ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3611/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC F.D.A.C. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, să se constate ca și validă și legală adresa emisă de către pârâtă cu numărul 584 din 28 februarie 2007 în sensul în care reclamanta nu este autoritate contractantă conform art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 și anularea ca nelegale și netemeinice a Adreselor nr. 6725/CT din 17 mai 2011 și nr. 11368 din 9 august 2011. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, după apariția și modificările survenite asupra O.U.G.

nr. 34/2006, a formulat din proprie inițiativă Adresa nr. 9 din 22 ianuarie 2007, prin care îi solicita pârâtei să își expună punctul de vedere cu privire la calitatea sa de autoritate contractantă pentru a cunoaște regimul juridic și modificările ce ar trebuit să survină ca urmare a acestei calități. Pârâta i-a răspuns prin Adresa nr. 584 din 28 februarie 2007 (adresă care face obiectul primului capăt al acțiunii) în sensul că, prin raportare la obiectul său de activitate, reclamanta nu este autoritate contractantă potrivit art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că Adresele nr. 6725/CT din 17 mai 2011 și nr. 11368 din 9 august 2011 nu sunt acte administrative, excepția lipsei procedurii prealabile, solicitând respingerea cererii ca fiind formulată fără parcurgerea procedurii prealabile și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 2197 din 27 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta SC F.D.A.C. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în speță nu se contestă un act producător de efecte juridice, ci un înscris prin care instituția publică intimată și-a spus părerea cu privire la calitatea reclamantei de autoritate publică. Așadar, „actul” atacat nu cuprinde o manifestare de voință producătoare de efecte juridice (întrucât calitatea reclamantei de autoritate contractantă nu este influențată în niciun mod de acest act), ci cuprinde o opinie, un punct de vedere al autorității publice intimate cu privire la calitatea reclamantei de autoritate contractantă.

Calitatea de autoritate contractantă nu se conferă și nu se înlătură prin adrese emise de ANREMAP, ci decurge din îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC „F.D.A.C.” SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă, motivând că cele două adrese contestate nu sunt acte administrative, deoarece tocmai aceste adrese au dus, fără echivoc, la modificarea raporturilor juridice ale societății, modificare izvorâtă întocmai din calificarea sa drept „autoritate contractantă", fiind vorba de veritabile acte administrative.

Pe de altă parte, recurenta susține că, potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanța de Urgentă nr. 74 din 29 iunie 2005 privind înființarea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, "în exercitarea prerogativelor ce îi revin președintele Autorității emite ordine și instrucțiuni", iar conform art. 5 alin. (2), "ordinele și instrucțiunile cu caracter normativ se publică în M. Of. al României, Partea I", astfel încât, per a contrario, rezultă că ordinele și instrucțiunile care nu se publică în M. Of. al României, Partea I, sunt acte normative individuale. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Societatea reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu soluționarea unei cereri având ca obiect constatarea ca fiind validă și legală a Adresei nr. 584 din 28 februarie 2007 și anularea Adreselor nr. 6725/CT din 17 mai 2011 și nr. 11368 din 9 august 2011, emise de autoritatea pârâtă. Înalta Curte constată că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării caracterului de acte administrative a adreselor întocmite de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații. Însă, nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia. În speță, adresele întocmite de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, chiar dacă sunt emise de o autoritate publică, nu sunt acte administrative, deoarece conțin puncte de vedere ale autorității publice pârâte cu privire la calitatea reclamantei de autoritate contractantă, nefiind susceptibile a genera nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice.

Calitatea de autoritate contractantă nu se conferă și nu se înlătură prin adrese emise de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, astfel cum corect a apreciat instanța de fond, ci decurge din îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006. În plus, instanța de control judiciar constată că O.U.G. nr. 34/2006 nu prevede competența Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice de a stabili cine este autoritate contractantă, în sensul acestui act normativ. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de societatea reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de SC „F.D.A.C.” SA împotriva Sentinței civile nr. 2197 din 27 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM