ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 3834

din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă cererea

formulată de reclamanta SC P. SA Alexandria, în contradictoriu cu pârâții

Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman și Corpul de Control

din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în

sensul că a fost anulat în totalitate procesul – verbal încheiat la data de 02

noiembrie 2006 de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Teleorman și parțial Nota Corpului de control al Ministrului Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 45.176 din 29 mai 2006, în privința

reclamantei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Nota Corpului de control

al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 45.176 din 29

mai 2006 (filele 29 – 43 din dosarul 5791/87/2006 al CAB), s-a propus la

punctul 1 „regularizarea – restituirea sumei de 1.228,25 RON, acordată în baza

prevederilor O.U.G. nr. 117/2005 și recuperarea sumei de 68.668,00 RON acordată

producătorilor agricoli în vederea efectuării lucrărilor mecanizate pentru anul

2005, în baza H.G. nr. 141/2005”, stabilindu-se ca directorul executiv al D.A.D.R.

Teleorman să emită, „în termen de 30 de zile, dispoziții pentru recuperarea

sumelor acordate necuvenit beneficiarilor menționați”.

În cuprinsul notei,

la punctul „II – Cu privire la acordarea subvențiilor”, s-a reținut că, prin

cererea nr. 803 din 28 februarie 2005 (Anexa nr. 7), S.C. P. SA a solicitat

subvenție pentru cantitatea de 16.161 kg carne porc, în valoare de 19.393.20 lei, iar pe copia actului de identificare al unității nu există semnătura de

autentificare a persoanei responsabilă cu subvențiile din cadrul D.A.D.R. Teleorman,

conform art. 21 alin. (1) din H.G. nr. 64/2005.

S-a reținut că, SC P.

SA nu face dovada încasării plății pentru suma de 3.734,18 lei, precum și

următoarele:

Cererea nr. 7712 din

31 august 2005 (Anexa nr. 8), prin care a solicitat subvenție în valoare de

34.940,40 lei nu a fost însoțită de copii de pe licența de fabricație și de pe

autorizația sanitară veterinară a abatorului SC A. SRL, încălcându-se

prevederile art. 9, alin. (2), lit. f) din O.M. nr. 79/2005, pentru aprobarea

normelor metodologice de aplicare a H.G. nr. 64/2005.

Cererea nr. 6606 din

29 iulie 2005 (Anexa nr. 9) prin care a solicitat subvenție în valoare de

19.717,2 RON nu a fost însoțită de copii de pe licența de fabricație și de pe

autorizația sanitară veterinară a abatorului SC A. SRL și SC U. SRL,

încălcându-se prevederile art. 9, alin. (2), lit. f) din O.M. nr. 79/2005,

pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a H.G. nr. 64/2005.

Cererea nr. 5539 din

30 iunie 2005 (Anexa nr. 10), prin care a solicitat subvenție în valoare de

45.690.000 lei nu a fost însoțită de copii de pe licența de fabricație și de pe

autorizația sanitară veterinară a abatorului SC A. SRL, încălcându-se

prevederile art. 9, alin. (2), lit. f) din O.M. nr. 79/2005, pentru aprobarea

normelor metodologice de aplicare a H.G. nr. 64/2005.

În baza acestei note

și a adresei M.A.P.D.R. nr. 45176 din 11 octombrie 2006, pârâta Direcția pentru

Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman a încheiat procesul – verbal din

data de 02 noiembrie 2006, prin care s-a impus reclamantei restituirea sumei de

„100.347,6 lei actualizată, conform legislației fiscale în vigoare.

Instanța a reținut că

reclamanta a parcurs procedura prealabilă împotriva actului constatator și a

procesului-verbal, prin adresa nr. 12874 din 30 noiembrie 2006, iar pârâta

Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman a precizat că a

promovat, de asemenea, o contestație la M.A.P.D.R. - Corpul de Control,

împotriva notei de control, însă răspunsul a fost negativ, în sensul că li s-a

pus în vedere să pună în executare cele menționate în nota de control, motiv

pentru care i s-a indicat reclamantei că are posibilitatea să opteze între

efectuarea plății și contestarea în contencios administrativ.

Instanța de fond a

reținut ca fiind incidente în drept dispozițiile H.G. nr. 64 din 21 ianuarie

2005 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții, pentru

anul 2005, producătorilor agricoli din sectorul animalier, pentru creșterea

producției animaliere și piscicole, precum și a efectivelor de animale, care

reglementează succint categoriile beneficiarilor și procedura de urmat pentru a

beneficia de subvenții în domeniile reglementate, și ale Ordinului M.A.P.D.R.

nr. 79 din 4 februarie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

a H.G. nr. 64/2005 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de

subvenții, în anul 2005, producătorilor agricoli din sectorul animalier, pentru

creșterea producției animaliere și piscicole, precum și a efectivelor de

animale.

Curtea a reținut că,

ceea ce i se impută reclamantei, este lipsa semnăturii de autentificare a

persoanei responsabile cu subvențiile din cadrul D.A.D.R. Teleorman de pe

cererea nr.803 din 28 februarie 2005, prevăzută de dispozițiile art. 21 alin.

(1) din Ordinului M.A.P.D.R. nr. 79/2005, și nu al H.G. nr. 64/2005, precum și

lipsa copiilor de pe autorizația sanitară veterinară și de pe licența de

fabricație a abatorului SC A. SRL pentru cererile 7712 din 31 august 2005, 6606

din 29 iulie 2005 și 5539 din 30 iunie 2005, precum și a abatorului SC U. SRL

pentru cererea nr. 6606 din 29 iulie 2005, cerință prevăzută de art. 9 alin.

(2) lit. f) din Ordinului M.A.P.D.R. nr. 79/2005.

Analizând dispozițiile

celor două acte normative incidente în cauză, Curtea a constatat că nu se

prevede nicio sancțiune expresă aplicabilă beneficiarului subvenției pentru

lipsurile reținute, astfel încât devin aplicabile principiile generale

referitoare la îmbogățirea fără just temei, care presupun lipsa oricărui temei

legal pentru mărirea patrimoniului reclamantului în detrimentul patrimoniului

statului.

Or, în cauză, lipsa

celor două cerințe nu poate fi echivalentă cu lipsa temeiului legal al

acordării subvenției, în condițiile în care lipsa semnăturii persoanei

responsabile cu subvențiile nu-i poate fi imputată reclamantei, iar lipsa copiilor

de pe autorizația sanitară veterinară și de pe licența de fabricație a celor

două abatoare nu a fost dovedită, iar reclamanta a depus la dosar, la filele

10-13, fotocopii de pe acestea, iar argumentele acesteia referitoare la restul

de 21 de cereri aprobate pentru aceeași perioadă, care aveau atașate aceste

înscrisuri, sunt pertinente.

Față de toate aceste

aspecte reținute, Curtea a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată,

motiv pentru care a dispus anularea în totalitate a procesului – verbal

încheiat la data de 02 noiembrie 2006 de pârâta Direcția pentru Agricultură și

Dezvoltare Rurală Teleorman și parțial a Notei Corpului de control al

Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 45.176 din 29 mai

2006, în privința reclamantei.

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

precum și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman, susținând

că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- acțiunea reclamantei

ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă întrucât actul atacat (nota de control)

nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004, respectiv nu produce efecte juridice prin ea însăși, fiind un act premergător

unui alt act administrativ;

- hotărârea pronunțată

este netemeinică, deoarece potrivit art. 15 din H.G. nr. 64/2005 beneficiarul

subvenției ar fi trebuit să prezinte semnătura de autentificare a persoanei responsabile

cu subvențiile din cadrul direcției județene pentru agricultură și dezvoltare rurală.

Totodată, au fost încălcate dispozițiile art. 9 alin. (2) lit. f) din H.G. nr.

64/2005, deoarece în cazul cererilor acordate prin subvențiile nr. 7712 din 31

august 2005, 6606 din 29 iulie 2005 și nr. 5539 din 30 iunie 2005 lipseau

copiile de pe autorizația sanitar – veterinară și de pe licența de fabricație a

abatorului;

- cheltuielile de

judecată în sumă de 1500 lei solicitate și admise de instanță sunt exagerate în

raport de valoarea și complexitatea litigiului, aceste cheltuieli trebuind să

fie reduse prin apreciere, conform art. 277 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenții și-au

încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs în

prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru

următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul

de recurs privind inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ în

raport de obiectul cauzei, acesta este neîntemeiat, deoarece Nota Corpului de

Control al Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 45176

din 29 mai 2006 (actul premergător) a fost atacată împreună cu actul

administrativ principal, respectiv procesul – verbal din data de 2 noiembrie 2006,

prin care s-a impus reclamantei restituirea sumei de 100.347 lei.

Potrivit art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004 „Instanța este competentă să se pronunțe, în afara

situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiilor

administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății” -, astfel

că, în mod corect instanța de fond s-a pronunțat și asupra actului de control menționat.

Pe fondul cauzei,

analizând dispozițiile H.G. nr. 64/2005 privind sprijinul direct al statului

prin acordarea de subvenții pentru anul 2005, producătorilor agricoli din

sectorul animalier, precum și pe cele ale Ordinului Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 79 din 4 februarie 2005 pentru aprobarea

normelor metodologice de aplicare a H.G. nr. 64/2005, Înalta Curte constată că,

într-adevăr, procedura verificării cererilor de către șeful centrului

teritorial pentru ameliorare și reproducție în zootehnie presupune și

confirmarea acestor cereri prin semnătură, precum și semnarea, de către persoana

responsabilă cu subvențiile, pentru autentificare, a actelor de identificare a

unității.

În mod corect însă, a

reținut instanța de fond, că aceste cerințe de formă nu sunt prevăzute sub

sancțiunea nulității, iar în cauză nu s-a dovedit existența unui prejudiciu, în

sensul că nu s-a dovedit lipsa condițiilor de fond și a dreptului societății de

a încasa subvenții, astfel încât să se dispună restituirea subvenției. O

asemenea măsură este nelegală, cu atât mai mult cu cât îndeplinirea acestor

obligații nu este în sarcina societății.

Cu privire la

pretinsa lipsă a copiei de pe autorizația sanitară și de pe licența de

fabricație a abatorului, aceasta nu a fost dovedită de recurentă în cadrul

probatoriilor de la instanța de fond, înscrisurile respective fiind depuse la

filele 10 – 13 precum și ca anexe la alte 21 de cereri anterioare ale

reclamantei, aprobate de autoritățile pârâte pentru aceeași perioadă.

Referitor la motivul

de recurs ce vizează reducerea cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei,

acesta este nefondat în raport de prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

având în vedere prezența avocatului la mai multe termene, redactarea acțiunii

și a concluziilor scrise, prezentarea probelor, precum și față de cuantumul

sumei ce a făcut obiectul procesului - verbal atacat.

Prin considerentele menționate,

cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile urmează a fi

respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

formulate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de Direcția

pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman împotriva sentinței nr. 3834

din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2011.