ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2202/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângeri succesive adresate organelor de urmărire penală Dosar nr. 675/P/2008), plângeri a căror competentă soluționare a revenit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiționara A.M. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatelor O.M. (avocat în cadrul Baroului Dolj) și B.M. (Director la Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, Craiova), ambele pentru infracțiunile de insultă (art. 205 C. pen.) și calomnie (art. 206 C. pen.), infracțiuni al căror conținut ar fi fost realizat - de ambele intimate - prin redactarea, emiterea și utilizarea în instanță a Adreselor nr. 1198/2007 („Memoriu" destinat Curții de Apel Pitești) și nr. 13640/1/2006 ("Concluzii scrise" destinate Înaltei Curți de Casație și Justiție), precum și numai de intimata O.M.

- oral - în ședința de judecată din 18 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, cu prilejul judecării Dosarului nr. 1188/215/2007. Prin Ordonanța nr. 675/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimata O.M. (pentru infracțiunile de insultă și calomnie (art. 205, art. 206 C. pen.) și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova pentru efectuarea de cercetări față de numita B.M. sub aspectul săvârșirii acelorași infracțiuni (art. 205, art. 206 C. pen.). Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că: A.M.

a lucrat în calitate de consultant juridic la Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia (Craiova) și, pentru că i s-a reziliat contractul de prestări servicii și nu i s-au plătit drepturile bănești în totalitate, a acționat în judecată această instituție. O.M., avocat în Baroul Dolj, a fost angajată de către B.M., director al Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia (Craiova) pentru a o reprezenta și asista în Dosarele: nr. 1188/215/2007 al Tribunalului Dolj nr. 177/46/2007 al Curții de Apel Pitești și nr. 13640/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu privire la memoriul despre care a făcut vorbire petiționara și care se află în Dosarul nr. 177/46/2007 al Curții de Apel Pitești și la concluziile scrise depuse în Dosarul nr. 13640/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat că acestea nu a fost redactate de avocat O.M.

(precizându-se că memoriul în discuție "apare ca fiind redactat și semnat de directoarea B.M. în numele agenției pe care o conduce"); totodată, s-a constatat că în încheierea de ședință din 18 octombrie 2007 (Dosar nr. 1188/215/2007 al Tribunalului Dolj) nu se menționează nimic cu privire la faptul că avocata O.M. s-ar fi adresat numitei A.M. cum că este bolnavă psihic și nu s-a încheiat un proces-verbal, potrivit art. 299 C. proc. pen., prin care să se constate săvârșirea unei infracțiuni de audiență. Împotriva sus-identificatei rezoluții petiționara a formulat, în termen legal, plângere conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin Ordonanța nr. 2429/II/2/2008 din 22 decembrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, reiterându-se considerentele Ordonanței atacate.

Ca urmare, nemulțumită, petiționara s-a adresat cu plângere instanței de judecată competente, în baza art. 278 1 C. proc. pen. Prin Sentința penală nr. 155 din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționară împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că aceasta este temeinică și legală, intimata îndeplinindu-și obligațiile și exercitându-și drepturile fundamentate pe principiile specifice profesiei de avocat, în conformitate cu legea împotriva sentinței sus-menționate, petiționara A.M. a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care invocând considerentele expuse pe larg în practicaua deciziei de față - solicită, în fond, trimiterea cauzei la procuror în vederea administrării tuturor probatoriilor solicitate.

Asupra criticilor formulate; Preliminar, este necesar și util să se observe, de o parte, că potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., " judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate", iar pe de altă parte, că potrivit alin. (8) lit. b) al aceluiași art. 278 1 C. proc. pen., "judecătorul admite plângerea .. și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz", precum și că procedura specială reglementată de art. 278 1 C. proc. pen. este aplicabilă numai cât privește actele procurorului de "netrimitere în judecată". Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și a considerentelor sentinței atacate, atât în raport cu motivele de casare expres invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie (în condițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen.), Înalta Curte constată că aceasta sentință este temeinică și legală, menținerea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimata O.M. pentru infracțiunile de insultă (art. 205 C. pen.) și calomnie (art. 206 C. pen.), adoptată prin Ordonanța nr. 675/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și confirmată prin Ordonanța nr. 2429/II/2/2008 din 22 decembrie 2008 a Procurorului General al aceluiași Parchet, învederându-se pe deplin justificată, prima instanță neavând de făcut o "analiză pertinentă a faptelor" din moment ce - în baza verificărilor efectuate (în condițiile normelor de procedură aplicabile), procurorul constatase incidența unui obstacol peremptoriu - inexistența faptelor (art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen.) - în raport cu care soluția de neîncepere a urmăririi penale s-a impus. Așa fiind, nu se poate imputa nici procurorului (care a instrumentat cercetările) nici procurorului general (care a soluționat plângerea întemeiată pe art. 278 1 C. proc. pen.) că nu ar fi audiat toți martorii menționați de petiționară (în nota din 9 octombrie 2008), administrarea oricărei probe fiind posibilă numai" în cursul procesului penal", adică nu mai înainte de începerea urmăririi penale; dispoziția primei instanțe de respingere a probei cu înregistrarea (de către petiționară, pe propriul telefon mobil) a desfășurării unei (unor) ședințe publice de judecată se constată că a fost legală în raport cu prevederile art. 278 alin. (7) C. proc.

pen., care se referă "in terminis", la "orice alte înscrisuri noi" iar nu și - eventual - la înregistrări audio (probabil, realizate de petiționară "pe ascuns"), abstracție făcând de pertinența și în acest caz a argumentului anterior dedus din neînceperea urmăririi penale; În raport cu natura cauzei și cu cele constatate de procurorul care a efectuat cercetările - constatări confirmate, în procedura plângerii reglementate de art. 278 C. proc. pen., de procurorul general al parchetului de pe lângă aceiași Curte de Apel - Înalta Curte apreciază că sentința atacată este suficient motivată, atât calitativ cât și cantitativ, prima instanță având a răspunde - în considerentele hotărârii sale - numai obiecțiunilor pertinente fondului.

Legalitate și temeinicia dispoziției din Ordonanța atacată referitoare la disjungerea cauzei în privința intimatei B.M. nu poate fi luată în discuție, în procedura reglementată de art. 278 1 C. proc. pen., nefiind o soluție a procurorului "de netrimitere în judecată"; de altfel, asupra ei s-a pronunțat procurorul general competent în cuprinsul Ordonanței date potrivit art. 278 C. proc. pen. Cât privește pretinsele nereguli produse în procedura soluționării de către prima instanță a plângerii întemeiate pe art. 278 1 C. proc. pen.- abstracție făcând de caracterul lor vădit tendențios - Înalta Curte apreciază că nu pot justifica reformarea sentinței atacate. În fine, Înalta Curte observă că soluția solicitată, "pe fond", de recurentă - trimiterea cauzei la parchet în vederea administrării tuturor probatoriilor solicitate - este, procedural, imposibilă față de conținutul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, desființarea ordonanței procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara A.M. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, cererea acesteia - de exonerare - nefiind admisibilă în raport cu textul de lege mai sus arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara A.M. împotriva Sentinței penale nr. 155 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2010. Procesat de GGC - LM