ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 527/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 608 din 11 martie 2011 a Judecătoriei Botoșani în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de „tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de „tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. ( 2) lit. c) C. pen. și infracțiunea de „furt calificat" prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. A fost condamnat inculpatul Ț.G. pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie" prev. și ped.

de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de „furt calificat" prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare; În temeiul art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare. Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 28 iulie 2009. A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă alăturată procesului penal de către partea civilă C.G.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care sumele de 400 lei și respectiv 200 lei reprezentând onorarii avocat oficiu L.D. din cursul urmăririi penale se va achita Baroului de Avocați Botoșani din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele: În ziua de 27 iulie 2009, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul Ț.G. în jurul orei 11:00, la barul cunoscut sub denumirea M., din satul Călărași, unde funcționează și un magazin sătesc. În acest loc partea vătămată a consumat băuturi alcoolice și a făcut o serie de cumpărături pe care Ie-a pus într-o sacoșă ce o avea asupra sa.

în timpul achiziționării bunurilor a fost observat de către inculpat, care a putut constata că partea vătămată avea asupra sa o sumă mai mare de bani. În jurul orei 12:00, partea vătămată C.G. a părăsit barul și s-a îndreptat spre domiciliul său, fiind urmat de către inculpat, care a ales un alt drum de pe care a putut să-i iasă părții vătămate în față, înainte ca aceasta să ajungă la domiciliu. După ce s-a apropiat de victimă, inculpatul a întrebat-o unde își ține banii și i-a aplicat în același timp două lovituri cu pumnii în zona feței, lovituri în urma cărora C.G. a căzut peste un gard din plasă de sârmă, din apropiere. Datorită afecțiunilor medicale de care este suferind (coxartroză bilaterală invalidantă semianchilozantă, încadrată în gradul II de invaliditate), C.G.

a rămas imobilizat în poziția în care a căzut, respectiv aplecat peste gard, împrejurare în care inculpatul i-a controlat buzunarele hainelor și i-a sustras suma de 7 lei, un pachet de țigări și o brichetă, precum și sacoșa cu cumpărături. Fiind nemulțumit de suma modică găsită asupra părții vătămate, inculpatul s-a hotărât să caute bani la locuința părții vătămate, sens în care s-a deplasat întâi la vecina acesteia, respectiv numita B.E. și i-a solicitat să-i împrumute un levier cu care intenționa să pătrundă prin efracție, însă a fost refuzat. Drept urmare, după ce a intrat în curtea părții vătămate, inculpatul a pătruns în casă spărgând geamul unei ferestre și forțând rama de lemn a acesteia, iar din interior a sustras un alt pachet cu țigări, o brichetă, precum și o pereche de pantofi, cu care s-a și încălțat, abandonându-și șlapii proprii și a continuat să caute alte bunuri de valoare, timp în care a fost surprins de către lucrătorii de poliție.

Somat să iasă din locuința părții vătămate, inculpatul a recunoscut și actele anterioare de deposedare a părții vătămate, conducând lucrătorii de poliție la locul în care I-a agresat și abandonat pe C.G. - procedură care a fost desfășurată în prezența martorului asistent L.M. Partea vătămată C.G. nu a suferit leziuni corporale vizibile și a refuzat examinarea medico-legală. Cu privire la încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a apreciat că în speța de față infracțiunea de „tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2), lit. c) C. pen. s-a consumat în momentul deposedării, prin violență a părții vătămate de bunurile indicare iar sustragerea celorlalte bunuri din casa părții vătămate se constituie într-o infracțiunea separată, de „furt calificat" prev. și ped.

de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., fiecare dintre aceste două infracțiuni fiind săvârșite în condițiile recidivei postexecutorii prev. de art. 37 lit. b) C. pen. împotriva sentinței penale nr. 608 din 11 martie 2011 a Judecătoriei Botoșani a declarat recurs inculpatul Ț.G. care prin intermediul apărătorului a criticat- o ca nelegală și netemeinică pentru motivele prezentate în practicaua prezentei hotărâri. S-a solicitat în principiu reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii ei ca urmare a reținerii prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. și a circumstanțelor atenuante facultative. De asemeni, s-a cerut menținerea încadrării juridice pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Examinând recursul s-a constatat că este întemeiat pentru următoarele considerente: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani din data de 17 mai 2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ț.G. pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că, în ziua de 27 iulie 2009, în jurul orei 12:00, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată C.G. pe drumul public din localitatea Călărași, județul Botoșani și a deposedat-o prin acte de violență de suma de 7 lei, un pachet de țigări și o brichetă aflate în buzunarele pantaloni lor și ale cămășii, apoi, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, joc din care a sustras mai multe bunuri, fiind surprins în flagrant de către organele de poliție, cauzând un prejudiciu de aproximativ 50 de lei, care a fost recuperat.

Așadar, intenția inițială a inculpatului avută înainte de exercitarea violențelor, a fost aceea ca, prin punerea victimei în imposibilitatea de a se apăra, să sustragă bunuri aflate în posesia ei. Cum în exercitarea acestei din urmă activități infracționale, rezultatul nu a fost pe măsura așteptărilor, și cum ca efect al loviturilor primite victima rămăsese imobilizată, inculpatul, în baza aceleiași rezoluții, și-a continuat activitatea infracțională prin deplasarea imediată la domiciliul ei, de unde a sustras mai multe bunuri. Activitatea ilicită desfășurată, în ansamblul ei, așa cum mai sus s-a reținut că s-ar fi derulat, se circumscrie, sub aspect obiectiv și subiectiv, infracțiunii de tâlhărie, care este una complexă, însă unică, incluzând în conținutul ei constitutiv elementele infracțiunilor de lovire și furt.

S-a apreciat că, în mod greșit instanța de fond a schimbat încadrarea juridică. Potrivit art. 320 1 C. proc. pen. așa cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, ipoteză în care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă. Or, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor încă din faza de urmărire penală, ceea ce a justificat reținerea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. cu consecința reducerii pedepsei. Apoi, conform art. 74 alin. (2) C. pen. pot fi reținute drept circumstanțe atenuante facultative și alte împrejurări decât cele expres prevăzute de lege.

În speță, inculpatul s-a prezentat în fața autorităților judiciare, are un copil minor în întreținere, concubina este din nou însărcinată, au o situație materială precară, împrejurări în care se apreciază că pot fi reținute față de acesta și circumstanțe atenuante facultative. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a fost admis recursul declarat de inculpat, a fost casată în parte sentința iar în rejudecare a fost condamnat inculpatul doar pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. , art. 13 C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

la pedeapsa de 3 ani închisoare (în loc de 5 ani și 6 luni). Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii. Analizând cauza, înalta Curte constată că recursul formulat de către inculpatul Ț.G. este inadmisibil, pentru următoarele motive: Normele de procedură penală sunt de strictă și imediată aplicare, fiind unanim acceptat caracterul activ al acestora, care trebuie examinat în raport cu data când se desfășoară acțiunea procesuală față de care legea de procedură este activă. Dispozițiile art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 28 1 C. proc. pen.

referitoare la competența după materie a curții de apel, astfel încât la punctul 3 al textului de lege menționat se arată că recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorie în primă instanță se judecă la curtea de apel, ca instanță de recurs, cu excepția celor date în componența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege. Cum decizia nr. 644 din 24 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță de recurs, este definitivă, nefiind una dintre hotărârile supuse recursului, rezultă că este inadmisibilă calea de atac promovată de către inculpatul Ț.G. În temeiul art. 192, alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul Ț.G. împotriva deciziei penale nr. 644 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2012.