ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2839/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul V.A.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții IPJ Cluj și MAI București, anularea hotărârii IPJ Cluj nr. 123040 din 4 februarie 1999, prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă și pe cale de consecință să fie obligată pârâta în principal la reangajarea sa pe un post conform gradului militar avut la data trecerii în rezervă, iar în subsidiar obligarea pârâtei de a-i permite participarea la examenul pentru ocuparea unui post în cadrul acestei instituții. Prin întâmpinare, pârâtul IPJ Cluj a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a IPJ arătând că au fost depășite termenele instituite de legiuitor prin dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul MIRA a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de obiectul acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii raportat la lipsa caracterului de act administrativ a actului atacat Prin Sentința nr. 376 din 12 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamantul V.A.R. având ca obiect anularea hotărârii IPJ Cluj 123040 din 04 februarie 1999. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că semnificația termenelor stabilite de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este aceea de a arăta că reclamantul nu mai poate cere anularea actului dacă termenul de 6 luni pentru sesizarea instanței ar urma să-și înceapă cursul după expirarea unui an de la emiterea actului administrativ.

Din analiza actelor de la dosar, prima instanță a constatat că termenul prevăzut de legiuitor în favoarea reclamantului a expirat la data de 04 februarie 2000, având în vedere că există dovada comunicării actului atacat. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că ignorarea de către reclamant, a termenelor expres stabilite pentru îndeplinirea actelor dintr-o procedură prealabilă echivalează cu lipsa parcurgerii procedurii prealabile, iar prin raportare la dispozițiile art. 109 C. proc. civ., acțiunea reclamantului promovată fără respectarea exigențelor instituite pentru derularea procedurii prealabile apare ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul V.A.R., prin motivele de recurs formulate susținând, în esență, că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocate de către Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj și a respins acțiunea precizată în sensul anulării Hotărârii Consiliului de Onoare al IPJ Cluj nr. 123040 din 4 februarie 1999 precum și a Ordinului nr. 0366 din 25 februarie 199 emis de Inspectoratul General al Poliției Române, pentru lipsa plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Precizează recurentul-pârât că instanța de fond a omis să se pronunțe și cu privire la capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 0366 din 25 februarie 1999 emis de I.G.P.R., sens în care el și-a precizat acțiunea la fond.

În raport de data la care el a luat cunoștință despre ordinul contestat - luna iunie 2010, fiindu-i comunicat la cererea sa, recurentul-reclamant consideră că a formulat acțiunea în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Au depus întâmpinări Inspectoratul de Poliție al județului Cluj și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Recursul este nefondat și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce urmează. Cu prioritate va fi analizată critica vizând nepronunțarea instanței de fond asupra cererii precizatoare formulată de recurentul-reclamant la instanța de fond la data de 5 martie 2010, referitoare la anularea Ordinului nr. 0366 din 25 februarie 1999 emis de Inspectoratul General al Poliției Române, critică ce este neîntemeiată.

Este adevărat că la data de 5 martie 2010, la instanța de fond – Tribunalul Cluj, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită și anularea Ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 0366 din 25 februarie 1999, ordin prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, măsura luată având la bază Hotărârea IPJ - Cluj nr. 123040 din 4 februarie 1999 contestată inițial de reclamant.

Prin Sentința civilă nr. 1225 din 16 aprilie 2010 Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, cauza fiind înregistrată la această instanță la data de 10 iunie 2010. Din cuprinsul încheierii pronunțate în data de 4 octombrie 2010 de către Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, rezultă că reclamantul prin avocat a învederat instanței că Ordinul IPG nr. 0366/1999 a fost contestat pe cale separată, indicându-se un număr de dosar 4497/117/2010 al Tribunalului Cluj, formulându-se chiar o cerere de conexare a acestui dosar la dosarul nr. 25/117/2010 al Curții de Apel Cluj, cerere care însă nu a fost dezvoltată și motivată de reclamant.

Pronunțarea sentinței a fost amânată la 11 octombrie, respectiv 12 octombrie 2010, timp în care reclamantul V.A.R., recurent în prezenta cauză, a depus concluzii scrise la care a atașat și dovada că, pe cale separată, a investit Tribunalul Cluj cu o contestație împotriva Ordinului nr. 0366 din 25 ianuarie 1999 emis de IPJ, precum și o copie a acestui ordin, copie care i-a fost comunicată la data de 31 mai 2010, fiind declasificat conform prevederilor H.G. nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea standardelor internaționale de protecție a informațiilor clasificate în România.

Cum până la data rămânerii în pronunțare asupra acțiunii formulată de reclamant, acțiune precizată în sensul solicitării și a anulării ordinului, la dosar nu a fost depus acest ordin pentru a fi discutat în contradictoriu, iar reclamantul a făcut dovada că a acționat pe calea unei acțiuni separate, contestând acest act administrativ unilateral, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj – dosar nr. 4497/117/2010, instanța de fond nu a luat în dezbatere și nu a analizat decât cererea formulată inițial de anulare a Hotărârii IPJ Cluj nr. 123040 din 4 februarie 1999 – hotărâre prin care de fapt s-a propus trecerea în rezervă a recurentului-reclamant, măsură concretizată ulterior prin Ordinul nr. 0366 din 25 februarie 1999. Așadar, instanța de fond a procedat în mod corect înțelegând să lase posibilitatea reclamantului de a se judeca pe cale separată în ceea ce privește anularea ordinului, mai ales că se punea și problema repunerii în termenul prevăzut de lege pentru contestarea acestui act administrativ.

Față de situația expusă, critica ce o formulează recurentul-reclamant în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere este nefondată. Cea de-a doua critică se referă la greșita soluționare a acțiunii în sensul respingerii ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, critică de asemenea neîntemeiată. Recurentul-reclamant cunoștea despre Hotărârea Consiliului de judecată din 4 februarie 1999 cu nr. 123040 prin care de fapt, s-a propus trecerea sa în rezervă, încă de la momentul emiterii ei pentru că din conținutul adresei de la fila 10 dosar recurs, rezultă că acesta s-a adresat cu un memoriu IPJ Cluj pentru a fi rechemat în rândul cadrelor active ale M.I.

Însă, recurentul-reclamant, astfel cum corect reține instanța de fond, nu a făcut dovada că această hotărâre, care de fapt este un act premergător ce a stat la baza emiterii ordinului de trecere în rezervă, nu a fost atacată în procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Potrivit acestui text de lege, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termenul de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia”.

Deci procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii. Este adevărat că această hotărâre nu putea fi atacată singură ci concomitent cu ordinul atacat, acesta fiind act administrativ în înțelesul prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ, dar nici nu se poate cere anularea acesteia în contencios administrativ fără îndeplinirea condiției prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Oricum, problema importantă pentru recurentul-reclamant este aceea a anulării ordinului de trecere în rezervă, problemă care astfel cum s-a precizat face obiectul unui dosar separat.

Cât privește existența unor carențe în motivarea hotărârii instanței de fond, dat fiind că a fost antamată și problema termenelor prevăzute de lege pentru promovarea unei acțiuni în contencios administrativ, termene care nu au fost respectate în speță, în opinia instanței de fond, trebuie precizat că din moment ce s-a considerat că acțiunea este inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, instanța de fond nu avea căderea să mai analizeze dacă acțiunea a fost introdusă în termen sau nu. Așa fiind, hotărârea instanței de fond este pronunțată cu aplicarea corectă a legii, iar recursul formulat se privește ca nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.A.R. împotriva sentinței nr. 376 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2011.