate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 522 din 07 noiembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de către reclamanta S.C A. S.A. Bistrița, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, s-a anulat Decizia nr. 31408 din 03 octombrie 2013 emisă de pârâtă, Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 06.08.2013 și Notificarea înregistrată sub nr. 25.270 din 09.08.2013.

S-a luat act că reclamanta a renunțat la judecarea cererii de suspendare a efectelor actelor administrative mai sus menționate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că textul de lege pe marginea căruia părțile litigante au exprimat interpretări divergente și care prezintă o importanță majoră în economia cauzei se regăsește în art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

Sesizată cu o excepție de neconstituționalitate în privința acestui text de lege, prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013, Curtea Constituțională a interpretat dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul în care acestea stabilesc două obligații principale în sarcina autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene. În opinia Curții Constituționale, prima obligație a autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene este aceea ca, de îndată ce s-a luat la cunoștință de hotărârea judecătorească prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, să înceapă activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului, fără a prezuma că intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora. A doua obligație a autorităților competente în gestionarea fondurilor europene este aceea de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din neregulile constatate, fiind, deci, o activitate subsecventă constatării unor nereguli, și fiind evident că nu pot fi imputate sumele acordate în cadrul contractului fără ca beneficiarul să nu aibă nicio culpă la intrarea în insolvență.

Curtea și-a însușit această modalitate de interpretare a dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 și a achiesat la susținerea reclamantei că simpla intrare în insolvență a beneficiarului finanțării nerambursabile nu constituie prin sine însăși o neregulă în sensul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, ci obligă doar la inițierea unei activități de control pentru descoperirea unor eventuale nereguli.

Pornind de la interpretarea dată inclusiv de Curtea Constituțională în Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013, Curtea a analizat Raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat apariția stării de insolvență a reclamantei S.C. A. S.A. întocmit de administratorul judiciar în dosarul de insolvență nr. 3365/112/2013 al Tribunalului Bistrița Năsăud și a constatat că insolvența debitoarei a fost generată de un complex de factori obiectivi care au condus la diminuarea lichidităților societății și la necesitatea finanțării activității prin accesarea unor credite bancare care au generat costuri financiare suplimentare și au plasat societatea reclamantă pe pierderi.

În contextul în care reclamantei nu îi este imputabilă apariția stării de insolvență lipsește cu desăvârșire cerința vinovăției, cerință esențială pentru angajarea oricărei forme de răspunde juridică. Cum O.U.G. nr. 66/2011 nu consacră o răspundere obiectivă, ci una subiectivă, neregula sesizată de echipa de control, constând în simpla intrare a reclamantei în insolvență, nu poate conduce la sancționarea reclamantei. Pârâta nu a individualizat alte nereguli în sarcina reclamantei în cuprinsul actului contestat.

În speță, fapta reținută în sarcina reclamantei, constând în declanșarea procedurii insolvenței, nu reprezintă o neregulă întrucât aceasta nu îndeplinește nici condiția prejudicierii bugetului UE/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale, proiectul fiind finalizat în conformitate cu condițiile impuse în contractul de finanțare.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuita formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii, arătându-se că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea finanțării nerambursabile prin FEADR.

Se critică de către recurentă soluția de admitere a acțiunii formulate de reclamantă motivată de instanța de fond pe lipsa de vinovăție a reclamantei în ceea ce privește intrarea sa în insolvență apreciază ca singură regulă care nu poate determina în sine sancționarea reclamantei. Se apreciază de instanța de fond că în ceea ce privește pe reclamantă lipsește o cerință esențială pentru angajarea oricărei forme de răspundere juridică deoarece O.U.G. nr. 66/2011 nu consacră o răspundere obiectivă ci una subiectivă.

În cadrul recursului se artă că prima instanță a apreciat greșit asupra respectării de către intimată a clauzelor contractului de finanțare din 13 mai 2005 și asupra existenței neregulii astfel cum este definită prin O.U.G. nr. 66/2011. În cauză intrarea în insolvență a intimatei a avut loc la data de 30.04.2013, în perioada de valabilitate a contractului de finanțare și ea reprezintă o schimbare a situației financiare a proiectului asumat de beneficiarul fondurilor europene neavând relevanță în ceea ce privește existența nereguli și a obligației europene de recuperare existența sau nu a culpei în declanșarea acestei proceduri.

Intrarea în stare de insolvență a debitorului reprezintă un criteriu de declarare ca neeligibil a acestuia și ca urmare se declanșează procedurile de constituire și recuperare de debit.

Totodată, culpa nerespectării Criteriului General de Eligibilitatea E.G. 5 (conform Cererii de Finanțare, în care este prevăzut expres faptul că beneficiarul nu trebuie să înregistreze pierderi financiare și datorii restante la bugetul de stat și bugetele locale), revine în integralitate beneficiarului finanțării prin FEADR - S.C A. S.R.L. în acest sens consimțind debitoarea prin semnarea contractului de finanțare potrivit cu care:

" beneficiarul este singurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea proiectului".

La data intrării sub incidența legii insolvenței debitorul este obligat să notifice A.P.D.P.R. pe întreaga durată a contractului de finanțare ce se compune conform art. 2 din contractul cadru de finanțare astfel: din durata de execuție care poate fi de până la 2 ani de la data semnării contractului de finanțare și din durata de monitorizare care este de 5 ani, obligație inserată în art. 3 "Obligații" din Anexa I (Prevederi Generale) a contractului de finanțare.

Astfel, la data intrării în stare de insolvență, beneficiarul S.C. A. S.R.L. nu mai respectă regulile de finanțare impuse prin FEADR, respectiv nu mai îndeplinește unul dintre criteriile de eligibilitate și selecție care trebuie menținut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv acela de a nu fi în stare de insolvență.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 26.04.2017 recursul a fost admis în principiu conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de recurs apreciază că soluția de admitere a acțiunii este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material aplicabile respectiv a dispozițiilor care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, precum și a prevederilor contractului de finanțare din 13.05.2009 încheiat între APDRP în calitate de autoritate contractantă și intimata în calitate de beneficiar. Contractul de finanțare a avut ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 15.015.200 RON realizarea proiectului intitulat "Înființare hală industrială de răcire cu atmosferă regularizată" în cadrul firmei pomicole Petriș-jud. Bistrița Năsăud.

Fapt de necontestat, în perioada de valabilitate a contractului de finanțare din 13.05.2009 intimata-reclamantă a intrat în insolvență din data de 30.04.2013, aspect contestat în cadrul proceduri de verificare privind menținerea eligibilității proiectului.

În baza art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene a început procedura de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare plecând de la situația premisă necontestată intrarea în insolvență a intimatei în perioada de valabilitate a contractului . Curtea apreciază în raport de actele depuse și față de dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 342 din 24 septembrie 2013 că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce privește existența neregulilor și a interpretat eronat obligațiile intimatei asumate prin contractul de finanțare.

Nelegalitatea constatată de recurenta-pârâtă în cadrul procedurii de verificare demarate obligatoriu în baza art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 au fost stabilite în baza art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 respectiv apreciază că proiectul nu mai respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile și pentru faptul că indicatorii/obiectivelor proiectelor finanțate din fonduri europene nu au fost realizate integral sau au fost realizați parțial.

Prima instanță a plecat de la două premise greșite care au determinat soluția nelegală de admitere a acțiunii aceea că starea de insolvență a reprezentat de plano o neregulă și că este singulară și că pe de altă parte în cauză reclamanta-intimată a avut vreo culpă în ceea ce privește intrarea sa în insolvență, în lipsa culpei apreciindu-se că nu poate fi antrenată răspunderea reclamantei-intimate.

În opinia Curții ambele premise sunt greșite.

În primul intrarea în insolvență a reclamantei în calitate de beneficiar nu a reprezentat de plano o neregulă, iar în cauză răspunderea reclamantei reprezintă o răspundere obiectivă, contractuală pentru nerespectarea clauzelor contractului de finanțare și a obligațiilor asumate de beneficiar pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare. Starea de solvabilitate a reclamantei a reprezentat un criteriu de eligibilitate a cererii de finanțare în lipsa acestuia finanțarea nefiind aprobată. Reclamanta avea obligația respectării acestui criteriu de eligibilitate pe toată durata contractului de finanțare, în calitate de beneficiar având obligația să nu intre în stare de insolvență.

Intrarea în stare de insolvență a debitorului reprezintă un criteriu de declarare ca neeligibil a acestuia și ca urmare se declanșează procedurile de constituire și recuperare de debit.

Totodată, culpa nerespectării Criteriului General de Eligibilitatea E.G. 5 (conform Cererii de Finanțare, în care este prevăzut expres faptul că beneficiarul nu trebuie să înregistreze pierderi financiare și datorii restante la bugetul de stat și bugetele locale), revine în integralitate beneficiarului finanțării prin FEADR - S.C A. S.R.L. în acest sens consimțind debitoarea prin semnarea contractului de finanțare potrivit cu care:

" beneficiarul este singurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea proiectului".

La data intrării sub incidența legii insolvenței debitorul este obligat să notifice A.P.D.P.R. pe întreaga durată a contractului de finanțare ce se compune conform art. 2 din contractul cadru de finanțare astfel: din durata de execuție care poate fi de până la 2 ani de la data semnării contractului de finanțare și din durata de monitorizare care este de 5 ani, obligație inserată în art. 3 "Obligații" din Anexa I (Prevederi Generale) a contractului de finanțare.

Astfel, la data intrării în stare de insolvență, beneficiarul S.C. A. S.R.L. nu mai respectă regulile de finanțare impuse prin FEADR, respectiv nu mai îndeplinește unul dintre criteriile de eligibilitate și selecție care trebuie menținut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv acela de a nu fi în stare de insolvență.

În cauză deschiderea procedurii insolvenței a reprezentat o schimbare a situației financiare a proiectului asumat de beneficiarul fondurilor europene și în fapt o neregulă în sensul dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 și aceasta indiferent de existența unei culpe delictuale a reclamantei. Nerespectarea clauzelor contractuale de finanțare care implică mențiunea eligibilității proiectului reprezintă în mod obiectiv care atrage răspunderea beneficiarului proiectului și obligația de recuperare a prejudiciului produs pentru nerespectarea clauzelor contractului de finanțare, reclamanta având obligația să respecte toate criteriile de eligibilitate și să nu intre în stare de insolvență pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare.

Neregula, așa cum este definită această noțiune de legiuitor, în Ordonanța de Urgență nr. 66/2011, reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;

Intrarea în stare de insolvență a beneficiarului de fonduri prin FEADR, precum și înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanțat prin FEADR (achiziționate, construite, modernizate) reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

Față de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că sentința recurată este nelegală și netemeinică fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabil și în consecință în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată și rejudecând cauza va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei, menținând ca legale și temeinice actele constatate

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 522 din 07 noiembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de S.C. A. S.A. prin Administrator Judiciar B. Filiala Sibiu, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2017.