ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 745/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții Z.A.,

Z.M. și G.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților București - Serviciul de Aplicare a Legii nr.

290/2003, obligarea acesteia la plata sumei de 26.155,20 RON, reprezentând

tranșa a II-a din valoarea bunurilor proprietate personală a părinților lor,

rămase în Bulgaria în urma ocupării acesteia de către U.R.S.S., ca urmare a

tratatului Ribentrop-Molotov, sumă de plată stabilită prin Hotărârea nr. 104

din 26 ianuarie 2007 a Comisiei județene Botoșani.

În motivarea cererii

reclamanții au arătat că după obținerea Hotărârii nr. 104 din 26 ianuarie 2007

au întocmit un dosar pentru plata despăgubirilor conform legislației în

vigoare, pe care l-au depus la sediul pârâtei și au încasat tranșa I din

totalul de 65.388 RON, precum și faptul că au solicitat în nenumărate rânduri

pârâtei să efectueze plata celei de-a doua tranșe, însă răspunsul a fost că

prin H.G. nr. 1120/2006 s-a stabilit că plata respectivelor compensații se

achită în limita sumelor aprobate în buget.

Prin Sentința nr. 49

din 13 ianuarie 2010, Tribunalul Botoșani a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, cauza fiind înregistrată sub nr.

4796/40 din 02 aprilie 2010.

Prin Sentința nr. 129

din 25 mai 2010 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții Z.A., Z.M.

și G.A., ambii prin mandatar Z.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii

nr. 290/2003 și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 26.155,20

RON, cu titlu de despăgubiri.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Reclamanților le-a

fost recunoscut dreptul de a primi suma de 65.388 RON cu titlu de compensații

bănești în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 290/2003, prin hotărârea

Prefectului județului Botoșani nr. 104/2007, iar, din totalul acestei sume,

reclamanții au primit suma de 39.232,80 RON, reprezentând un cuantum de 60%,

diferența urmând a fi achitată în funcție de „existența în bugetul de stat a

unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație".

Instanța de fond a

apreciat că această manieră de condiționare a plății, lăsată la liberul arbitru

al debitorului, aduce atingere dreptului reclamantului de a se bucura de

„bunurile sale”, în accepțiunea art. 1 din Primul protocol adițional la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Aceasta și în

condițiile în care termenul de recomandare pentru efectuarea plății, stabilit

de art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006, a fost depășit cu mai mult de un

an, iar titlul care a recunoscut reclamanților dreptul la despăgubiri a fost

emis în urmă cu mai mult de 3 ani.

S-a mai reținut în

considerentele hotărârii atacate faptul că dacă s-ar accepta susținerile

pârâtei, care condiționează plata de alocarea banilor în buget cu acest scop,

dreptul la despăgubiri al reclamanților ar rămâne un drept iluzoriu, posibil de

concretizat doar în funcție de voința debitorului.

Pentru considerentele

reținute, în baza prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului, instanța a admis acțiunea,

obligând pârâta să plătească reclamanților suma de 26.155,20 RON, cu titlu de

despăgubiri.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza

motivele de recurs formulate, examinând cu prioritate excepția invocată, Înalta

Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță

necompetentă, astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3

C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în baza art. 312

alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Botoșani, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul prezentului

litigiu este reprezentat de obligarea recurentei-pârâte la plata unei sume de

bani cuvenită intimaților-reclamanți cu titlu de despăgubiri, în baza Hotărârii

nr. 104/2007 emisă de Comisia județeană Botoșani.

Ca atare, este vorba

despre o acțiune în pretenții, datorată neplății în termenul legal a unor

despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura

reglementată de Legea nr. 290/2003.

Înalta Curte

apreciază că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în

litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) al

articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare,

solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a

municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, poate face

contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul

pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.

În plus, alin. (4) al

aceluiași articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii

nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba, sau le va respinge prin

decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, care coordonează activitatea Serviciului pentru Aplicarea Legii

nr. 290/2003.

Alin. (5) din

articolul în discuție precizează că hotărârile Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi

atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare.

Totodată, conform

alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de

tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17

alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează

faptul că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc,

conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la

comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia

domiciliază solicitantul.

Din interpretarea

tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii

nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind

vorba de o competență exclusivă a tribunalului.

Ca atare, sunt

aplicabile dispozițiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care dispun că

necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei

instanțe de alt grad, în contextul în care prezenta cauză a fost judecată de

către o curte de apel.

Nu există nicio

îndoială că, întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este

reglementată de norme imperative.

În litigiul de față,

putem afirma că suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor

despăgubiri reactualizate, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.

Altfel spus, trebuie

aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un

litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 alin. (3) și

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa

sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul

Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul

pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 împotriva Sentinței civile nr. 129 din 25

mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Botoșani,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.