CtEDO 14.06.2016 Auto

PROCON S.R.L. v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
14.06.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
PROCON S.R.L. v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Reclamantul, Procon S.R.L., este o societate înregistrată în Moldova. A fost reprezentată în fața Curții de către dl F. Nagacevschi, un avocat practicant în Chișinău. Guvernul moldovenesc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Apostol. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă a închiriat o parte din subsolul unei clădiri de stat (teatrul Ginta-Latina, „G-L”). Imobilele au fost echipate ca bar (“barul”). Prin decizia nr. 37 din 30 iunie 1998 Comisia pentru privatizarea proprietăților închiriate („Comisia”, subdiviziune a Departamentului de Privatizare și Administrare a Proprietăților de Stat, „Departamentul”) a permis privatizarea barului și a stabilit prețul inițial la 423.390 lei moldoveni („MDL”, echivalentul de aproximativ 57.373 de dolari americani („USD”) în acel moment. La 21 august 1998, Comisia a adoptat decizia nr. 40 care permite societății reclamante să plătească prețul barului. La 5 octombrie 1998, societatea reclamantă a primit o scrisoare de la Departamentul în care a fost invitată să apară înaintea acestuia pentru a primi informații cu privire la modalitățile de plată, în lipsa căreia barul ar fi oferit pentru privatizare la o licitație. La 13 noiembrie 1998, Comisia a adoptat decizia nr. 42 („decizia din 1998”) care confirmă permisiunea de privatizare a barului și de stabilire a prețului final la MDL 348.676 (echivalentul de aproximativ 47.250 USD la momentul respectiv). La 24 decembrie 1998, societatea reclamantă a încheiat un contract cu Departamentul pentru achiziționarea barului de la stat. Societatea reclamantă a plătit prețul complet indicat în contract (MDL 348.676). La 15 ianuarie 1999 G-L a inițiat o procedură judiciară împotriva Departamentului, încearcă să anuleze decizia din 1998 și să suspende activitatea barului. Acesta a susținut că tipul de proprietăți pe care Comisia le-a permis societății reclamante să le cumpere face parte dintr-o clădire care constituie patrimoniul cultural național și a fost unul dintre tipurile de proprietăți (cabinele cu un centru de linii tehnice, spațiul de utilizare comun pentru întreaga clădire) care nu fac obiectul privatizării în conformitate cu legea. 10. Potrivit societății reclamante, la cererea sa din 5 februarie și 31 mai 1999 a fost acceptată în ultima dată în cadrul procedurii ca terță care are propriile cereri. 11. În urma a mai multor hotărâri privind aspectele procedurale, la 4 mai 2000, Curtea Economică a Republicii Moldova a respins cererea G-L. Nu a fost depusă recurs și hotărârea a devenit ultima cincisprezece zile mai târziu. 12. Procurorul General a solicitat Curții Supreme de Justiție să redeschidă procedurile ca parte a unui recurs extraordinar. La 28 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție a convenit și a anulat hotărârea din 4 mai 2000, pornind o reexaminare a cauzei. 13. La 29 octombrie 2002, G-L a adăugat în susținerile anterioare împotriva societății reclamante o cerere de declarare a contractului din 24 decembrie 1998 pentru vânzarea barului nul și nul. Departamentul a introdus, de asemenea, o acțiune judiciară împotriva societății reclamante în aceeași zi, cerând anularea contractului, deoarece obiectul acestuia era proprietate care nu ar fi putut fi privatizată în mod legal. 14. Între timp, la 6 septembrie 2001, Comisia a adoptat decizia nr. 89 („decizia din 2001”), prin care a anulat partea deciziei din 1998, care a autorizat privatizarea barului, fără a da motive. 15. La 11 octombrie 2002, societatea reclamantă a inițiat o procedură judiciară, cerând anularea deciziei Comisiei menționate în alineatul anterior. În acest sens, Comisia a remarcat că partea relevantă a deciziei din 1998 care permite privatizarea barului era obiectul procedurii judiciare care se terminase cu hotărârea din 11 octombrie 2000 (a se vedea punctul 25 de mai sus), care devenise finală. 16. Curtea Economică a Republicii Moldova a hotărât să se alăture procedurii societății reclamante împotriva Comisiei (cu privire la decizia din 2001) cu cele introduse de G-L și departamentul împotriva societății reclamante (cu privire la anularea vânzării barului). 17. La 18 noiembrie 2002, aceeași instanță a permis afirmațiile societății reclamante și a respins cele ale Departamentului și G-L. A anulat decizia din 2001 ca fiind ilegală. Curtea a remarcat că prin hotărârea finală a Curții Economice din 11 octombrie 2000 (a se vedea punctul 25 de mai jos) hotărârea din 1999 a fost anulată și că această hotărâre a confirmat licența deciziei de a permite privatizarea barului. Curtea a continuat să examineze substanța cazului și a constatat că privatizarea nu a fost contrară nici o dispoziție legislativă. 18. Departamentul și G-L au apelat. Societatea reclamantă au susținut că a făcut achiziționarea de bună credință și au subliniat că a fost inițiativa Departamentului de privatizare a barului și că reclamantul a fost avertizat că barul va fi vândut la licitație dacă nu l-a cumpărat (a se vedea punctul 6 de mai sus). 19. La 12 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârea din 18 noiembrie 2002. În consecință, acesta a declarat nul și a anulat contractul de achiziție a barului de la Departament și a ordonat restabilio în integrum, reclamantul să primească suma plătită în timpul privatizării. 20. Potrivit Guvernului, societatea reclamantă a fost autorizată să continue închirierea barului de la stat. 21. Între timp, în timp ce prima serie de proceduri era în așteptare, societatea reclamantă a căutat să aibă titlul său de bar înregistrat în Registrul Terenului Territorial („TLR”), se bazează pe decizia din 1998 și pe contractul cu Departamentul. TLR a respins această cerere la 2 și 16 februarie 1999 din cauza hotărârii guvernului nr. 39 din 22 ianuarie 1999, în cadrul căreia întreaga clădire a fost transferată gratuit către Parlament. La 17 martie 1999, societatea reclamantă a luat măsuri legale împotriva Departamentului (chemând pentru transferul de facto a proprietății) și împotriva TLR (spunând-o să înregistreze titlul companiei pe proprietatea privată). 22. La 30 iunie 1999, Curtea Economică Chișinău a ordonat TLR să înregistreze titlul societății reclamante la bar și să-l elibereze cu confirmarea relevantă, precum și Departamentul să transfere proprietatea către societatea reclamantă. Curtea a remarcat că, în conformitate cu decizia din 1998 și cu contractul dintre Departamentul și societatea reclamantă, aceasta din urmă a cumpărat proprietatea relevantă și că Departamentul nu a contestat reclamația societății solicitantă, în timp ce TLR era absent. Nu a fost interzis niciun recurs și hotărârea a devenit finală. 23. Procurorul General a solicitat Curții Supreme de Justiție să redeschidă procedurile (recurs în Anulare), susținând, printre altele, că s-a întârziat o altă acțiune judecătorească cu privire la legalitatea privatizării (prima serie de proceduri). Curtea Supremă de Justiție a respins această cerere la 15 decembrie 1999, menționând că, în cazul în care procedura paralelă menționată de Procuror General a avut ca rezultat anularea contractului de vânzare a bunurilor relevante, hotărârea din 30 iunie 1999 ar putea fi revizuită în conformitate cu legea. 24. În timp ce prima serie de proceduri era încă în suspensie, la 10 septembrie 1999, Comisia a adoptat decizia nr. 59 („decizia din 1999”) prin care a anulat partea deciziei din 1998 privind permisiunea de privatizare a barului, fără a da motive pentru acest lucru. La 21 ianuarie 2000, Departamentul a informat societatea reclamantă cu privire la decizia respectivă, indicând faptul că, în ceea ce privește atingerea acesteia, Comisia a luat în considerare decizia Guvernului nr. 39 din 22 ianuarie 1999 de transfer al clădirii către Parlament. 25. La 12 iulie 2000, societatea reclamantă a inițiat o procedură judiciară care vroia să anuleze decizia 1999. La 11 octombrie 2000, Curtea Economică a Moldovei a anulat decizia Comisiei din 1999 ca fiind ilegală, constatând că între timp hotărârea Guvernului nr. 39 menționată mai sus a fost anulată de decizia Guvernului nr. 435 din 10 mai 2000. G-L nu a fost parte la aceste proceduri. 26. La 21 noiembrie 2001, Camera de Apel a Curții Economice a Republicii Moldova a respins apelul Departamentului din urmă. Hotărârea din 11 octombrie 2000 a devenit finală.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2016-06-14
0,94
PROCON S.R.L. v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova
s pentru vînzare la licitație. 7. La 13 noiembrie 1998, Comisia a adoptat decizia nr. 42 (”decizia din 1998”) prin care a confirmat permisiunea de a privatiza barul și a stabilit prețul final la 348,676 lei (echivalentul aproximativ a 47,25
CtEDO 2008-09-23
0,92
CASE OF PREPELITA v. MOLDOVA
approximately 5,465 euros (EUR)) at the relevant time. By a letter of 28 January 2003 the council rejected his offer on the ground that the house was worth MDL 15,514 according to the real estate register. 11. On 20 February 2004 the local
CtEDO 2019-06-18
0,92
CASE OF VIRPROD-LUX S.R.L. v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
a State ‐ owned company, company V., on account of taxes which were due. 7. On 1 October 2000, at the request of the Tax Authority, the building was valued by an estate agency at 352,000 Moldovan lei (MDL). 8. On 29 January 2001 the Departm
CtEDO 2009-02-24
0,92
CASE OF DACIA S.R.L. v. MOLDOVA
5. The applicant, Dacia S.R.L., is a company incorporated under the laws of the Republic of Moldova. 6. In 1997 the Moldovan Parliament enacted legislation for the privatisation of certain items of State property, including the “Dacia” hote
CtEDO 2008-03-18
0,92
CASE OF DACIA S.R.L. v. MOLDOVA
annulled the order of 23 June 2003 in light of the judgments of the Economic Court of 6 June 2003 and the Supreme Court of Justice of 24 July 2003 (in the annulment proceedings described below). 16. On 11 January 2003 the Prosecutor General
Sursă