BIMER S.A. v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Admissible
BIMER S.A. v. MOLDOVA (CtEDO, 2006)
CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 15084/03 de BIMER S.A. împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 23 mai 2006 în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Pellonpää Traja Pavlovschi Šikuta, judecători și dl T.L. Grefierul de secțiune inițial Având în vedere cererea depusă la 7 martie 2003, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile transmise de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Bimer S.A., este o companie încorporată în Republica Moldova. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl R. Zeglovs, un avocat practicant în Riga, Letonia. Guvernul moldovenesc (“Governul”) este reprezentat de agentul lor, dl V. Pârlog. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 iunie 1994, prin decretul prezidențial nr. 195, a fost permisă deschiderea și exploatarea magazinelor libere de taxe la trecătoarea terenului, a apei și aerului. În conformitate cu decretul, magazinele libere de taxe au dreptul să vândă mărfuri importate fără a fi obligate să plătească taxa vamală (a se vedea mai jos). Societatea reclamantă a fost înființată în Moldova în 1998.Acțiunile sale au fost deținute de investitori moldoveni, americani și britanici și, prin urmare, s-a calificat ca societate deținută de investitori străini și a beneficiat astfel de stimulente și garanții speciale, astfel cum prevede Legea privind investițiile străine (a se vedea mai jos). La 12 iunie 1997, societatea reclamantă a semnat un contract cu vamalul Leușeni, la granița dintre Moldova și România, care prevede deschiderea magazinelor libere de taxe pe teritoriul vamalului. Contractul nu conține nicio dispoziție în ceea ce privește durata acesteia. Contractul a fost aprobat de șeful Departamentului Vamal al Guvernului și de ministrul Securității Naționale. La 3 iulie 1998 și la 2 decembrie 1998, societatea a obținut două licențe pentru exploatarea unui magazin gratuit de taxe și a unui bar gratuit de taxe, în cadrul magazinului, la vamalul Leușeni. Licențele au fost eliberate în conformitate cu decretul prezidențial nr. 195 din 10 iunie 1994 (a se vedea mai jos) și nu au conținut nici o dispoziție în ceea ce privește durata lor. În scopul deschiderii magazinului și bar societatea reclamantă a cumpărat echipamentele necesare și a construit sediul. La 24 aprilie 2002, Parlamentul a introdus o modificare a Codului vamal prin care magazinele fără taxe au fost, prin urmare, limitate la aeroporturile internaționale și la aeronavele de bord care zboară rute internaționale (punctul 51: a se vedea mai jos). La 18 mai 2002, Departamentul vamal a ordonat închiderea tuturor magazinelor libere de taxe care nu erau situate în aeroporturi internaționale sau la bordul aeronavelor care zboară rute internaționale („comandamentul”). La 12 iunie 2002, societatea reclamantă, împreună cu alte societăți afectate în mod similar, a depus o acțiune împotriva ordinului în fața Curții de Apel a Republicii Moldova. faptul că motivele invocate de Departamentul vamal pentru a închide magazinul și barul liber de taxe nu au fost enumerate în lista exhaustivă a motivelor pentru închiderea acestor magazine prevăzute la art. 56 din Codul vamal. În plus, având în vedere art. 46 din Legea nr. 780, noile modificări ale Codului Vamal nu ar putea avea efect retroactiv și ar putea fi interpretate doar ca fiind limitarea deschiderii magazinelor libere de taxe în viitor, și nu ca închiderea celor deja deschise. Potrivit reclamantului, ordinul a conflictat cu art. 40 din Legea privind investițiile străine (a se vedea mai jos), care prevedea că activitatea unei societăți deținute de investitori străini ar putea fi încheiată numai de o decizie guvernamentală sau de o procedură judecătorească, și numai atunci când societatea a încălcat grav legislația moldovenească și articolele sale de încorporare. Reclamantul a susținut, de asemenea, că, în conformitate cu art. 43 din Legea privind investițiile externe, în cazul adoptării unei noi legislații mai puțin favorabile, societățile deținute de investitori străini au dreptul să se bazeze pe legislația veche pentru o perioadă de zece ani. Perioada de zece ani a început să se execute de la data de promulgare a noului regulament. În plus, al doilea paragraf din aceeași secțiune prevedea în mod specific că societățile străine care au beneficiat de stimulente vamale în conformitate cu legislația anterioară a Republicii Moldova au dreptul de a beneficia de aceste stimulente după intrarea în vigoare a noilor legislații. Hotărârea Curții de Apel a Republicii Moldova La 26 iunie 2002, Curtea de Apel a stat în favoarea societății reclamante și a anulat ordonanța, bazată, printre altele, pe următoarele motive: În conformitate cu art. 43 al doilea paragraf din Legea privind investițiile străine, investitorii străini și întreprinderile cu capital străin care au beneficiat de vamaluri, taxe și alte stimulente în conformitate cu legislația Republicii Moldova, au dreptul de a beneficia de aceste stimulente după intrarea în vigoare a noului regulament. ... Curtea consideră că ordinul a încălcat dreptul reclamantului la proprietate garantat de art. 46 din Constituție ... și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ....” Departamentul vamal a apelat împotriva acestei hotărâri la Curtea Supremă de Justiție. Hotărârea Curții Supreme de Justiție La 11 septembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție a permis apelul Departamentului Vamal, a anulat hotărârea Curții de Apel și a respins acțiunea reclamantului. Motivele invocate de Curtea Supremă au fost următoarele: „... Ordinul nu a pus capăt activității de magazine libere de taxe în general, ci numai activității lor în anumite locații. Prin urmare, concluzia atinsă de Curtea de Apel că datorită ordinii întregii afaceri ale investitorilor străini în acest domeniu a fost încheiat este incorectă... Secțiunea 51 modificată din Codul Vamal definește un magazin liber de taxe ca regim vamal (regim vamal) care constă în vânzarea de mărfuri sub supraveghere vamală în locuri special concepute situate în aeroporturi internaționale și pe avioane. Prin această dispoziție, responsabilii politici au reglementat și limitat locația acestor magazine, dar acestea nu le-au împiedicat să funcționeze. Rezultă că motivul acordat de Curtea de Apel că dreptul investitorilor străini la activitate a fost încălcat este lipsit de sprijin juridic. Reclamanții nu sunt împiedicați să deschidă magazine libere de taxe în locurile permise de lege. ... Prin urmare, ordinul pune activitatea magazinelor libere de taxe în conformitate cu noile dispoziții ale Codului Vamal, dar nu obligă reclamanții să înceteze tranzacționarea...” Curtea Supremă de Justiție nu a exprimat opinia asupra argumentului reclamantului și asupra hotărârii Curții de Apel privind aplicabilitatea articolului 2 alineatul (2) din secțiunea 43 din Legea privind investițiile externe la acest caz. Hotărârea sa a fost finală. „art. 46. Dreptul la proprietate privată și protecția sa (1) Dreptul la proprietate privată ... [este] garantat. (2) Nimeni nu poate avea proprietatea lui expropriată, cu excepția motivelor dictate de necesitatea publică, astfel cum este stabilită prin lege, și sub rezerva plății unei compensații corecte și adecvate făcute în avans. (3) Nu pot fi confiscate activele dobândite legal. Presupunerea efectivă este cea de achiziționare legală. ...” Decretul prezidențial nr. 195 din 10 iunie 1994 „... Secțiunea 3. Mărfurile importate care urmează să fie vândute la magazinele „exceptate” ... sunt scutite de impozite vamale; ... magazinele „exceptate” pot fi exploatate la punctele de trecere rutiere, navale și aeriene de frontieră ....” Legea privind investițiile străine din 1 aprilie 1992 „Secțiunea 1. Legea aplicabilă ... 3.... Legile care contrazic legea actuală în partea privind investițiile străine nu se aplică. ... Secțiunea 35. Incentive vamale pentru bunurile aduse în țară Mărfurile prevăzute în secțiunea 3 a prezentei legi [mașini, echipamente, echipamente de birou, materiale de rând...], care sunt aduse în țară ca contribuție la capitalul statutar sunt scutite de impozitul vamal. ... Secțiunea 36. stimulente vamale pentru import și export ... O societate deținută de investitori străini este scutită de impozitul vamal pentru mărfuri (materiale brute...), importate în scopul producției de mărfuri care urmează să fie exportate. Secțiunea 39 Garanțiile privind naționalizarea sau expropriarea investițiilor în capital străin sunt acordate investițiilor străine în Republica Moldova se acordă siguranță și protecție completă. Investițiile străine nu pot fi expropriate, naționalizate sau supuse la alte măsuri similare în orice alt mod decât în conformitate cu legea, pe baza unei legi pentru scopul dobânzii naționale și împotriva plății unei compensații adecvate. Compensarea corespunde valorii investițiilor evaluate imediat înainte de momentul expropiării, a naționalizării sau a altor măsuri similare. Ea trebuie plătită cel târziu la trei luni de la momentul în care sunt luate măsurile de mai sus, cu o rată adecvată a dobânzii bancare calculată înainte de data plății. Compensația trebuie plătită în moneda în care a fost efectuată investiția și poate fi transferată în străinătate fără nicio restricție. Plata compensației este asigurată de organismul de stat cu dreptul de a efectua expropriarea, naționalizarea sau orice alte măsuri similare. Organismul de stat trebuie să stabilească valoarea investițiilor și să plătească compensația cel târziu în ziua expropiării, a naționalizării sau a altor măsuri similare. În cazul în care organismul de stat nu dispune de suficiente fonduri, compensația se plătește din bugetul de stat. Investitorul afectat are dreptul de a solicita verificarea legalității expropriației, a naționalizării sau a altor măsuri similare și a cuantumului compensației în modalitatea prevăzută de lege.” Secțiunea 40 Garanții privind suspendarea forțată și încetarea activității Activitatea unei întreprinderi cu investitori străini poate fi suspendată prin forță numai în conformitate cu hotărârea Guvernului Republicii Moldova sau a unei instanțe competente, atunci când întreprinderea a încălcat serios termenii legislației Republicii Moldova sau dispozițiile articolelor sale de încorporare... În cazul în care activitatea unei întreprinderi cu investitori străini este suspendată pe inițiativa unui organism de control al statului și nu se constată încălcări ale legislației sau a documentelor constitutive, organismul de mai sus trebuie să compenseze întreprinderea pentru orice daune, inclusiv profitul pierdut. Dacă organismul de stat nu are suficiente bani, plata este efectuată din bugetul de stat. Activitățile unui investitor străin al cărui întreprindere este lichidată sau care se retrage de la întreprindere pot fi luate de el în străinătate fără nicio licență.” ... „Secțiunea 43 Garanții privind modificările legislației În cazul adoptării noilor acte legislative care modifică condițiile de activitate ale unei întreprinderi cu capital străin creată înainte de adoptarea acestor acte, această întreprindere are dreptul de a-i aplica legislația Republicii Moldova care operează în ziua creării acesteia pentru o perioadă de zece ani calculată de la data intrării în vigoare a noului act legislativ. Dispozițiile de la alineatul (1) nu se extinde la legislația privind impozitul, vamalul, finanțarea, moneda, creditul, moneda sau măsurile antitrust sau la legislația care reglementează securitatea statului, protecția mediului, ordinea socială, moralitatea sau sănătatea populației. Investitorii străini și întreprinderile cu investitori străini care au beneficiat de stimulente vamale, fiscale și alte în conformitate cu legislația anterioară a Republicii Moldova se bucură de aceste stimulente după intrarea în vigoare a noului regulament...” Codul Vamal al Republicii Moldova, astfel cum a fost modificat la 24 aprilie 2002 „Secțiunea 51. Magazinul liber de taxe – un regim vamal (regim vamal) care constă în vânzarea de mărfuri sub supraveghere vamală în locuri special concepute situate în aeroporturile internaționale și la bordul aeronavelor. Secțiunea 56. Un magazin gratuit de taxe poate fi închis dacă licența expiră sau dacă este anulată sau retrasă în conformitate cu legea.” Legea nr. 780 din 27 decembrie 2001 „Secțiunea 46 § 1. O lege poate avea efect numai în perioada de valabilitate și nu poate avea efect retroactiv sau prospectiv.” Tratatul între Statele Unite ale Americii și Republica Moldova privind încurajarea și protecția reciprocă a investițiilor, semnat la Washington la 21 aprilie 1993 „... articolul II. 3.a) Investițiile sunt acordate în orice moment tratament echitabil și echitabil, beneficiază de protecție și securitate deplină și, în niciun caz, nu sunt acordate tratamente mai mici decât cele prevăzute de dreptul internațional. (b) Nici o parte nu afectează în niciun fel măsurile arbitrare sau discriminatorii gestionarea, exploatarea, întreținerea, utilizarea, bucuria, achiziționarea, extinderea sau eliminarea investițiilor. În sensul soluționării litigiilor în temeiul articolelor VI și VII, o măsură poate fi arbitrară sau discriminatorie, în ciuda faptului că o parte a avut sau a exercitat posibilitatea de a reexamina o astfel de măsură în instanțe sau tribunale administrative ale unei părți. (c) Fiecare parte respectă orice obligație pe care o poate fi încheiată în ceea ce privește investițiile. ... Articolul III. Investițiile nu trebuie să fie expropriate sau nationalizate, fie direct sau indirect, prin măsuri care echivalează la expropriare sau la naționalizare, cu excepția: în scop public, într-o manieră nediscriminatorie; la plata unei compensații rapide, adecvate și eficiente; și în conformitate cu procedura corectă de drept și cu principiile generale de tratament prevăzute la articolul II alineatul (3). Compensarea este echivalentă cu valoarea echitabilă a investițiilor expropriate imediat înainte de a fi luată sau cunoscută acțiunile expropriative, oricare dintre cele mai anterioare; este calculată într-o monedă de utilizare liberă pe baza ratei de schimb prevalente a pieței în acel moment; să fie plătită fără întârziere; să includă dobânzi la o rată comercial rezonabilă de la data expropriației; să fie complet realistă și să fie liber transferabilă.” Scrisoarea Comisiei Parlamentare pentru Economie, Industrie, Bugetul și Finanțare La 31 iulie 2001, Comisia pentru Economie, Industrie, buget și Finanțare a Parlamentului Republicii Moldova a răspuns la o anchetă efectuată de solicitant în ceea ce privește interpretarea articolului 43 din Legea privind investițiile străine. Într-o scrisoare semnată de Președintele Comisiei, dl N. B., aceasta a menționat următoarele: „Secțiunea 1 din secțiunea 43 prevede că, în cazul noilor legislații, schimbarea condițiilor de activitate a unei societăți cu investitori străini create înainte de adoptarea unei astfel de noi legislații, această societate are dreptul de a se baza pe legislația în vigoare la data creării acesteia pentru o perioadă de zece ani calculată de la data intrării în vigoare a noului legislație. Cele de mai sus sunt o regulă generală, care se referă la orice legislație care modifică condițiile generale de activitate ale unei societăți deținute de investitori străini. Alineatul 1 din subsecțiunea 2 prevede tipul de legislație care nu este reglementat de regulamentul din subsecțiunea 1 și care se aplică de la momentul în care intră în vigoare. Alineatul 2 din subsecțiunea 2 prevede excepțiile la punctul 1 din subsecțiunea 2. Aceste excepții se referă numai la privilegii (facilități) (incentivi (înlesniri) , scutiri de plăți (scutiri de plăți) etc.), care au fost prevăzute în lege în momentul creării societății. În consecință, punctul 2 din subsecțiunea 2 nu contrazice dispozițiile alineatului (1) din subsecțiunea 2, ci arată clar că societățile cu investitori străini, care au beneficiat de vamă, impozitare sau alte forme de privilegii în conformitate cu legislația Republicii Moldova în vigoare, au dreptul de a beneficia de aceste privilegii zece ani după intrarea în vigoare a noilor legislații.” În observațiile din octombrie 2005, Guvernul a susținut că scrisoarea de mai sus nu a fost semnată de către președintele Comisiei pentru Economie, Industrie, Bugetul și Finanța Parlamentului, ci de către un membru obișnuit al Comisiei respective și că, în orice caz, în conformitate cu legislația moldovei, aceasta nu ar putea fi considerată drept o interpretare oficială a articolului 43 din Legea privind investițiile externe, ci doar ca o explicație. Acestea au solicitat Curții să nu recunoască scrisoarea ca probă.Jurisprudența relevantă prezentată de părți Societatea reclamantă a prezentat pentru atenția Curții o hotărâre a Curții de Apel a Republicii Moldova în cazul Bimer S.A. versus Oficiul Vamal Ungheni În acest caz, reclamantul a contestat cu succes închiderea unui alt magazin liber de taxe operat de el la punctul vamal Ungheni pe aceleași motive ca și în cazul în cauză. Prin hotărârea sa finală din 9 iulie 2002, Curtea de Apel a constatat, printre altele, că societatea reclamantă avea dreptul să se bazeze pe punctul 2 din subsecțiunea 2 din Legea privind investițiile străine și că art. 51 modificat din Codul vamal nu ar putea avea nici o influență asupra societății solicitantă, deoarece în conformitate cu art. 46 din Legea nr. 780 nu ar putea avea efect retroactiv asupra magazinelor libere de taxe deschise înainte de promulgarea sa. Societatea reclamantă s-a plâns că închiderea magazinului liber de taxe și bar a constituit o încălcare a drepturilor sale prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. În special, a susținut că noua secțiune 51 din Codul vamal nu a putut aplica retroactiv magazinelor deja existente fără taxe; art. 56 din Codul vamal conține o listă exhaustivă a motivelor de închidere a unui magazin fără taxe și un motiv ca cel invocat de autoritățile interne nu a fost prevăzut în acest articol; și, în cele din urmă, conform articolului 43, acesta a fost dreptul să se bucure de vechia legislație timp de încă zece ani. Reclamantul a concluzionat că închiderea magazinului liber de taxe și bar nu a fost bazată pe lege și nu a servit niciun interes public. Consecință a închiderii a fost imposibilitatea reclamantului de a utiliza facilitățile construite în zona vamală în scopul conducerii magazinului liber de taxe și barul. Conversia lor pentru utilizare într-un scop diferit, dacă este posibil, ar implica cheltuiri mari, repararea substanțială și nouă autorizație de la stat. Chiar și presupunând că o astfel de investiție ar putea fi realizată, a rămas dublă dacă utilizarea facilităților ar fi profitabilă. HOTĂRÂREA presupune încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Reclamantul a susținut o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care menționează după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucurarea pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul a susținut că magazinul liber de taxe și bar nu era singurul tip de activitate prevăzut de articolele de asociere ale societății reclamante. În consecință, ar fi incorect să se afirme că prin închiderea magazinului liber de taxe și bar, întreaga activitate a societății reclamante a fost oprită. Societatea reclamantă a avut dreptul să deschidă un magazin gratuit de taxe și un bar la aeroport sau la bordul avioanelor. În același timp, aceasta nu a fost privată de bunurile sale, deoarece ar putea utiliza imobilele fostului magazin liber de taxe pentru alte scopuri și ar putea vinde mărfurile în cadrul unui regim regulat, neexclusiv de drept. În consecință, măsura aplicată reclamantului nu poate fi caracterizată decât ca un control al utilizării proprietăților. Interferencia cu dreptul reclamantului la proprietate a fost efectuată în conformitate cu noua secțiune 51 din Codul Vamal și, în consecință, a fost prevăzută de lege și a urmărit interesul public de a evita sau de a reduce numărul infracțiunilor de natură financiară sau fiscală. Potrivit Guvernului, regimul de eliberare a taxei deținut de societatea reclamantă în conformitate cu termenii licențelor sale nu constituie „alimente, taxe și alte stimulente” în sensul alineatului (2) din subsecțiunea 2 din secțiunea 43 din Legea privind investițiile străine și, prin urmare, reclamantul nu a putut să se bazeze pe această dispoziție și să spere că vechea legislație se aplică acesteia timp de încă zece ani. Guvernul a susținut că „alimentele, taxele și alte stimulente” menționate la alineatul (2) din secțiunea 2 din secțiunea 43 se referă numai la stimulentele prevăzute la secțiunea 35 și 36 din Legea privind investițiile străine. De asemenea, ei au susținut că atât Legea privind investițiile străine, cât și Codul vamal sunt legi organice, legea nouă, care este codul vamal, se aplică. În sensul articolului 2 alineatul (2) din secțiunea 43, guvernul a prezentat o scrisoare de la Departamentul vamal, care, susținând ei, a fost singurul organism care are dreptul de a da explicații privind legislația vamală. În scrisoarea respectivă, Departamentul vamal a reiterat poziția sa din procedura internă că regimul esențial de taxe nu este „utilizator, fiscal și alte stimulente” în sensul alineatului (2) din subsecțiunea 2 din Legea privind investițiile străine. Societatea reclamantă a susținut că vânzarea de bunuri în magazinul său esențial de taxe și bar a fost singura sa activitate. Acesta a susținut că Legea privind investițiile străine a fost clară în ceea ce privește faptul că investițiile străine au fost garantate siguranță și protecție completă, astfel cum a fost formulat la art. 39 din Lege. În opinia reclamantului, această lege a fost creată pentru a încuraja investitorii străini să își investească banii în economia moldovenească, în condiții de siguranță, fără să se teamă de nicio modificare a legislației sau de schimbările evoluției cursului politic al Moldovei. În astfel de circumstanțe, ambiguitatea textului privind garanțiile acordate de această lege trebuie să fi fost interpretată în favoarea sa. Dacă un stat interpretează contradicții în cadrul legislației sale în beneficiul acestuia, aceasta constituie o încălcare a principiului lumii și, în consecință, o încălcare a dreptului de a respecta posesiunile proprii. Societatea reclamantă a susținut că legislația aplicată nu era previzibilă și că, în consecință, ingerința în dreptul său la proprietate nu era în conformitate cu legea. În special, reclamantul a menționat garanțiile prevăzute la art. 43 din Legea privind investițiile externe. În plus, principiul neretroactivității legislațiilor prevăzute în secțiunea 46 din Legea nr. 780 au fost încălcate de către autorități în cazul aplicării noului articol 51 din Codul Vamal la magazinele libere de taxe deschise în 1998. Închiderea magazinelor libere de taxe a fost, de asemenea, ilegală, deoarece a fost încălcat art. 56 din Codul Vamal care a enumerat în mod exhaustiv motivele pe care un magazin liber de taxe ar putea fi închis, ceea ce nu a spus nimic despre închiderea unui magazin liber de taxe pe baza unei modificări a legislației. Reclamantul a susținut că într-un caz similar decis de instanțele moldovenești prin o hotărâre finală din 9 iulie 2002, legislația enumerată mai sus a fost interpretată și aplicată diferit (a se vedea „Legea și practicile interne relevante” de mai sus). Cu toate acestea, această hotărâre nu a fost niciodată respectată de autoritățile moldovene. Din moment ce 60% din acțiunile societății au fost deținute de un rezident al Statelor Unite, tratamentul aplicat societății a fost contrar dispozițiilor Tratatului dintre Statele Unite ale Americii și Republica Moldova privind încurajarea și protecția reciprocă a investițiilor. Societatea reclamantă a susținut, de asemenea, că interferența a fost disproporționată și că un echilibru echitabil nu a fost afectat între interesul public și drepturile sale individuale și că, prin urmare, interferența a constituit o sarcină excesivă pentru aceasta. Poziția teoretică pentru reclamantul de a relocaliza magazinul și barul în conformitate cu noua secțiune 51 din codul vamal a fost exclusă deoarece acest lucru ar fi necesitat investiții suplimentare mari, care nu erau conforme cu planul inițial de investiții și, în plus, reclamantul nu ar fi avut nici o garanție că, după astfel de relocalizare, legea nu ar schimba din nou și că nu ar pierde din nou activitatea sa. Reclamantul a susținut, de asemenea, că interferența a constituit o privare și că statul nu a plătit nicio compensație. Curtea constată că guvernul contestat nu a solicitat că reclamantul nu a reușit să utilizeze căile de recurs interne și, prin urmare, nu trebuie să examineze această chestiune. Având în vedere observațiile părților, Curtea consideră că cererea ridică întrebări serioase de fapt și de drept atât în ceea ce privește drepturile de fond, cât și în ceea ce privește drepturile procedurale, care sunt de o astfel de complexitate, că determinarea lor ar trebui să depinde de o examinare a fondului. Prin urmare, aceasta nu poate fi considerată vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, și nu s-a stabilit niciun alt motiv pentru declararea inadmisibilă. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea admisibilă, fără a judeca fondurile cauzei.