ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 527/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 608 din 11 martie 2011 a Judecătoriei

Botoșani în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat

încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de „tâlhărie" prev. și ped.

de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de „tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (

2) lit. c) C. pen. și infracțiunea de „furt calificat" prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost condamnat inculpatul Ț.G. pentru

săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și pentru

săvârșirea infracțiunii de „furt calificat" prev. și ped. de art. 208 alin. (1),

art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la

pedeapsa de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare;

În temeiul art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. i s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni

închisoare.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. i s-au

interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din

data de 28 iulie 2009.

A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă alăturată procesului penal de către partea civilă C.G.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare din care sumele de 400 lei și respectiv 200 lei reprezentând

onorarii avocat oficiu L.D. din cursul urmăririi penale

se va achita Baroului de Avocați Botoșani din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

În ziua de 27 iulie 2009, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul

Ț.G. în jurul orei 11:00, la barul cunoscut sub denumirea

M., din satul Călărași, unde funcționează și un magazin

sătesc. În acest loc partea vătămată a consumat băuturi alcoolice și a

făcut o serie de cumpărături pe care Ie-a pus într-o sacoșă ce o avea

asupra sa. în timpul achiziționării bunurilor a fost observat de către inculpat, care a putut constata că partea vătămată avea asupra sa o

sumă mai mare de bani. În jurul orei 12:00, partea vătămată C.G.

a părăsit barul și s-a îndreptat spre domiciliul său, fiind urmat de către inculpat, care a ales un alt drum de pe care a putut să-i iasă părții vătămate în față, înainte ca aceasta să ajungă la domiciliu. După ce s-a apropiat de victimă, inculpatul a întrebat-o

unde își ține banii și i-a aplicat în același timp două lovituri cu pumnii

în zona feței, lovituri în urma cărora C.G. a căzut

peste un gard din plasă de sârmă, din apropiere. Datorită afecțiunilor medicale de care este suferind (coxartroză bilaterală invalidantă semianchilozantă, încadrată în gradul II de invaliditate), C.G.

a rămas imobilizat în poziția în care a căzut, respectiv aplecat peste gard, împrejurare în care inculpatul i-a controlat

buzunarele hainelor și i-a sustras suma de 7 lei, un pachet de țigări și

o brichetă, precum și sacoșa cu cumpărături. Fiind nemulțumit de

suma modică găsită asupra părții vătămate, inculpatul s-a hotărât să

caute bani la locuința părții vătămate, sens în care s-a deplasat întâi

la vecina acesteia, respectiv numita B.E. și i-a solicitat

să-i împrumute un levier cu care intenționa să pătrundă prin efracție,

însă a fost refuzat. Drept urmare, după ce a intrat în curtea părții

vătămate, inculpatul a pătruns în casă spărgând geamul unei ferestre

și forțând rama de lemn a acesteia, iar din interior a sustras un alt pachet cu țigări, o brichetă, precum și o pereche de pantofi, cu care

s-a și încălțat, abandonându-și șlapii proprii și a continuat să caute

alte bunuri de valoare, timp în care a fost surprins de către lucrătorii de poliție. Somat să iasă din locuința părții vătămate, inculpatul a

recunoscut și actele anterioare de deposedare a părții vătămate,

conducând lucrătorii de poliție la locul în care I-a agresat și

abandonat pe C.G. - procedură care a fost desfășurată în prezența martorului asistent L.M. Partea

vătămată C.G. nu a suferit leziuni corporale vizibile și

a refuzat examinarea medico-legală. Cu privire la încadrarea juridică a

faptei, instanța de fond a apreciat că în speța de față infracțiunea de

„tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2), lit. c) C. pen. s-a

consumat în momentul deposedării, prin violență a părții vătămate de

bunurile indicare iar sustragerea celorlalte bunuri din casa părții

vătămate se constituie într-o infracțiunea separată, de „furt calificat" prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., fiecare dintre aceste două infracțiuni fiind săvârșite în condițiile recidivei

postexecutorii prev. de art. 37 lit. b) C. pen. împotriva sentinței

penale nr. 608 din 11 martie 2011 a Judecătoriei Botoșani a declarat recurs

inculpatul Ț.G. care prin intermediul apărătorului a criticat-

o ca nelegală și netemeinică pentru motivele prezentate în practicaua

prezentei hotărâri. S-a solicitat în principiu reindividualizarea

pedepsei în sensul reducerii ei ca urmare a reținerii prevederilor art.

320

1

C. proc. pen. și a circumstanțelor atenuante facultative. De asemeni, s-a cerut menținerea încadrării juridice pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Examinând recursul s-a constatat că este întemeiat pentru

următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani

din data de 17 mai 2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului

Ț.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că, în ziua de

27 iulie 2009, în jurul orei 12:00, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată C.G. pe drumul public din localitatea

Călărași, județul Botoșani și a deposedat-o prin acte de violență de suma de 7 lei, un pachet de țigări și o brichetă aflate în buzunarele

pantaloni lor și ale cămășii, apoi, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, joc din

care a sustras mai multe bunuri, fiind surprins în flagrant de către organele de poliție, cauzând un prejudiciu de aproximativ 50 de lei,

care a fost recuperat. Așadar, intenția inițială a inculpatului avută înainte de exercitarea violențelor, a fost aceea ca, prin punerea

victimei în imposibilitatea de a se apăra, să sustragă bunuri aflate în

posesia ei.

Cum în exercitarea acestei din urmă activități infracționale,

rezultatul nu a fost pe măsura așteptărilor, și cum ca efect al

loviturilor primite victima rămăsese imobilizată, inculpatul, în baza

aceleiași rezoluții, și-a continuat activitatea infracțională prin deplasarea imediată la domiciliul ei, de unde a sustras mai multe bunuri. Activitatea ilicită desfășurată, în ansamblul ei, așa cum mai

sus s-a reținut că s-ar fi derulat, se circumscrie, sub aspect obiectiv și

subiectiv, infracțiunii de tâlhărie, care este una complexă, însă unică,

incluzând în conținutul ei constitutiv elementele infracțiunilor de lovire

și furt. S-a apreciat că, în mod greșit instanța de fond a schimbat

încadrarea juridică.

Potrivit art. 320

1

C. proc. pen. așa cum a fost introdus

prin Legea nr. 202/2010, până la începerea cercetării judecătorești,

inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, ipoteză în care beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă. Or, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor

încă din faza de urmărire penală, ceea ce a justificat reținerea

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. cu consecința reducerii

pedepsei. Apoi, conform art. 74 alin. (2) C. pen. pot fi reținute drept

circumstanțe atenuante facultative și alte împrejurări decât cele

expres prevăzute de lege. În speță, inculpatul s-a prezentat în fața

autorităților judiciare, are un copil minor în întreținere, concubina este

din nou însărcinată, au o situație materială precară, împrejurări în

care se apreciază că pot fi reținute față de acesta și circumstanțe

atenuante facultative.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a

fost admis recursul declarat de inculpat, a fost casată în parte

sentința iar în rejudecare a fost condamnat inculpatul doar pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

, art. 13 C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare (în loc de 5 ani și 6 luni).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt

contrare prezentei decizii.

Analizând cauza, înalta Curte constată că recursul formulat de

către inculpatul Ț.G. este inadmisibil, pentru următoarele

motive:

Normele de procedură penală sunt de strictă și imediată aplicare, fiind unanim acceptat caracterul activ al acestora, care trebuie examinat în raport cu data când se desfășoară acțiunea

procesuală față de care legea de procedură este activă.

Dispozițiile art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010 au modificat

prevederile art. 28

1

C. proc. pen. referitoare la competența

după materie a curții de apel, astfel încât la punctul 3 al textului de

lege menționat se arată că recursurile împotriva hotărârilor penale

pronunțate de judecătorie în primă instanță se judecă la curtea de

apel, ca instanță de recurs, cu excepția celor date în componența

tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Cum decizia nr. 644 din 24 iunie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, ca

instanță de recurs, este definitivă, nefiind una dintre hotărârile supuse

recursului, rezultă că este inadmisibilă calea de atac promovată de

către inculpatul Ț.G.

În temeiul art. 192, alin. (2) C. proc. pen., recurentul

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul Ț.G. împotriva deciziei penale nr. 644 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2012.