ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2202/2010

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângeri succesive adresate

organelor de urmărire penală (filele 12, 18, 31) Dosar nr. 675/P/2008),

plângeri a căror competentă soluționare a revenit Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, petiționara A.M. a solicitat tragerea la răspundere

penală a intimatelor O.M. (avocat în cadrul Baroului Dolj) și B.M. (Director la

Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud - Vest Oltenia, Craiova), ambele pentru

infracțiunile de insultă (art. 205 C. pen.) și calomnie (art. 206 C. pen.),

infracțiuni al căror conținut ar fi fost realizat - de ambele intimate - prin

redactarea, emiterea și utilizarea în instanță a adreselor („Memoriu" destinat

Curții de Apel Pitești) și ("Concluzii scrise" destinate Înaltei

Curți de Casație și Justiție), precum și numai de intimata O.M. - oral - în

ședința de judecată din 18 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, cu prilejul

judecării Dosarului nr. 1188/215/2007.

Prin

Ordonanța nr. 675/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimata O.M. (pentru

infracțiunile de insultă și calomnie (art. 205, art. 206 C. pen.) și

disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova pentru efectuarea de cercetări față

de numita B.M. sub aspectul săvârșirii acelorași infracțiuni (art. 205, art. 206

C. pen.).

Pentru a se dispune

astfel, s-a reținut că:

A.M. a lucrat

în calitate de consultant juridic la Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud

Vest Oltenia (Craiova) șl, pentru că i s-a reziliat contractul de prestări

servicii și nu i s-au plătit drepturile bănești în totalitate, a acționat în

judecată această instituție.

O.M., avocat

în Baroul Dolj, a fost angajată de către B.M., director al Agenției pentru

Dezvoltare Regională Sud Vest Oltenia (Craiova) pentru a o reprezenta și asista

în Dosarele nr. 1188/215/2007 al Tribunalului Dolj și nr. 177/46/2007 al

Curții de Apel Piteși și nr. 13640/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Cu privire la

memoriul despre care a făcut vorbire petiționara și care se află în Dosarul nr.

177/46/2007 al Curții de Apel Pitești și la concluziile scrise depuse în

Dosarul nr. 13640/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat

că acestea nu a fost redactate de avocat O.M. (precizându-se că memoriul în

discuție "apare ca fiind redactat și semnat de directoarea B.M. în numele

agenției pe care o conduce"); totodată, s-a constatat că în încheierea de ședință

din 18 octombrie 2007 (Dosar nr. 1188/215/2007 al Tribunalului Dolj) nu se

menționează nimic cu privire la faptul că avocata O.M. s-ar fi adresat numitei

A.M. cum că este bolnavă psihic și nu s-a încheiat un proces- verbal, potrivit art.

299 C. proc. pen., prin care să se constate săvârșirea unei infracțiuni de

audiență.

Împotriva

sus-identificatei rezoluții petiționara a formulat, în termen legal, plângere

conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată,

prin Ordonanța nr. 2429/II/2/2008 din 22 decembrie 2008 a Procurorului General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, reiterându-se considerentele

Ordonanței atacte.

Ca urmare,

nemulțumită, petiționara s-a adresat cu plângere instanței de judecată

competente, în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința

penală nr. 155 din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționară împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea

că aceAsta este temeinică și legală, intimata îndeplinindu-și obligațiile și

exercitându-și drepturile fundamentate pe principiile specifice profesiei de

avocat, în conformitate cu legea împotriva sentinței sus-menționate,

petiționara A.M. a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care

invocând considerentele expuse pe larg în practicaua deciziei de față -

solicită, în fond, trimiterea cauzei la procuror în vederea administrării

tuturor probatoriilor solicitate.

Asupra

criticilor formulate;

Preliminar,

este necesar și util să se observe, de o parte, că potrivit art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., "judecătorul, soluționând plângerea, verifică

rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate", iar pe de altă

parte, că potrivit alin. (8) lit. b) al aceluiași art. 278

1

C. proc.

pen., "judecătoruladmite plângerea și trimite cauza procurorului în

vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz", precum și

că procedura specială reglementată de art. 278

1

C. proc. pen. este

aplicabilă numai cât privește actele procurorului de "netrimitere în

judecată".

Din

examinarea actelor și lucărilor dosarului și a considerentelor sentinței

atacate, atât în raport cu motivele de casare expres invocate cât și din oficiu,

sub toate aspectele de legalitate și temeinicie (în condițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.), Înalta Curte constată că aceasta sentință este

temeinică și legală, menținerea soluției de neîncepere a urmăririi penale față

de intimata O.M. pentru infracțiunile de insultă (art. 205 C. pen.) și calomnie

(art. 206 C. pen.), adoptată prin Ordonanța nr. 675/P/2008 din 7 noiembrie 2008

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și confirmată prin Ordonanța nr.

2429/II/2/2008 din 22 decembrie 2008 a Procurorului General al aceluiași

Parchet, învederându-se pe deplin justificaă, prima instanță neavând de făcut o

"analiză pertinentă a faptelor" din moment ce - în baza verificărilor

efectuate (în condițiile normelor de procedură aplicabile), procurorul

constatase incidența unui obstacol peremtoriu - inexistanta faptelor (art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen.) - în raport cu care soluția de neancepere a

urmăririi penale s-a impus. Așa fiind, nu se poate imputa nici procurorului (care

a instrmentat cercetările) nici procurorului general (care a soluționat

plângerea întemeiată pe art. 278

1

C. proc. pen.) că nu ar fi audiat

toți martorii menționați de petiționară (în nota din 9 octombrie 2008 - fila 42

dosar Parchet), administrarea oricărei probe fiind posibilă numai" în

cursul procesului penal", adică nu mai înainte de începerea urmăririi

penale; dispoziția primei instanțe de respingere a probei cu înregistrarea (de

către petiționară, pe propiul telefon mobil) a desfășurării unei (unor) ședințe

publice de judecată se constată că a fost legală în raport cu prevederile art. 278

alin. (7) C. proc. pen., care se referă "în terminis", la "orice

alte înscrisuri noi" iar nu și - eventual - la înregistrări audio

(probabil, realizate de petiționară "pe ascuns"), abstracție făcând

de pertinența și în acest caz a argumentului anterior dedus din neînceperea

urmăririi penale;

În raport cu

natura cauzei și cu cele constatate de procurorul care a efectuat cercetările -

contatări confirmate, în procedura plângerii rglementate de art. 278 C. proc.

pen., de procurorul general al parchetului de pe lângă aceiași Curte de Apel - Înalta

Curte apreciază că sentința atacată este suficient motivată, atât calitativ cât

și cantitativ, prima instanță având a răspunde - în considerentele hotărârii

sale - numai obiecțiunilor pertinente fondului.

Legalitate și

temeinicia dispoziției din Ordonanța atacată referitoare la disjungerea cauzei

în privința intimatei B.M. nu poate fi luată în discuție, în procedura

reglementată de art. 278

1

C. proc. pen., nefiind o soluție a

procurorului "de netrimitere în judecată"; de altfel, asupra ei s-a

pronunțat procurorul general competent în cuprinsul Ordonanței date potrivit art.

278 C. proc. pen.

Cât privește

pretinsele nereguli produse în procedura soluționării de către prima instanță a

plângerii intemeite pe art. 278

1

C. proc. pen.- abstracție făcând de

caracterul lor vădit tendențios - Înalta Curte apreciază că nu pot justifica

reformarea sentinței atacte.

În fine, Înalta

Curte observă că soluția solicitată,"pe fond", de recurentă -

trimiterea cauzei la parchet în vederea administrării tuturor probatoriilor

solicitate - este, procedural, imposibilă față de conținutul art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen.

Față de cele

expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței

instanței de fond și, pe cale de consecință, desființarea ordonanței

procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara A.M.

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, cererea acesteia - de exonerare - nefiind

admisibilă în raport cu textul de lege mai sus-arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara A.M. împotriva sentinței penale nr. 155

din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 4 iunie 2010.