Bimer S.A. împotriva Republicii Moldova

Reclamantul, Bimer S.A., este o societate încorporată în Republica Moldova. De la momentul în care a fost încorporată acțiunile sale erau deținute de investitori moldoveni, americani și bahamani, a calificat astfel ca societate deținută de investitori străini și, prin urmare, a beneficiat de stimulente și garanții speciale în temeiul Legii privind investițiile străine (a se vedea punctul 24 de mai jos). La 10 iunie 1994 a fost promulgat decretul prezidențial nr. 195 („Decretul”), care a permis crearea și exploatarea de magazine libere de taxe la pavimentele terestre, ape și aeriene. În conformitate cu decretul, magazinele libere de taxe au dreptul să vândă mărfuri importate fără a fi obligate să plătească taxa vamală (a se vedea punctul 23 de mai jos).

La 12 iunie 1997, societatea reclamantă a semnat un contract cu Oficiul Vamal Leușeni, la granița dintre Moldova și România, care prevede deschiderea magazinelor libere de taxe pe teritoriul zonei vamale. Contractul nu conține nicio dispoziție în ceea ce privește durata acesteia. A fost aprobat de șeful Departamentului Vamal al Guvernului și de ministrul Securității Naționale. 10. La 3 iulie 1998 și la 2 decembrie 1998, societatea a obținut două licențe pentru exploatarea unui magazin gratuit de taxe și a unui bar gratuit de taxe, în cadrul magazinului, la Oficiul Vamal Leușeni. Licențele au fost eliberate în conformitate cu decretul și nu au conținut nici o dispoziție privind durata lor. În continuare, societatea reclamantă a cumpărat echipamentele necesare, a construit sediul magazinului și barului și a început să le opereze.

11. La 24 aprilie 2002, Parlamentul Moldovei a introdus o modificare a Codului Vamal prin care ieșirile de vânzare fără taxe au fost restrânse la aeroporturile internaționale și la bordul aeronavelor care zboară rute internaționale (a se vedea punctul 25 de mai jos). 12. La 18 mai 2002, Departamentul vamal a ordonat închiderea tuturor ieșirilor libere de taxe care nu sunt situate în aeroporturi internaționale sau la bordul aeronavelor care zboară rute internaționale („comandamentul”). La 12 iunie 2002, societatea reclamantă, împreună cu alte societăți afectate în mod similar, a depus o acțiune judiciară împotriva ordinului cu Curtea de Apel a Republicii Moldova. 14. Reclamantul a susținut, printre altele, că motivele invocate de Departamentul Vamal pentru închiderea magazinului liber de taxe și bar nu au fost enumerate în lista exhaustivă a motivelor de închidere a acestor magazine prevăzute la art. 56 din Codul Vamal.

15. În plus, în lumina articolului 46 din Legea nr. 780 (a se vedea punctul 26 de mai jos), noile modificări ale Codului Vamal nu ar putea avea efect retroactiv și ar putea fi interpretate doar ca fiind limitarea deschiderii magazinelor libere de taxe în viitor, și nu ca închiderea celor deja deschise. 16. Potrivit reclamantului, ordinul a conflictat cu art. 40 din Legea privind investițiile străine (a se vedea punctul 24 de mai jos), care prevedea că activitatea unei societăți deținute de investitori străini ar putea fi încheiată numai de o decizie guvernamentală sau de un ordin judecătoresc, și numai atunci când societatea a încălcat grav legislația moldovei și articolele sale de încorporare.

17. Reclamantul susține, de asemenea, că, în conformitate cu art. 43 din Legea privind investițiile străine (a se vedea punctul 24 de mai jos), în cazul adoptării unei legislații noi și mai puțin favorabile, societățile deținute de investitori străini au dreptul să se bazeze pe legislația veche pentru o perioadă de zece ani. Perioada de zece ani a început să decurgă de la data promulgării noilor legislații. În plus, al doilea paragraf din aceeași secțiune prevedea în mod specific că societățile străine care au beneficiat de stimulente vamale în conformitate cu fosta legislație a Republicii Moldova au dreptul de a beneficia de aceste stimulente după intrarea în vigoare a noilor legislații.

18. La 26 iunie 2002, Curtea de Apel a hotărât în favoarea societății reclamante și a anulat ordonanța, utilizând, printre altele, următoarele motive: „... Curtea consideră că ordinul Departamentului Vamal nr. 127 din 18 mai 2002, emis în scopul aplicării Legii nr. 1022 din 25 aprilie 2002 [pentru modificarea Codului Vamal], prin care activitatea magazinelor libere de taxe a fost încheiată începând cu 18 mai 2002... este ilegală deoarece este contrar legislației în vigoare. Legea nr. 1022 din 25 aprilie 2002, prin care art. 51 din Codul Vamal a fost modificat ... nu prevede încheierea activității magazinelor libere de taxe deja deschise în alte locuri decât aeroporturile și la bordul avioanelor.

În plus, Ordinea menționată mai sus [departamentul vamal] este contrară articolului 56 din Codul vamal care nu prevede printre motivele pentru lichidarea unui magazin gratuit de taxe motivul prevăzut în Ordine – o modificare a legislației. Curtea consideră că textul modificat al articolului 51 din Codul vamal nu poate avea influență asupra magazinelor libere de taxe deja deschise și în vigoare, deoarece acest lucru ar fi, de asemenea, contrar articolului 46 alineatul (1) din Legea privind actele normative, care prevede că o lege nu poate fi retroactivă sau ultra activă. Întrucât reclamanții sunt întreprinderi cu investiții străine, Curtea consideră că Ordinea este contrară articolului 39 alineatul (1) din Legea privind investițiile străine, care prevede că investițiile străine sunt garantate deplină securitate și protecție în Republica Moldova.

În plus, în conformitate cu art. 40 din Legea privind investițiile străine, activitatea reclamanților ... poate fi încheiată numai prin intermediul unei hotărâri guvernamentale sau a unei hotărâri judiciare și numai dacă au încălcat grav legislația sau statutul lor de încorporare. Cu toate acestea, Ordinul în cauză nu conține nicio trimitere la încălcări comise de către solicitant și nu se bazează pe o decizie guvernamentală sau pe o hotărâre judecătorească. Este necesar să se indică că, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Legea privind investițiile străine, în cazul promulgării unor noi legi care modifică condițiile unei societăți cu investiții străine create înainte de promulgarea unor astfel de legi, societatea în cauză are dreptul de a se îndruma de către legislația anterioară pentru o perioadă de 10 ani calculată de la data promulgării noilor legi.

În conformitate cu art. 43 al doilea paragraf din Legea privind investițiile străine, investitorii străini și întreprinderile cu capital străin care au beneficiat de vamaluri, taxe și alte stimulente în conformitate cu legislația Republicii Moldova, au dreptul de a beneficia de aceste stimulente după intrarea în vigoare a noului regulament… Curtea consideră că Ordinul a încălcat dreptul reclamantului la proprietate garantat de art. 46 din Constituție, secțiunea 1, 40 și 41 din Legea privind proprietatea și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.” 19. Departamentul vamal a apelat împotriva acestei hotărâri la Curtea Supremă de Justiție. 20. La 11 septembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție a permis apelul Departamentului Vamal, a anulat hotărârea Curții de Apel și a respins acțiunea reclamantului.

Motivele invocate de Curtea Supremă au fost următoarele: „Curtea de primă instanță, în constatarea reclamanților, a obținut concluzii care se bazează pe o interpretare greșită a legii, deoarece Ordinea în cauză nu prevede încheierea totală a activității de magazine libere de taxe, ci numai încheierea activității lor în anumite locuri. Prin urmare, concluzia instanței de primă instanță că Ordinea a avut ca efect încheierea întregii activități a investitorilor străini care au deschis aceste magazine și că, prin urmare, dreptul lor la securitatea și protecția totale prevăzute de art. 31 din Legea privind investițiile externe a fost încălcat. art. 51 din Codul vamal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 1022 din 25 aprilie 2002 definește taxele esențiale ca regim vamal care constă în vânzarea de mărfuri sub supraveghere vamală în locuri deosebit de dedicate în aeroporturile internaționale și la bordul avioanelor.

În consecință, prin această dispoziție, legislatorii reglementează și limitează locurile în care pot fi situate aceste magazine, dar acestea nu creează nici o interdicție în ceea ce privește activitatea lor. Prin urmare, argumentele instanței de primă instanță că dreptul la activitate a investitorilor străini a fost încălcat, este lipsit de sprijin juridic. Reclamanții nu sunt interzise să își plaseze magazinele în locurile prevăzute de lege, adică în aeroporturi și avioane de bord… Potrivit documentelor de încorporare a acestor companii, acestea practică diferite tipuri de activități, inclusiv vânzarea de bunuri în regimul liber de datorie. Încheierea instanței de primă instanță că Ordinul a încălcat dreptul la proprietate garantat de Constituție și dreptul internațional este incorect deoarece societățile în cauză au dreptul de a deschide magazine libere de taxe în alte locuri, astfel cum prevede art. 51 din Codul Vamal.

Activitatea societăților nu este complet oprită și nimic nu este luat departe de ele… Referința instanței de primă instanță la art. 40 din Legea privind investițiile străine, care spune că activitatea unei societăți cu investiții străine poate fi încheiată numai de o decizie guvernamentală sau de o hotărâre judecătorească este greșită deoarece Ordinea nu a încheiat total activitatea reclamanților, ci numai vânzarea de bunuri în regimul liber de datorie. Acestea pot face alte activități care sunt furnizate în documentele lor de încorporare.” 21. Curtea Supremă de Justiție nu a exprimat nici o opinie cu privire la argumentul reclamantului sau hotărârea Curții de Apel privind aplicabilitatea articolului 43 alineatul (2) al doilea paragraf din Legea privind investițiile externe în acest caz.

Hotărârea sa a fost finală. 22. Extractele relevante din Constituția Republicii Moldova au citit după cum urmează: „art. 46. Dreptul la proprietate privată și protecția sa (1) Dreptul la proprietate privată ... [este] garantat. (2) Nimeni nu poate avea proprietatea sa expropriată, cu excepția motivelor dictate de necesitatea publică, astfel cum este stabilită prin lege, și sub rezerva plății unei compensații corecte și adecvate efectuate în avans. (3) Nu se poate confisca niciun bun achiziționat legal. Presupunerea efectivă este cea de achiziționare legală… ” 23. Decretul prezidențial nr. 195 din 10 iunie 1994, în măsura în care este cazul, spune: „... Secțiunea 3. Mărfurile importate care urmează să fie vândute la magazinele „de drept liber”...

sunt scutite de impozite vamale; ... magazinele „de drept liber” pot fi exploatate la punctele de trecere a frontierei rutiere, navale și aeriene… ” 24. Legea privind investițiile externe din 1 aprilie 1992, în măsura în care este cazul, spune: „Secțiunea 1. Legea aplicabilă ... 3… Legile care contrazic legea actuală în partea privind investițiile străine nu sunt aplicabile… Secțiunea 35. Incentive vamale pentru bunurile aduse în țară (1) Mărfurile menționate la secțiunea 3 din prezenta lege [autovehicule, echipamente, echipamente de birou, materiale de rând...], care sunt aduse în țară ca contribuție la capitalul legal sunt scutite de impozitul vamal… Secțiunea 36. stimulente vamale pentru import și export ... O societate deținută de investitori străini este scutită de impozitul vamal pentru mărfuri (materiale brute...), importate în scopul producției de mărfuri de export.

Secțiunea 39 Garanții privind naționalizarea sau expropriarea investițiilor în capital străin 1. Investițiile străine în Republica Moldova sunt acordate garanție și protecție completă. Investițiile străine nu pot fi expropriate, nationalizate sau supuse la alte măsuri similare în orice alt mod decât în conformitate cu legea, pe baza unei legi care servesc dobânzile naționale și împotriva plății unei compensații adecvate. Compensarea corespunde valorii investițiilor evaluate imediat înainte de momentul expropiării, a naționalizării sau a altor măsuri similare. Ea trebuie plătită cel târziu la trei luni de la momentul în care sunt luate măsurile de mai sus, cu o rată adecvată a dobânzii bancare calculată înainte de data plății.

Compensația trebuie plătită în moneda în care a fost efectuată investiția și poate fi transferată în străinătate fără nicio restricție. Plata compensației este asigurată de organismul de stat cu dreptul de a efectua expropriarea, naționalizarea sau orice alte măsuri similare. Organismul de stat trebuie să stabilească valoarea investițiilor și să plătească compensația cel târziu în ziua expropiării, a naționalizării sau a altor măsuri similare. În cazul în care organismul de stat nu dispune de suficiente fonduri, compensația se plătește din bugetul de stat.

Investitorul afectat are dreptul de a solicita verificarea legalității expropriației, a naționalizării sau a altor măsuri similare și a cuantumului compensației în modalitatea prevăzută de lege.” Secțiunea 40 Garanții privind suspendarea forțată și încetarea activității 1. Activitatea unei întreprinderi cu investitori străini poate fi suspendată prin forță numai în conformitate cu hotărârea Guvernului Republicii Moldova sau a unei instanțe competente, atunci când întreprinderea a încălcat serios termenii legislației Republicii Moldova sau dispozițiile articolelor sale de încorporare... În cazul în care activitatea unei întreprinderi cu investitori străini este suspendată pe inițiativa unui organism de control al statului și nu se constată încălcări ale legislației sau a documentelor constitutive, organismul de mai sus trebuie să compenseze întreprinderea pentru orice prejudiciu, inclusiv profitul pierdut.

Dacă organismul de stat nu are suficiente bani, plata este efectuată din bugetul de stat. Activitățile unui investitor străin al cărui întreprindere este lichidată sau care se retrage de la întreprindere pot fi luate de el în străinătate fără nicio licență.” ... „Secțiunea 43 Garanții privind modificările legislației 1. În cazul adoptării noilor acte legislative care modifică condițiile de activitate ale unei întreprinderi cu capital străin creată înainte de adoptarea acestor acte, această întreprindere are dreptul de a-i aplica legislația Republicii Moldova care operează în ziua creării acesteia pentru o perioadă de zece ani calculată de la data intrării în vigoare a noului act legislativ.

Dispozițiile de la alineatul (1) nu se extinde la legislația privind impozitul, vamalul, finanțarea, moneda, creditul, moneda sau măsurile antitrust sau la legislația care reglementează securitatea statului, protecția mediului, ordinea socială, moralitatea sau sănătatea populației. Investitorii străini și întreprinderile cu investitori străini care au beneficiat de stimulente vamale, fiscale și alte în conformitate cu legislația anterioară a Republicii Moldova se bucură de aceste stimulente după intrarea în vigoare a noului regulament...”. 25. Codul Vamal al Republicii Moldova, astfel cum a fost modificat la 24 aprilie 2002, citește: „Secțiunea 51. Ieșirea liberă a taxei – un regim vamal vamal (regim) care constă în vânzarea de mărfuri sub supraveghere vamală în locuri special concepute situate în aeroporturi internaționale și la bordul aeronavelor.

Secțiunea 56. Ieșirea liberă a taxei poate fi închisă în cazul în care licența expiră sau dacă este anulată sau retrasă în conformitate cu legea.” 26. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 780 din 27 decembrie 2001 se citește după cum urmează: „Secțiunea 46 § 1. O lege poate avea efect numai în perioada de valabilitate și nu poate avea efect retroactiv sau prospectiv.” 27. Tratatul dintre Statele Unite ale Americii și Republica Moldova privind încurajarea și protecția reciprocă a investițiilor, semnat la Washington la 21 aprilie 1993, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „... articolul II. (a) Investițiile sunt acordate în orice moment tratament echitabil și echitabil, beneficiază de protecție și securitate deplină și, în niciun caz, nu vor fi acordate tratamente mai mici decât cele prevăzute de dreptul internațional.

(b) Nici o parte nu va afecta în niciun fel prin măsuri arbitrare sau discriminatorii gestionarea, exploatarea, întreținerea, utilizarea, bucurarea, achiziția, extinderea sau eliminarea investițiilor. În sensul soluționării litigiilor în temeiul articolelor VI și VII, o măsură poate fi arbitrară sau discriminatorie, în ciuda faptului că o parte a avut sau a exercitat posibilitatea de a reexamina o astfel de măsură în instanțe sau tribunale administrative ale unei părți. (c) Fiecare parte respectă orice obligație pe care o poate fi încheiată în ceea ce privește investițiile… Articolul III.

Investițiile nu trebuie să fie expropriate sau nationalizate, fie direct sau indirect, prin măsuri care echivalează la expropriare sau la naționalizare, cu excepția: în scop public, într-o manieră nediscriminatorie; la plata unei compensații rapide, adecvate și eficiente; și în conformitate cu procedura corectă de drept și cu principiile generale de tratament prevăzute la articolul II alineatul (3). Compensarea este echivalentă cu valoarea justă a investițiilor expropriate imediat înainte de a lua sau de a fi cunoscută acțiunile expropriative, oricare dintre cele mai devreme; este calculată într-o monedă de utilizare liberă pe baza ratei de schimb prevalente a pieței în acel moment; să fie plătită fără întârziere; să includă dobânzi la o rată comercial rezonabilă de la data expropriației; să fie complet realizabilă și să fie liber transferabilă.” 28. La 31 iulie 2001, Comisia pentru Economie, Industrie, buget și Finanțare a Parlamentului Republicii Moldova a răspuns la o anchetă efectuată de solicitant cu privire la interpretarea articolului 43 din Legea privind investițiile externe.

Într-o scrisoare semnată de Președintele Comisiei, dl. B., a afirmat următoarele: „Secțiunea 1 din secțiunea 43 prevede că, în cazul noilor legislații, schimbarea condițiilor de activitate ale unei societăți cu investitori străini create înainte de adoptarea unei astfel de noi legislații, această societate are dreptul de a se baza pe legislația în vigoare în ziua creării acesteia pentru o perioadă de zece ani calculată de la data intrării în vigoare a noului legislație. Cele de mai sus sunt o regulă generală, care se referă la orice legislație care modifică condițiile generale de activitate ale unei societăți deținute de investitori străini. Alineatul 1 din subsecțiunea 2 prevede tipul de legislație care nu este reglementat în subsecțiunea 1 și care se aplică de la momentul în care intră în vigoare.

Alineatul 2 din subsecțiunea 2 prevede excepțiile la punctul 1 din subsecțiunea 2. Aceste excepții se referă numai la privilegii (facilități), stimulente (înlesniri), scutirea plăților (scutiri de plăți), etc., care au fost prevăzute în lege atunci când societatea a fost înființată.

În consecință, punctul 2 din subsecțiunea 2 nu contrazice dispozițiile alineatului (1) din subsecțiunea 2, ci arată clar că societățile cu investitori străini, care au beneficiat de vamă, impozitare sau alte forme de privilegii în conformitate cu legislația Republicii Moldova în vigoare anterior, au dreptul de a beneficia de aceste privilegii timp de zece ani după intrarea în vigoare a noilor legislații.” 29. În observațiile din octombrie 2005, Guvernul a susținut că scrisoarea de mai sus nu a fost semnată de către președintele Comisiei pentru economia, industria, bugetul și finanțarea Parlamentului, ci de către un membru obișnuit al Comisiei respective și că, în orice caz, în conformitate cu legislația moldovei, aceasta nu ar putea fi considerată o interpretare oficială a articolului 43 din Legea privind investițiile externe, ci doar o explicație.

Ei au solicitat Curtea să nu recunoască scrisoarea ca probă. 30. Societatea reclamantă a prezentat pentru atenția Curții o hotărâre a Curții de Apel a Republicii Moldova în cazul Bimer S.A. versus Oficiul Vamal Ungheni în care s-a hotărât o chestiune similară. În acest caz, reclamantul a contestat cu succes închiderea unui alt magazin liber de taxe operat de acesta la punctul vamal Ungheni, pe aceleași motive ca în cazul în cauză. Prin hotărârea sa finală din 9 iulie 2002, Curtea de Apel a constatat, printre altele, că societatea reclamantă a avut dreptul să se bazeze pe art. 43 alineatul (2) al doilea paragraf din Legea privind investițiile străine și că art. 51 din Codul vamal modificat nu a putut avea nici o influență asupra societății solicitantă, deoarece în conformitate cu art. 46 din Legea nr. 780 nu ar putea avea efect retroactiv asupra magazinelor libere de taxe deschise înainte de promulgarea sa.

7. The applicant, Bimer S.A., is a company incorporated in the Republic of Moldova. From the moment of incorporation its shares were owned by Moldovan, American and Bahamian investors, it therefore qualified as a company owned by foreign investors and thus benefited from special incentives and guarantees under the Law on Foreign Investments (see paragraph 24 below). 8. On 10 June 1994 Presidential Decree No. 195 (“the Decree”) was promulgated. It made possible the creation and operation of duty free shops at land, water and air-border crossings. According to the Decree, the duty free shops were entitled to sell imported goods without having to pay customs tax (see paragraph 23 below). 9. On 12 June 1997 the applicant company signed a contract with the Leușeni Customs Office, at the border between Moldova and Romania, providing for the opening of duty free shops on the territory of the customs zone.

The contract did not contain any provisions as to its duration. It was approved by the Head of the Customs Department of the Government and by the Minister of National Security. 10. On 3 July 1998 and on 2 December 1998 the company obtained two licences to operate a duty free shop and a duty free bar, within the shop, at the Leușeni Customs Office. The licences were issued in accordance with the Decree and they did not contain any provisions as to their duration. Subsequently, the applicant company bought the necessary equipment, built the premises of the shop and bar and started operating them. 11. On 24 April 2002 the Moldovan Parliament made an amendment to the Customs Code by which duty free sales outlets were thenceforward restricted to international airports and on board aircraft flying international routes (see paragraph 25 below).

12. On 18 May 2002 the Customs Department ordered the closure of all duty free outlets which were not located in international airports or on board aircraft flying international routes (“the order”). 13. On 12 June 2002 the applicant company, together with other companies similarly affected, lodged a court action against the order with the Court of Appeal of the Republic of Moldova. 14. The applicant argued inter alia that the grounds relied on by the Customs Department in closing down its duty free shop and bar were not enumerated in the exhaustive list of grounds for closing down such shops provided for in section 56 of the Customs Code. 15. Moreover, in the light of section 46 of Law No. 780 (see paragraph 26 below), the new amendments to the Customs Code could not have retroactive effect and could be interpreted only as limiting the opening of duty free shops in the future, and not as closing down those already open.

16. According to the applicant, the order conflicted with section 40 of the Law on Foreign Investments (see paragraph 24 below), which stipulated that the activity of a company owned by foreign investors could be terminated only by a governmental decision or a court order, and only when the company had seriously breached Moldovan legislation and its articles of incorporation. 17. The applicant further argued that according to section 43 of the Law on Foreign Investments (see paragraph 24 below), in the event of the adoption of new, less favourable legislation, companies owned by foreign investors were entitled to rely on the old legislation for a period of ten years. The ten-year period began to run from the date of enactment of the new legislation.

Moreover, the second paragraph of the same section specifically provided that foreign-owned companies which enjoyed customs incentives in accordance with the former legislation of the Republic of Moldova had the right to enjoy those incentives after new legislation came into effect. 18. On 26 June 2002 the Court of Appeal of the Republic of Moldova ruled in favour of the applicant company and quashed the order, relying inter alia on the following reasons: “...The court considers that the order of the Customs Department No. 127 of 18 May 2002, issued for the purpose of applying Law No. 1022 of 25 April 2002 [concerning the modification of the Customs Code], by which the activity of duty free shops was terminated starting with 18 May 2002... is illegal because it is contrary to the legislation in force.

Law No. 1022 of 25 April 2002, by which Article 51 of the Customs Code was modified ... does not provide for the termination of the activity of the duty free shops already open in places other than airports and on board aeroplanes. Moreover, the above mentioned Order [of the Customs Department] runs contrary to Article 56 of the Customs Code which does not provide among the reasons for liquidating a duty free shop the reason provided for in the Order – a change in the legislation. The Court considers that the modified text of Article 51 of the Customs Code cannot have a bearing on the duty free shops already open and in operation, because this would also run contrary to Article 46 (1) of the Law on the Normative Acts, which stipulates that a law cannot be retroactive or ultra active.

Since the applicants are enterprises with foreign investments, the Court considers that the Order runs contrary to Article 39 (1) of the Law on Foreign Investments, which provides that the foreign investments are guaranteed full security and protection in the Republic of Moldova. Moreover, according to Article 40 of the Law on Foreign Investment, the applicants' activity ...can be terminated only by means of a Government Decision or a court judgment and only if they have seriously breached the legislation or their statute of incorporation. However, the Order in question does not contain any reference to any breaches committed by the applicant and is not based on a Government Decision or a court judgment.

It is necessary to indicate that in accordance with Article 43 (1) of the Law on Foreign Investment, in case of enactment of new laws which change the conditions of a company with foreign investment created before the enactment of such laws, the company in question has the right to guide itself by the old legislation for a period of 10 years calculated from the date of enactment of the new legislation. According to the second paragraph of section 43 of the Law on Foreign Investments, foreign investors and enterprises with foreign capital which enjoyed customs, tax and other incentives in accordance with the legislation of the Republic of Moldova formerly in force, have the right to enjoy these incentives after the new legislation comes into effect…

The court considers that the Order violated the applicants' right to property guaranteed by Article 46 of the Constitution, Sections 1, 40 and 41 of the Law on Property and by Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.” 19. The Customs Department appealed against this judgment to the Supreme Court of Justice. 20. On 11 September 2002 the Supreme Court of Justice allowed the Customs Department's appeal, quashed the judgment of the Court of Appeal and dismissed the applicant's action. The grounds relied on by the Supreme Court were as follows: “The first instance court, in finding for the applicants, reached conclusions which are based on a wrong interpretation of the law because the Order in question does not provide for a total termination of the activity of duty free shops but only for the termination of their activity in certain places.

Therefore the first instance court's conclusion that the Order had as effect the termination of the entire activity of the foreign investors who had opened these shops and that thus their right to total security and protection provided for by Article 31 of the Law on Foreign Investment was violated is incorrect. Article 51 of the Customs Code, as modified by Law No. 1022 of 25 April 2002, defines the duty free as a customs regime which consists of sale of goods under customs supervision in especially dedicated places in international airports and onboard aeroplanes. Accordingly, through this provision the legislators regulate and limit the places in which such shops can be located but they do not create any interdiction in so far as their activity is concerned.

Therefore the arguments of the first instance court that the right to activity of the foreign investors has been violated, is devoid of legal support. The applicants are not prohibited to place their shops in the places provided for by law, i.e. in airports and onboard aeroplanes… According to the documents of incorporation of these companies, they practice different kinds of activities, including the sale of goods in the Duty Free regime. The conclusion of the first instance court that the Order violated the right to property guaranteed by the Constitution and the international law is incorrect because the companies in question have the right to open duty free shops in other places, as provided by Article 51 of the Customs Code.

The activity of the companies is not totally stopped and nothing is taken away from them… The first instance court's reference to Article 40 of the Law on Foreign Investment which says that the activity of a company with foreign investment can only be terminated by a Government Decision or a court judgment is wrong because the Order did not totally terminate the applicants' activity but only the sale of goods in the Duty Free regime. They can do other activities which are provided in their documents of incorporation.” 21. The Supreme Court of Justice did not express any view on the applicant's argument or the ruling of the Court of Appeal concerning the applicability of the second paragraph of section 43 (2) of the Law on Foreign Investment to the case.

Its judgment was final. 22. The relevant extracts from the Constitution of the Republic of Moldova read as follows: “Article 46. The right to private property and its protection (1) The right to possess private property ... [is] guaranteed. (2) No one may have his property expropriated except for reasons dictated by public necessity, as established by law, and subject to the payment of just and appropriate compensation made in advance. (3) No assets legally acquired may be confiscated. The effective presumption is that of legal acquirement… ” 23. Presidential Decree No. 195 of 10 June 1994, in so far as relevant, reads: “... Section 3. Imported goods which are to be sold at “duty free” shops...

shall be exempted from customs tax; ... “Duty free” shops may be operated at the road, naval and air border crossing points… ” 24. The Law on Foreign Investments of 1 April 1992, in so far as relevant, reads: “Section 1. The applicable law ... 3… Laws which contradict the present law in the part concerning foreign investments shall not be applicable… Section 35. Customs incentives for goods brought into the country 1. The goods referred to in section 3 of the present law [cars, equipment, office equipment, row material...], which are brought into the country as a contribution to the statutory capital shall be exempted from customs tax… Section 36. Customs incentives for import and export ... 2. A company owned by foreign investors shall be exempt from customs tax for merchandise (raw materials...), imported for the purpose of producing goods to be exported.

Section 39. Guarantees concerning nationalisation or expropriation of foreign capital investments 1. Foreign investments in the Republic of Moldova are granted complete security and protection. 2. Foreign investments cannot be expropriated, nationalised or subjected to any other similar measures in any way other than according to the law, on the basis of a law serving the national interest and against the payment of appropriate compensation. 3. Compensation shall correspond to the value of investment assessed immediately before the moment of expropriation, nationalisation or other similar measure. It must be paid not later than three months from the moment the above measures are taken, with an appropriate bank interest rate calculated before the date of payment.

The compensation has to be paid in the currency in which the investment was made and it may be transferred abroad without any restrictions. 4. The payment of compensation is ensured by the State body entitled to carry out the expropriation, nationalisation or any other similar measures. The State body must determine the value of investment and pay the compensation not later than the day of the expropriation, nationalisation or other similar measure. If the State body does not have sufficient funds, the compensation shall be paid from the State budget.

5. The affected investor is entitled to request verification of the legality of the expropriation, nationalisation or other similar measure and of the amount of the compensation in the manner provided for by law.” Section 40. Guarantees concerning forcible suspension and cessation of activity 1. The activity of an enterprise with foreign investors can be forcibly suspended only in accordance with a decision of the Government of the Republic of Moldova or a competent court, when the enterprise has seriously violated the terms of the legislation of the Republic of Moldova or the provisions of its articles of incorporation... 2. If the activity of an enterprise with foreign investors is suspended on the initiative of a body of State control, and no violations of legislation or of the constitutive documents are found, the above body shall compensate the enterprise for any damage including lost profit.

If the State body does not have sufficient money, the payment is made from the State budget. 3. The assets of a foreign investor whose enterprise is liquidated or who withdraws from the enterprise may be taken abroad by him without any licence.” ... “Section 43. Guarantees concerning changes of legislation 1. In the event of the adoption of new legislative acts changing the conditions of activity of an enterprise with foreign capital created before the adoption of such acts, that enterprise shall have the right to have applied to it the legislation of the Republic of Moldova operating on the day of its creation for a period of ten years calculated from the day of the entry into force of the new legislative act.

2. The provisions of paragraph 1 do not extend to legislation related to tax, customs, finance, monetary, credit, currency or anti-trust measures, or to legislation regulating State security, protection of the environment, social order, morals or the health of the population. Foreign investors and enterprises with foreign investors which enjoyed customs, tax and other incentives in accordance with the former legislation of the Republic of Moldova shall enjoy those incentives after the new legislation comes into effect… ” 25. The Customs Code of the Republic of Moldova as amended on 24 April 2002 reads: “Section 51. The duty free outlet – a customs regime (regim vamal) which consists of the sale of goods under customs supervision in specially designed places situated in international airports and on board aircraft.

Section 56. A duty free outlet may be closed down if the licence expires or if it is annulled or withdrawn in accordance with the law.” 26. The relevant provisions of Law No. 780 of 27 December 2001 read as follows: “Section 46 § 1. A law may have effect only during the period of its validity and may not have retroactive or prospective effect.” 27. The treaty between the United States of America and the Republic of Moldova concerning the encouragement and reciprocal protection of investment, signed at Washington on 21 April 1993, in so far as relevant, reads as follows: “... Article II. 3. (a) Investment shall at all times be accorded fair and equitable treatment, shall enjoy full protection and security and shall in no case be accorded treatment less than that required by international law.

(b) Neither Party shall in any way impair by arbitrary or discriminatory measures the management, operation, maintenance, use, enjoyment, acquisition, expansion, or disposal of investments. For purposes of dispute resolution under Articles VI and VII, a measure may be arbitrary or discriminatory notwithstanding the fact that a Party has had or has exercised the opportunity to review such measure in the courts or administrative tribunals of a Party. (c) Each Party shall observe any obligation it may have entered into with regard to investments… Article III.

1. Investments shall not be expropriated or nationalized either directly or indirectly through measures tantamount to expropriation or nationalization ("expropriation") except: for public purpose; in a nondiscriminatory manner; upon payment of prompt, adequate and effective compensation; and in accordance with due process of law and the general principles of treatment provided for in Article II(3). Compensation shall be equivalent to the fair market value of the expropriated investment immediately before the expropriatory action was taken or became known, whichever is earlier; be calculated in a freely usable currency on the basis of the prevailing market rate of exchange at that time; be paid without delay; include interest at a commercially reasonable rate from the date of expropriation; be fully realizable; and be freely transferable.” 28. On 31 July 2001 the Commission on the Economy, Industry, Budget and Finance of the Parliament of the Republic of Moldova replied to an enquiry made by the applicant concerning the interpretation of Section 43 of the Law on Foreign Investment.

In a letter signed by the Chairman of the Commission, Mr. N. B., it stated the following: “Subsection 1 of Section 43 provides that in the event of new legislation, changing the conditions of activity of a company with foreign investors which was created before the adoption of such new legislation, that company has the right to rely on the legislation in force on the day of its creation for a period of ten years calculated from the day of the entry into force of the new legislation. The above is a general rule, which refers to any legislation changing the general conditions of activity of a company owned by foreign investors. Paragraph 1 of Subsection 2 states the type of legislation not covered by the rule in Subsection 1, and which is applicable from the very moment of its entering into force.

Paragraph 2 of Subsection 2 states the exceptions to Paragraph 1 of Subsection 2. These exceptions refer only to privileges (facilități), incentives (înlesniri), exemption of payments (scutiri de plăți), etc., which were provided for in law when the company was set up.

Accordingly, Paragraph 2 of Subsection 2 does not contradict the provisions of Paragraph 1 of Subsection 2, but makes clear that companies with foreign investors, which enjoyed customs, tax or other forms of privileges in accordance with the legislation of the Republic of Moldova formerly in force, have the right to enjoy those privileges for ten years after the entry into force of new legislation.” 29. In their observations of October 2005 the Government argued that the above letter had not been signed by the Chairman of the Commission on the Economy, Industry, Budget and Finance of the Parliament, but by an ordinary member of that Commission and that in any event, according to Moldovan legislation, it could not be considered an official interpretation of section 43 of the Law on Foreign Investment but merely an explanation.

They requested the Court not to admit the letter as evidence. 30. The applicant company submitted for the Court's attention a judgment of the Court of Appeal of the Republic of Moldova in the case of Bimer S.A. versus the Ungheni Customs Office in which a similar matter had been decided. In that case the applicant had successfully challenged the closure of another duty free shop operated by it at the Ungheni customs point on the same grounds as in the present case. By its final judgment of 9 July 2002 the Court of Appeal found inter alia that the applicant company had been entitled to rely on the second paragraph of section 43 (2) of the Law on Foreign Investments and that the amended section 51 of the Customs Code could not have any bearing on the applicant company since according to section 46 of Law No. 780 it could not have retroactive effect on the duty free shops opened prior to its enactment.