ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3383/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 3381 din 21 decembrie

2007 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta P.F.

în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman, a fost anulată

parțial Nota de constatare și procesul-verbal atacate în ceea ce o privește pe

reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că în urma verificărilor efectuate de inspectorii

din cadrul Corpului de Control al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Teleorman, privind modul de respectare și aplicare a prevederilor actelor

normative privind acordarea și utilizarea fondurilor bugetare alocate pentru

achizițiile publice și pentru subvențiile acordate producătorilor agricoli din

sectorul vegetal și animalelor în cursul anul 2005, precum și verificarea unor

aspecte sesizate de anumiți petiționari a fost întocmită Nota de constatare nr.

45176 din 29 mai 2006.

Prin această notă s-a stabilit, printre

altele, cu privire la modul de aplicare și respectare a H.G. nr. 785/2005

pentru aprobarea Programului privind sprijinirea Asociațiilor crescătorilor de

animale pentru lapte, înființate în conformitate cu O.G. nr. 26/2000, precum și

a producătorilor agricoli care dețin în exploatare animale pentru lapte, pentru

achiziționarea de dotări și instalații de muls și de răcire a laptelui, cu

finanțate de la bugetul statului.

Astfel, s-a stabilit că cererea

reclamantei de solicitare a sprijinului financiar în valoare de 4.034,11 lei nu

întrunește condițiile de eligibilitate prevăzute de Programul pentru aplicarea

H.G. nr. 785/2005 și nu are depusă la dosar adeverința pentru plata impozitelor

locale.

La data de 20 noiembrie 2006 reclamanta a

formulat plângere prealabilă.

Instanța de fond a reținut că D.A.D.R.

Teleorman nu a întocmit un act administrativ fiscal prin care să stabilească în

sarcina reclamantei obligația de plată a sumei imputate, iar singurul act prin

care se stabilește acest debit este Nota de control nr. 45176 din 3 iulie 2006.

Instanța de fond a respins excepția de

inadmisibilitate invocată în cauză, întrucât Nota de constatare nu este un act

premergător, ci este chiar actul administrativ ce a produs efecte juridice,

actele ulterioare fiind numai comunicări ale actului de stabilire a debitului

și nu acte fiscale generatoare de obligații fiscale.

Instanța de fond a reținut că reclamanta

a dat toate declarațiile solicitate de D.A.D.R. Teleorman, inclusiv facturile

proforma și chitanțele de plată, iar în contractul de vânzare-cumpărare s-a

menționat că utilajele sunt subvenționate 60%, conform H.G. nr. 785/2005. De

asemenea, s-a reținut că reclamanta a depus la dosarul cauzei adeverința emisă

la 6 iulie 2006 de Primăria comunei Săceni, din care rezultă că în perioada 1 –

30 septembrie 2005 aceasta nu a avut datorii la bugetul de stat, existând

dovada faptului că reclamanta îndeplinea condițiile de acordare a alocației la

data avizării acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, care a invocat

ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9, coroborate cu art. 304

1

C.

proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici:

- în mod netemeinic a respins instanța de

fond excepția de inadmisibilitate a acțiunii, actul atacat nefiind un act

administrativ pentru a putea fi atacat potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004;

- în mod netemeinic a admis instanța de

fond acțiunea reclamantei, cererea sa de acordare de subvenții neîndeplinind

condițiile cerute de H.G. nr. 64/2005 și H.G. nr. 785/2005.

Reclamanta a formulat întâmpinare prin

care a combătut criticile din recurs, susținând că hotărârea instanței de fond

este legală și temeinică și solicitând respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

Referitor

la primul motiv de recurs, rezultă că susținerea ministerului recurent, cum că

actul atacat nu are caracterul unui act administrativ iar acțiunea ar fi

inadmisibilă și neîntemeiată.

Într-adevăr, actele atacate prin cererea

de sesizare, și anulate parțial de instanța de fond, Nota de constatare nr. 45176

din 29 mai 2006 și procesul-verbal nr. 9878 din 30 octombrie 2006 care,

potrivit titulaturii folosite (notă de constatare și, respectiv,

proces-verbal), nu reprezintă acte administrative în mod obișnuit.

Dar, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

este act administrativ orice act juridic „unilateral cu caracter individual sau

normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea

organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

Ministerul recurent a susținut în cererea

de recurs că actul atacate nu este apt să producă efecte juridice, ceea ce face

să nu aibă natura unui act administrativ în sensul dispozițiilor legale citate

mai sus, ceea ce este inexact.

Astfel, în conținutul procesului-verbal

nr. 9878 din 30 octombrie 2006 se menționează în mod expres că, pe de o parte,

prin Nota de control nr. 45176 din 29 mai 2006, intimata-reclamantă a fost

obligată să restituie la bugetul de stat suma de 4.034,11 lei, actualizată

conform legislației fiscale în vigoare și, pe de altă parte, că, în cazul în

care aceasta nu este de acord cu cele menționate în respectivul proces-verbal,

are dreptul să urmeze procedura prevăzută de art. 1 și art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Oricum, ministerul recurent nu a probat

și, de altfel, nici nu a susținut că, în baza celor două acte juridice: nota de

control și procesul-verbal, ar fi fost emis ulterior un alt act administrativ

fiscal privind restituirea sumei respective și a accesoriilor aferente la

bugetul de stat.

Astfel fiind, rezultă în mod neechivoc

faptul că Nota de control reprezintă actul juridic care a dat naștere unui

raport juridic fiscal prin care intimata-reclamantă a fost obligată să

restituie bugetului de stat suma respectivă și accesoriile aferente, instanța

de fond respingând în mod legal excepția inadmisibilității acțiunii, invocată

de minister.

Referitor la cel de-al doilea motiv de

recurs, care vizează legalitatea și temeinicia pe fond a soluției, rezultă că

și acesta este nefondat.

Astfel, prin actele administrative

atacate, s-a dispus ca intimata-reclamantă să restituie la bugetul de stat suma

de 4.034,11 lei și accesoriile aferente, reținându-se că aceasta a primit

subvenția respectivă fără să îndeplinească condițiile de eligibilitate

prevăzute la pct. 4D din Programul pentru aplicarea H.G. nr. 785/2005 și nu are

depusă la dosar adeverința pentru plata impozitelor locale, ceea ce este

infirmat de probele administrate în cauză.

Potrivit pct. 4D din Programul privind

sprijinirea asociațiilor crescătorilor de animale pentru lapte și a

producătorilor agricoli care dețin în exploatație animale pentru lapte, pentru

achiziționarea de dotări și instalații de muls și de răcire a laptelui noi, cu

finanțare de la bugetul de stat, aprobat prin H.G. nr. 785/2005 „Furnizorii de

dotări vor declara pe propria răspundere, printr-o anexă la factura proformă,

că în contractele de livrare se vor stipula următoarele: a) îndeplinesc

prevederile Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformității produselor, cu

modificările și completările ulterioare; b) menține constante prețurile

dotărilor consemnate în facturile proforma până la livrarea acestora către

beneficiari; c) acordă garanție, post-garanție și asigură piesele de schimb

necesare pe o perioadă cel puțin egală cu durata normală de funcționare”.

De asemenea, potrivit pct. 6 lit. b) din

același program, anexă la H.G. nr. 785/2005, „solicitanții prezintă la

direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și a municipiului

București adeverința de la direcțiile generale ale finanțelor publice județene

și a municipiului București și de la consiliile locale, din care să rezulte că

nu au datorii restante la bugetul de stat ori la bugetul local”.

Or, așa cum a reținut și instanța de

fond, din probele administrate în cauză, rezultă că intimata-reclamantă, la

depunerea dosarului pentru obținerea subvenției de 60% a utilajelor

achiziționate, a dat declarațiile necesare și a depus adeverința privind plata

impozitelor locale.

În concluzie, recursul formulat este

nefondat, urmând să fie respins ca atare, soluția instanței de fond fiind

legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 3381

din 21 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

iunie 2009.