ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3611/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC

F.D.A.C. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, să se constate ca

și validă și legală adresa emisă de către pârâtă cu numărul 584 din 28

februarie 2007 în sensul în care reclamanta nu este autoritate contractantă

conform art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 și anularea ca nelegale și

netemeinice a Adreselor nr. 6725/CT din 17 mai 2011 și nr. 11368 din 9 august

2011.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, după apariția și modificările survenite asupra O.U.G.

nr. 34/2006, a formulat din proprie inițiativă Adresa nr. 9 din 22 ianuarie

2007, prin care îi solicita pârâtei să își expună punctul de vedere cu privire la

calitatea sa de autoritate contractantă pentru a cunoaște regimul juridic și

modificările ce ar trebuit să survină ca urmare a acestei calități.

Pârâta i-a răspuns

prin Adresa nr. 584 din 28 februarie 2007 (adresă care face obiectul primului

capăt al acțiunii) în sensul că, prin raportare la obiectul său de activitate,

reclamanta nu este autoritate contractantă potrivit art. 8 lit. b) din O.U.G.

nr. 34/2006.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere

că Adresele nr. 6725/CT din 17 mai 2011 și nr. 11368 din 9 august 2011 nu sunt

acte administrative, excepția lipsei procedurii prealabile, solicitând

respingerea cererii ca fiind formulată fără parcurgerea procedurii prealabile

și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă

nr. 2197 din 27 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta

SC F.D.A.C. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru

Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că în speță nu se contestă un act

producător de efecte juridice, ci un înscris prin care instituția publică intimată

și-a spus părerea cu privire la calitatea reclamantei de autoritate publică.

Așadar, „actul” atacat nu cuprinde o manifestare de voință producătoare de

efecte juridice (întrucât calitatea reclamantei de autoritate contractantă nu

este influențată în niciun mod de acest act), ci cuprinde o opinie, un punct de

vedere al autorității publice intimate cu privire la calitatea reclamantei de

autoritate contractantă. Calitatea de autoritate contractantă nu se conferă și

nu se înlătură prin adrese emise de ANREMAP, ci decurge din îndeplinirea

condițiilor prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta SC „F.D.A.C.” SA, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității invocată de

către pârâtă, motivând că cele două adrese contestate nu sunt acte

administrative, deoarece tocmai aceste adrese au dus, fără echivoc, la

modificarea raporturilor juridice ale societății, modificare izvorâtă întocmai

din calificarea sa drept „autoritate contractantă", fiind vorba de

veritabile acte administrative.

Pe de altă parte,

recurenta susține că, potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanța de Urgentă nr. 74

din 29 iunie 2005 privind înființarea Autorității Naționale pentru

Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, "în exercitarea

prerogativelor ce îi revin președintele Autorității emite ordine și

instrucțiuni", iar conform art. 5 alin. (2), "ordinele și

instrucțiunile cu caracter normativ se publică în M. Of. al României, Partea

I", astfel încât, per a contrario, rezultă că ordinele și instrucțiunile

care nu se publică în M. Of. al României, Partea I, sunt acte normative individuale.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Societatea reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ cu soluționarea unei cereri

având ca obiect constatarea ca fiind validă și legală a Adresei nr. 584 din 28

februarie 2007 și anularea Adreselor nr. 6725/CT din 17 mai 2011 și nr. 11368

din 9 august 2011, emise de autoritatea pârâtă.

Înalta Curte constată

că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării

caracterului de acte administrative a adreselor întocmite de Autoritatea Națională

pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, prin prisma

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege „actul

unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în

regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a

executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi

juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și

contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în

valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes

public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale

pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse

competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Pentru a fi

considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite

cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate

publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii

sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau

a stinge drepturi și obligații.

Însă, nu toate actele

unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai

cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării acesteia.

În speță, adresele

întocmite de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea

Achizițiilor Publice, chiar dacă sunt emise de o autoritate publică, nu sunt

acte administrative, deoarece conțin puncte de vedere ale autorității publice

pârâte cu privire la calitatea reclamantei de autoritate contractantă, nefiind

susceptibile a genera nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi

juridice.

Calitatea de

autoritate contractantă nu se conferă și nu se înlătură prin adrese emise de

Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice,

astfel cum corect a apreciat instanța de fond, ci decurge din îndeplinirea

condițiilor prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006.

În plus, instanța de

control judiciar constată că O.U.G. nr. 34/2006 nu prevede competența

Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor

Publice de a stabili cine este autoritate contractantă, în sensul acestui act

normativ.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de

societatea reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de SC „F.D.A.C.” SA împotriva Sentinței civile nr. 2197 din 27 martie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM