ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 719/2011

Asupra cererii

de revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 109/113/2009 la Tribunalul Brăila, reclamantul J.S., a

solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei

Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului Brăila obligarea la

plata drepturilor salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul

de bază lunar, pe perioada 01 septembrie 2002 (dată începând cu care au devenit

aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002) - 15 octombrie 2005, actualizate cu

indicele de inflație calculat de la data când trebuiau acordate și până la data

achitării efective a sumelor cuvenite, precum și obligarea pârâților la plata

dobânzii legale aferentă sumelor solicitate.

In motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că este ofițer de poliție și în perioada 01

septembrie 2002-15 octombrie 2005 a avut calitatea de ofițer al poliției

judiciare, desemnat ca organ de cercetare prin Ordin al Ministrului

Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție, în temeiul dispozițiilor art. 201

alin. (3) din Codul de Procedură Penală și ale art. 2 alin. (3) din Legea nr. 364/2004

privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.

A mai arătat

reclamantul că în conformitate cu dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările

ulterioare, „ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național

Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar".

A fost

invocată în susținerea cererilor de chemare în judecată, o situație

discriminatorie, astfel cum aceasta este definită prin art. 27 alin. (4) din

O.G. nr. 137/2000, în raport de ofițerii și agenții de poliție judiciară

detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Tribunalul

Brăila prin sentința civilă nr. 69/FCA din 3 februarie 2008 a respins ca

nefondată acțiunea reclamantului J.S., reținând că pentru a putea beneficia de

acordarea dreptului invocat, reclamantul trebuia să îndeplinească condiția

esențială prevăzută de legiuitor în acest sens și anume, să fie detașat în

cadrul Departamentului Național Anticorupție.

Or, a reținut

Curtea că desfășurându-și activitatea în cadrul unității de poliție menționate,

chiar și ca ofițer de poliție judiciară, salarizarea acestora nu se poate face

decât potrivit O.G. 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului

solicitat.

De asemenea,

dispozițiile art. 28 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2002, care prevedeau acordarea

sporului pentru polițiștii detașați în cadrul D.N.A. au fost abrogate în mod

expres de art. 41 lit. e) din O.U.G. nr. 27 din 29 martie 2006 privind

salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii

de personal din sistemul justiției, astfel că a dispărut temeiul legal pentru

acordarea acestui spor.

In ceea ce

privește criteriul de discriminare invocat de reclamant, s-a reținut că acesta

apare atunci când un ei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau

un drept prevăzut de lege, însă în cazul de față este vorba de situația a două

categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept

printr-un act normativ.

Împotriva

sentinței pronunțată de Tribunalul Brăila a declarat recurs reclamantul J.S. criticând-o

pentru motive de nelegalitate, în sensul greșitei interpretări a dispozițiilor

legale aplicabile.

Prin Decizia

nr. 598/R din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Galați a respins recursul declarat

de reclamantul J.S. împotriva sentinței nr. 69/CA din 3 februarie 2009 a

Tribunalului Brăila, ca nefondat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, indemnizația stabilită prin

O.G. nr. 27/2006, se cuvine doar polițiștilor D.N.A., considerentele vizând

complexitatea cauzelor și gradul sporit de dificultate al actelor de procedură

penală îndeplinite de agenții și ofițerii de poliție detașați la D.N.A., între

activitățile desfășurate de aceștia și cealaltă categorie, existând deosebiri

majore.

Împotriva

acestei decizii a formulat cerere de revizuire J.S.

Analizând

hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarelor atașate, cu

motivele invocate de revizuent, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta

Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare:

Din economia

art. 322 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că revizuirea privește hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărâri

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

In căile de

atac, evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei

probelor, astfel încât, hotărârile prin care se resping căile de atac,

păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.

Condiția ca

hotărârea atacată să evoce fondul reprezintă o condiție de admisibilitate a

cererii de revizuire, ce rezultă din dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

Se constată că

prin decizia ce face obiectul prezentei cereri a fost respinsă cererea de

recurs promovată de J.S. astfel încât, prin prisma argumentelor arătate,

această hotărâre nu poate face obiectul cererii de revizuire.

Mai mult decât

atât, trecând peste faptul că prin decizia a cărei retractare se cere nu a fost

evocat fondul cauzei, cererea de revizuire este inadmisibilă și raportat la

dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Astfel,

potrivit articolului menționat revizuirea se poate cere dacă există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grad diferit, în

una și aceeași pricină, între același persoane, având aceeași calitate,

condiții care în cazul de față nu sunt îndeplinite.

Ținând cont de

faptul că, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ.,

„Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care

se întemeiază" și având în vedere că, așa cum s-a arătat, nu sunt

întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

cererea de revizuire formulată de J.S. împotriva Deciziei nr. 598/R din 11

iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal,

ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 8 februarie 2011.