ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2202/2010

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângeri succesive adresate organelor de

urmărire penală Dosar nr. 675/P/2008), plângeri a căror competentă soluționare

a revenit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiționara A.M. a

solicitat tragerea la răspundere penală a intimatelor O.M. (avocat în cadrul

Baroului Dolj) și B.M. (Director la Agenția pentru Dezvoltare Regională

Sud-Vest Oltenia, Craiova), ambele pentru infracțiunile de insultă (art. 205 C.

pen.) și calomnie (art. 206 C. pen.), infracțiuni al căror conținut ar fi fost

realizat - de ambele intimate - prin redactarea, emiterea și utilizarea în

instanță a Adreselor nr. 1198/2007 („Memoriu" destinat Curții de Apel

Pitești) și nr. 13640/1/2006 ("Concluzii scrise" destinate Înaltei

Curți de Casație și Justiție), precum și numai de intimata O.M. - oral - în ședința

de judecată din 18 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, cu prilejul judecării

Dosarului nr. 1188/215/2007.

Prin Ordonanța nr.

675/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimata O.M. (pentru

infracțiunile de insultă și calomnie (art. 205, art. 206 C. pen.) și

disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova pentru efectuarea de cercetări față

de numita B.M. sub aspectul săvârșirii acelorași infracțiuni (art. 205, art.

206 C. pen.).

Pentru a se dispune

astfel, s-a reținut că:

A.M. a lucrat în

calitate de consultant juridic la Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest

Oltenia (Craiova) și, pentru că i s-a reziliat contractul de prestări servicii

și nu i s-au plătit drepturile bănești în totalitate, a acționat în judecată

această instituție.

O.M., avocat în

Baroul Dolj, a fost angajată de către B.M., director al Agenției pentru

Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia (Craiova) pentru a o reprezenta și asista

în Dosarele: nr. 1188/215/2007 al Tribunalului Dolj nr. 177/46/2007 al Curții

de Apel Pitești și nr. 13640/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la

memoriul despre care a făcut vorbire petiționara și care se află în Dosarul nr.

177/46/2007 al Curții de Apel Pitești și la concluziile scrise depuse în

Dosarul nr. 13640/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat

că acestea nu a fost redactate de avocat O.M. (precizându-se că memoriul în

discuție "apare ca fiind redactat și semnat de directoarea B.M. în numele

agenției pe care o conduce"); totodată, s-a constatat că în încheierea de

ședință din 18 octombrie 2007 (Dosar nr. 1188/215/2007 al Tribunalului Dolj) nu

se menționează nimic cu privire la faptul că avocata O.M. s-ar fi adresat

numitei A.M. cum că este bolnavă psihic și nu s-a încheiat un proces-verbal,

potrivit art. 299 C. proc. pen., prin care să se constate săvârșirea unei

infracțiuni de audiență.

Împotriva

sus-identificatei rezoluții petiționara a formulat, în termen legal, plângere

conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată,

prin Ordonanța nr. 2429/II/2/2008 din 22 decembrie 2008 a Procurorului General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, reiterându-se considerentele

Ordonanței atacate.

Ca urmare,

nemulțumită, petiționara s-a adresat cu plângere instanței de judecată

competente, în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Prin Sentința penală

nr. 155 din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționară

împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că aceasta

este temeinică și legală, intimata îndeplinindu-și obligațiile și

exercitându-și drepturile fundamentate pe principiile specifice profesiei de

avocat, în conformitate cu legea împotriva sentinței sus-menționate,

petiționara A.M. a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care

invocând considerentele expuse pe larg în practicaua deciziei de față -

solicită, în fond, trimiterea cauzei la procuror în vederea administrării

tuturor probatoriilor solicitate.

Asupra criticilor

formulate;

Preliminar, este

necesar și util să se observe, de o parte, că potrivit art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., " judecătorul, soluționând plângerea, verifică

rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate", iar pe de altă

parte, că potrivit alin. (8) lit. b) al aceluiași art. 278

1

C. proc.

pen., "judecătorul admite plângerea .. și trimite cauza procurorului în

vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz", precum și

că procedura specială reglementată de art. 278

1

C. proc. pen. este

aplicabilă numai cât privește actele procurorului de "netrimitere în

judecată".

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului și a considerentelor sentinței atacate, atât în

raport cu motivele de casare expres invocate cât și din oficiu, sub toate

aspectele de legalitate și temeinicie (în condițiile art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen.), Înalta Curte constată că aceasta sentință este temeinică și

legală, menținerea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimata

O.M. pentru infracțiunile de insultă (art. 205 C. pen.) și calomnie (art. 206

C. pen.), adoptată prin Ordonanța nr. 675/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și confirmată prin Ordonanța nr.

2429/II/2/2008 din 22 decembrie 2008 a Procurorului General al aceluiași

Parchet, învederându-se pe deplin justificată, prima instanță neavând de făcut

o "analiză pertinentă a faptelor" din moment ce - în baza

verificărilor efectuate (în condițiile normelor de procedură aplicabile),

procurorul constatase incidența unui obstacol peremptoriu - inexistența

faptelor (art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.) - în raport cu care soluția

de neîncepere a urmăririi penale s-a impus. Așa fiind, nu se poate imputa nici

procurorului (care a instrumentat cercetările) nici procurorului general (care

a soluționat plângerea întemeiată pe art. 278

1

C. proc. pen.) că nu

ar fi audiat toți martorii menționați de petiționară (în nota din 9 octombrie

2008), administrarea oricărei probe fiind posibilă numai" în cursul

procesului penal", adică nu mai înainte de începerea urmăririi penale;

dispoziția primei instanțe de respingere a probei cu înregistrarea (de către

petiționară, pe propriul telefon mobil) a desfășurării unei (unor) ședințe

publice de judecată se constată că a fost legală în raport cu prevederile art.

278 alin. (7) C. proc. pen., care se referă "in terminis", la

"orice alte înscrisuri noi" iar nu și - eventual - la înregistrări

audio (probabil, realizate de petiționară "pe ascuns"), abstracție

făcând de pertinența și în acest caz a argumentului anterior dedus din

neînceperea urmăririi penale;

În raport cu natura

cauzei și cu cele constatate de procurorul care a efectuat cercetările -

constatări confirmate, în procedura plângerii reglementate de art. 278 C. proc.

pen., de procurorul general al parchetului de pe lângă aceiași Curte de Apel -

Înalta Curte apreciază că sentința atacată este suficient motivată, atât

calitativ cât și cantitativ, prima instanță având a răspunde - în

considerentele hotărârii sale - numai obiecțiunilor pertinente fondului.

Legalitate și

temeinicia dispoziției din Ordonanța atacată referitoare la disjungerea cauzei

în privința intimatei B.M. nu poate fi luată în discuție, în procedura reglementată

de art. 278

1

C. proc. pen., nefiind o soluție a procurorului

"de netrimitere în judecată"; de altfel, asupra ei s-a pronunțat

procurorul general competent în cuprinsul Ordonanței date potrivit art. 278 C.

proc. pen.

Cât privește

pretinsele nereguli produse în procedura soluționării de către prima instanță a

plângerii întemeiate pe art. 278

1

C. proc. pen.- abstracție făcând

de caracterul lor vădit tendențios - Înalta Curte apreciază că nu pot justifica

reformarea sentinței atacate.

În fine, Înalta Curte

observă că soluția solicitată, "pe fond", de recurentă - trimiterea

cauzei la parchet în vederea administrării tuturor probatoriilor solicitate -

este, procedural, imposibilă față de conținutul art. 278

1

alin. (8)

lit. b) C. proc. pen.

Față de cele expuse,

în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței

de fond și, pe cale de consecință, desființarea ordonanței procurorului, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara A.M.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, cererea acesteia - de exonerare - nefiind

admisibilă în raport cu textul de lege mai sus arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara A.M. împotriva Sentinței penale nr.

155 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 iunie 2010.

Procesat de GGC - LM