ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 745/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții Z.A., Z.M. și G.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București - Serviciul de Aplicare a Legii nr. 290/2003, obligarea acesteia la plata sumei de 26.155,20 RON, reprezentând tranșa a II-a din valoarea bunurilor proprietate personală a părinților lor, rămase în Bulgaria în urma ocupării acesteia de către U.R.S.S., ca urmare a tratatului Ribentrop-Molotov, sumă de plată stabilită prin Hotărârea nr. 104 din 26 ianuarie 2007 a Comisiei județene Botoșani.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că după obținerea Hotărârii nr. 104 din 26 ianuarie 2007 au întocmit un dosar pentru plata despăgubirilor conform legislației în vigoare, pe care l-au depus la sediul pârâtei și au încasat tranșa I din totalul de 65.388 RON, precum și faptul că au solicitat în nenumărate rânduri pârâtei să efectueze plata celei de-a doua tranșe, însă răspunsul a fost că prin H.G. nr. 1120/2006 s-a stabilit că plata respectivelor compensații se achită în limita sumelor aprobate în buget. Prin Sentința nr. 49 din 13 ianuarie 2010, Tribunalul Botoșani a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, cauza fiind înregistrată sub nr. 4796/40 din 02 aprilie 2010. Prin Sentința nr. 129 din 25 mai 2010 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții Z.A., Z.M.

și G.A., ambii prin mandatar Z.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 26.155,20 RON, cu titlu de despăgubiri.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: Reclamanților le-a fost recunoscut dreptul de a primi suma de 65.388 RON cu titlu de compensații bănești în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 290/2003, prin hotărârea Prefectului județului Botoșani nr. 104/2007, iar, din totalul acestei sume, reclamanții au primit suma de 39.232,80 RON, reprezentând un cuantum de 60%, diferența urmând a fi achitată în funcție de „existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație". Instanța de fond a apreciat că această manieră de condiționare a plății, lăsată la liberul arbitru al debitorului, aduce atingere dreptului reclamantului de a se bucura de „bunurile sale”, în accepțiunea art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Aceasta și în condițiile în care termenul de recomandare pentru efectuarea plății, stabilit de art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006, a fost depășit cu mai mult de un an, iar titlul care a recunoscut reclamanților dreptul la despăgubiri a fost emis în urmă cu mai mult de 3 ani. S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate faptul că dacă s-ar accepta susținerile pârâtei, care condiționează plata de alocarea banilor în buget cu acest scop, dreptul la despăgubiri al reclamanților ar rămâne un drept iluzoriu, posibil de concretizat doar în funcție de voința debitorului. Pentru considerentele reținute, în baza prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, instanța a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamanților suma de 26.155,20 RON, cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a analiza motivele de recurs formulate, examinând cu prioritate excepția invocată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de obligarea recurentei-pârâte la plata unei sume de bani cuvenită intimaților-reclamanți cu titlu de despăgubiri, în baza Hotărârii nr. 104/2007 emisă de Comisia județeană Botoșani. Ca atare, este vorba despre o acțiune în pretenții, datorată neplății în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003. Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003. Conform alin. (3) al articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.

În plus, alin. (4) al aceluiași articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba, sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care coordonează activitatea Serviciului pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003. Alin. (5) din articolul în discuție precizează că hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență exclusivă a tribunalului.

Ca atare, sunt aplicabile dispozițiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care dispun că necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, în contextul în care prezenta cauză a fost judecată de către o curte de apel. Nu există nicio îndoială că, întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este reglementată de norme imperative. În litigiul de față, putem afirma că suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri reactualizate, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003. Altfel spus, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 alin. (3) și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 împotriva Sentinței civile nr. 129 din 25 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.