ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3752/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3752/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față ;
În baza actelor și lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 275 din 25 aprilie 2008 Tribunalul Iași a dispus
condamnarea inculpatului F.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) -
175 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art.
65 alin. (2), art. 66 C. pen., interzicându-i-se drepturile prevăzute de art.
64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art.
64 lit. a), b) și art. 71 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului
și s-a dedus arestarea preventivă de la 11 octombrie 2007 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a
reținut că începând cu anul 1998, inculpatul F.C. a revenit la domiciliul
părinților unde, pe fondul consumului de alcool, devenea violent și aplica
„corecturi” celor doi părinți.
În anul 2006, tatăl inculpatului a decedat și
acesta din urmă a început să se manifeste mult mai violent față de mama sa.
În mai multe rânduri, victima F.M. a fost
nevoită să plece de la domiciliu, fie că se refugia la rudele din sat, fie era
luată de fiul său, F.M., din comuna Tomești sau fiica sa H.E., care locuiește
în comuna Holboca, județul Iași.
Comportamentul violent al inculpatului față
de victimă a fost perceput direct de către vecinii acestuia, atitudine care era
comunicată celorlalți copii ai victimei care veneau în satul Rădeni, comuna
Roșcani și încercau să aplaneze atitudinea inculpatului, însă de foarte multe
ori acesta devenea violent și față de ei.
La data de 24 septembrie 2007, în urma
agresiunii exercitate de inculpat asupra sa, victima F.M. a fost transportată
cu ambulanța la Spitalul de Urgență lași unde a primit îngrijiri medicale.
Atitudinea agresivă a inculpatului față de
mama sa a culminat în noaptea de 03/04 octombrie 2007, când în jurul orelor
02.30, martorii B.E.P. și D.V. l-au auzit pe inculpat care țipa și înjura, iar
din direcția locuinței se auzeau zgomote de obiecte aruncate.
În seara zilei de 04 octombrie 2007, în jurul
orelor 19.00, inculpatul a alarmat pe vecinii I.C. și D.E. despre faptul că
F.M. este decedată pe holul locuinței sale. Când au ajuns la domiciliul
inculpatului, martorii au găsit-o pe mama inculpatului întinsă pe pardoseala
holului, având pantalonii dați în jos, era plină de excremente, iar martorii au
constatat că victima era decedată.
Raportul de necropsie a relevat faptul că
moartea victimei a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale consecutive
hematomului subdural emisferic stâng, contuziei cerebrale difuze și hemoragiei
subarahnoidiene, produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral acut închis.
Instanța de fond a constatat, că fapta
inculpatului F.C., care în noaptea de 03/04 octombrie 2007 a lovit victima,
care era mama sa, de mai multe ori, provocându-i leziuni ce au condus la
decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor
calificat prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Instanța a respins cererea inculpatului de
schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183
C. pen., cu motivarea că inculpatul prin modul în care a acționat a prevăzut,
neîndoielnic, rezultatul posibil al acțiunii sale și chiar dacă nu l-a urmărit,
a acceptat producerea lui, astfel că a acționat cu intenția de a ucide victima.
Împotriva sentinței penale pronunțată de
prima instanță a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și
nelegalitate și a susținut că nu se face vinovat de moartea mamei sale, care a
decedat în urma leziunilor provocate de repetatele căderi ale acesteia, când se
afla sub influența băuturilor alcoolice.
Curtea de Apel Iași prin Decizia penală nr.
83 din 22 iulie 2008 a respins ca nefondat apelul inculpatului apreciind în
urma examinării actelor și lucrărilor de la dosar, că instanța de fond în mod
corect a reținut că inculpatul F.C. i-a aplicat mamei sale multiple lovituri cu
pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni la nivelul capului, respectiv
traumatism cranio-cerebral acut închis, ce a condus la moartea acesteia.
Instanța de apel a constatat că apărarea
inculpatului în sensul că lovirea victimei s-ar fi produs prin căderile
repetate, nu poate fi primită, contrazisă fiind de probele administrate în
cauză.
Cu privire la pedeapsa aplicată, instanța de
apel a apreciat că a fost just individualizată, cu respectarea criteriilor
impuse de art. 72 C. pen.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu
recurs de către inculpatul F.C., care a criticat hotărârile pronunțate pentru
nelegalitate și netemeinicie și a solicitat, în principal, prin apărătorul său,
dar și în memoriile depuse la dosar, schimbarea încadrării juridice a faptei în
infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar
în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră excesivă în
raport de circumstanțele sale personale.
Inculpatul recurent a reiterat apărările
invocate și în apel, în sensul că nu și-a lovit mama, doar a împins-o și ca
urmare victima a căzut, iar referitor la leziunile suferite de aceasta, care au
condus la deces, inculpatul a susținut că ar fi fost cauzate de căderea
victimei datorată consumului excesiv de alcool.
Examinând actele și lucrările dosarului,
respectiv hotărârile atacate, în raport cu criticile invocate cât și din oficiu
în limitele prevăzute de art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta
Curte constată, că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Instanțele, întemeindu-se pe probele
administrate au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului în
comiterea infracțiunii de omor calificat.
După cum s-a arătat, inculpatul, fiind în
relații conflictuale cu mama sa, pe care a agresat-o în mai multe rânduri, în
noaptea de 3/4 octombrie 2007, a lovit-o de mai multe ori cu corpuri
contondente - pumni, cap, etc. - (astfel cum s-a concluzionat în raportul de
necropsie), provocându-i multiple leziuni la nivelul capului care i-au produs o
moarte violentă.
Ulterior, pe parcursul cercetării
judecătorești, la solicitarea instanței, comisia de avizare a actelor
medico-legale din cadrul I.M.L. Iași, cu adresa nr. S 11787 din 26 martie 2008
a comunicat acordul său cu privire la concluziile raportului de autopsie nr.
3542/C din 14 noiembrie 2007 întocmit de I.M.L. Iași precizând că „mecanismul
cel mai plauzibil de producere a leziunilor tanatogeneratoare este cel de
loviri active repetate, posibil urmate de căderea victimei”.
S-a mai arătat că mecanismul de producere a
leziunilor tanatogeneratoare „printr-o singură căzătură” este exclus.
Precizările Comisiei de avizare a actelor
medico-legale au fost făcute ca urmare a solicitărilor instanței de a se bănui
unele aspecte invocate în apărarea inculpatului.
Rezultă așadar că loviturile repetate și
puternice aplicate victimei în zone vitale nu puteau avea altă urmare decât
producerea decesului, iar rezultatul imediat letal, confirmă intenția de a
ucide, a inculpatului.
Ca atare, ansamblul împrejurărilor în care
s-a consumat agresiunea și rezultatul acesteia infirmă apărarea inculpatului în
sensul că decesul ar fi survenit ca urmare a căderii victimei, pe care el doar
ar fi împins-o.
În consecință, se impune concluzia, la care
în mod corect au ajuns și instanțele de fond și de apel că, sub aspectul
poziției sale subiective, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, în
sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea
producerii acestuia, chiar dacă, eventual, nu l-a urmărit în mod direct.
Așa fiind, cererea inculpatului recurent de
schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
nu poate fi primită, câtă vreme s-a dovedit că inculpatul a acționat cu
intenție, fie și indirectă de a ucide victima, iar caracteristica infracțiunii
de loviri cauzatoare de moarte, sub aspect subiectiv, este praeterintenția.
Referitor la cel de-al doilea motiv de casare
întemeiat pe dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., Înalta
Curte apreciază că la individualizarea pedepsei aplicate instanțele au avut în
vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., acordând eficiența
cuvenită atât gradului de pericol social ridicat al faptei comise, urmării
produse, cât și circumstanțelor personale ale inculpatului care deși a fost
parțial sincer, a regretat comiterea faptei, astfel cum constant a declarat pe
parcursul cercetării judecătorești, în declarația sa, dar și cu ocazia
acordării ultimului cuvânt.
Înalta Curte constată, că pedeapsa de 15 ani
închisoare aplicată inculpatului, situată la minimul prevăzut de textul de lege
incriminator, este în măsură să satisfacă cerințele impuse de dispozițiile art.
52 C. pen. referitor la scopurile pedepsei, astfel că o redozare a acesteia în
sensul reducerii cuantumului nu se justifică și nici nu ar fi posibilă în
absența reținerii unor circumstanțe atenuante care să permită coborârea
pedepsei sub minim, dar care în speță nu își găsesc aplicabilitatea.
Pentru considerentele arătate, recursul
declarat de inculpat apare ca nefondat, astfel că urmează a fi respins ca
atare, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
menținându-se dispozițiile hotărârilor atacate.
Conform art. 88 C. pen. se va deduce din
pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.
proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul F.C. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 22 iulie 2008 a Curții de
Apel Iași, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,
timpul reținerii și arestării preventive de la 11 octombrie 2007 la 18
noiembrie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de
400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,
reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18
noiembrie 2008.