ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3752/2008

Asupra recursului de față ; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 275 din 25 aprilie 2008 Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpatului F.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 65 alin. (2), art. 66 C. pen., interzicându-i-se drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani. S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 lit. a), b) și art. 71 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 11 octombrie 2007 la zi. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că începând cu anul 1998, inculpatul F.C. a revenit la domiciliul părinților unde, pe fondul consumului de alcool, devenea violent și aplica „corecturi” celor doi părinți. În anul 2006, tatăl inculpatului a decedat și acesta din urmă a început să se manifeste mult mai violent față de mama sa. În mai multe rânduri, victima F.M. a fost nevoită să plece de la domiciliu, fie că se refugia la rudele din sat, fie era luată de fiul său, F.M., din comuna Tomești sau fiica sa H.E., care locuiește în comuna Holboca, județul Iași. Comportamentul violent al inculpatului față de victimă a fost perceput direct de către vecinii acestuia, atitudine care era comunicată celorlalți copii ai victimei care veneau în satul Rădeni, comuna Roșcani și încercau să aplaneze atitudinea inculpatului, însă de foarte multe ori acesta devenea violent și față de ei.

La data de 24 septembrie 2007, în urma agresiunii exercitate de inculpat asupra sa, victima F.M. a fost transportată cu ambulanța la Spitalul de Urgență lași unde a primit îngrijiri medicale. Atitudinea agresivă a inculpatului față de mama sa a culminat în noaptea de 03/04 octombrie 2007, când în jurul orelor 02.30, martorii B.E.P. și D.V. l-au auzit pe inculpat care țipa și înjura, iar din direcția locuinței se auzeau zgomote de obiecte aruncate. În seara zilei de 04 octombrie 2007, în jurul orelor 19.00, inculpatul a alarmat pe vecinii I.C. și D.E. despre faptul că F.M. este decedată pe holul locuinței sale. Când au ajuns la domiciliul inculpatului, martorii au găsit-o pe mama inculpatului întinsă pe pardoseala holului, având pantalonii dați în jos, era plină de excremente, iar martorii au constatat că victima era decedată.

Raportul de necropsie a relevat faptul că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale consecutive hematomului subdural emisferic stâng, contuziei cerebrale difuze și hemoragiei subarahnoidiene, produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral acut închis. Instanța de fond a constatat, că fapta inculpatului F.C., care în noaptea de 03/04 octombrie 2007 a lovit victima, care era mama sa, de mai multe ori, provocându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Instanța a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu motivarea că inculpatul prin modul în care a acționat a prevăzut, neîndoielnic, rezultatul posibil al acțiunii sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că a acționat cu intenția de a ucide victima.

Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și a susținut că nu se face vinovat de moartea mamei sale, care a decedat în urma leziunilor provocate de repetatele căderi ale acesteia, când se afla sub influența băuturilor alcoolice. Curtea de Apel Iași prin Decizia penală nr. 83 din 22 iulie 2008 a respins ca nefondat apelul inculpatului apreciind în urma examinării actelor și lucrărilor de la dosar, că instanța de fond în mod corect a reținut că inculpatul F.C. i-a aplicat mamei sale multiple lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni la nivelul capului, respectiv traumatism cranio-cerebral acut închis, ce a condus la moartea acesteia.

Instanța de apel a constatat că apărarea inculpatului în sensul că lovirea victimei s-ar fi produs prin căderile repetate, nu poate fi primită, contrazisă fiind de probele administrate în cauză. Cu privire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a apreciat că a fost just individualizată, cu respectarea criteriilor impuse de art. 72 C. pen. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul F.C., care a criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat, în principal, prin apărătorul său, dar și în memoriile depuse la dosar, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră excesivă în raport de circumstanțele sale personale.

Inculpatul recurent a reiterat apărările invocate și în apel, în sensul că nu și-a lovit mama, doar a împins-o și ca urmare victima a căzut, iar referitor la leziunile suferite de aceasta, care au condus la deces, inculpatul a susținut că ar fi fost cauzate de căderea victimei datorată consumului excesiv de alcool. Examinând actele și lucrările dosarului, respectiv hotărârile atacate, în raport cu criticile invocate cât și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată, că recursul declarat de inculpat este nefondat. Instanțele, întemeindu-se pe probele administrate au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de omor calificat.

După cum s-a arătat, inculpatul, fiind în relații conflictuale cu mama sa, pe care a agresat-o în mai multe rânduri, în noaptea de 3/4 octombrie 2007, a lovit-o de mai multe ori cu corpuri contondente - pumni, cap, etc. - (astfel cum s-a concluzionat în raportul de necropsie), provocându-i multiple leziuni la nivelul capului care i-au produs o moarte violentă. Ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, la solicitarea instanței, comisia de avizare a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Iași, cu adresa nr. S 11787 din 26 martie 2008 a comunicat acordul său cu privire la concluziile raportului de autopsie nr. 3542/C din 14 noiembrie 2007 întocmit de I.M.L. Iași precizând că „mecanismul cel mai plauzibil de producere a leziunilor tanatogeneratoare este cel de loviri active repetate, posibil urmate de căderea victimei”.

S-a mai arătat că mecanismul de producere a leziunilor tanatogeneratoare „printr-o singură căzătură” este exclus. Precizările Comisiei de avizare a actelor medico-legale au fost făcute ca urmare a solicitărilor instanței de a se bănui unele aspecte invocate în apărarea inculpatului. Rezultă așadar că loviturile repetate și puternice aplicate victimei în zone vitale nu puteau avea altă urmare decât producerea decesului, iar rezultatul imediat letal, confirmă intenția de a ucide, a inculpatului. Ca atare, ansamblul împrejurărilor în care s-a consumat agresiunea și rezultatul acesteia infirmă apărarea inculpatului în sensul că decesul ar fi survenit ca urmare a căderii victimei, pe care el doar ar fi împins-o.

În consecință, se impune concluzia, la care în mod corect au ajuns și instanțele de fond și de apel că, sub aspectul poziției sale subiective, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă, eventual, nu l-a urmărit în mod direct. Așa fiind, cererea inculpatului recurent de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. nu poate fi primită, câtă vreme s-a dovedit că inculpatul a acționat cu intenție, fie și indirectă de a ucide victima, iar caracteristica infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, sub aspect subiectiv, este praeterintenția. Referitor la cel de-al doilea motiv de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că la individualizarea pedepsei aplicate instanțele au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., acordând eficiența cuvenită atât gradului de pericol social ridicat al faptei comise, urmării produse, cât și circumstanțelor personale ale inculpatului care deși a fost parțial sincer, a regretat comiterea faptei, astfel cum constant a declarat pe parcursul cercetării judecătorești, în declarația sa, dar și cu ocazia acordării ultimului cuvânt. Înalta Curte constată, că pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului, situată la minimul prevăzut de textul de lege incriminator, este în măsură să satisfacă cerințele impuse de dispozițiile art. 52 C. pen.

referitor la scopurile pedepsei, astfel că o redozare a acesteia în sensul reducerii cuantumului nu se justifică și nici nu ar fi posibilă în absența reținerii unor circumstanțe atenuante care să permită coborârea pedepsei sub minim, dar care în speță nu își găsesc aplicabilitatea. Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat, astfel că urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se dispozițiile hotărârilor atacate. Conform art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 22 iulie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 11 octombrie 2007 la 18 noiembrie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2008.