ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 270/2011

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin încheierea din 10 ianuarie

2011, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, investită cu soluționarea recursului declarat de inculpat

împotriva Deciziei penale nr. 144/ A din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului

București, secția a ll-a penală, a hotărît, printre altele, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., menținerea, ca legală

și temeinică a măsura arestării preventive a inculpatului G.V. (fiul lui F.D. și

I.).

Pentru a

pronunța această încheiere, instanța a reținut că măsura arestării preventive a

fost dispusă în condiții de legalitate și temeinicie, iar temeiurile care au

determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă; totodată, a

apreciat că privarea de libertate a inculpatului este justificată în raport cu

gravitatea acuzațiilor ce i se aduc - săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în

stare de recidivă poscondamnatorie . S-a mai arătat că lăsarea cestuia în stare

de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce

rezultă din valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin fapta comisă și

drin modalitatea de săvârșire a acesteia.

Împotriva

acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, a

cărui soluționare a fost lăsată la aprecierea Curții.

Recursul este

indmisibil.

Potrivit art. 141

alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în prima instanță sau în apel, prin

care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau

încetarea de drept a măsurii preventive, precum și încheierea prin care se

dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs,

de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei

prezenți și de la comunicare, petru cei lipsă.

Din analiza

textului de lege mai sus arătat rezultă că încheierile, pronunțate de instanța

de recurs, prin care se dispune menținerea arestării preventive, nu sunt supuse

nici unei căi de atac.

Recursul

declarat învederându-se, așadar, inadmisibil, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva încheierii din 10

ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 24154/300/2010 (3247/2010).

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 ianuarie 2011.