ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3929/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 decembrie 2005, reclamantul M.A. a chemat în judecată Departamentul Național Anticorupție - Compartimentul economico-administrativ, în calitate de ordonator principal de credite, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei integrale a salariului pe luna octombrie 2005, care a fost diminuat și nu a fost plătit integral sporul de 25% reprezentând sporul pentru misiune permanentă. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că a fost salariat al Ministerului Administrației și Internelor, detașat la Parchetul Național Anticorupție, pentru o perioadă de 6 (șase) ani, îndeplinind funcția de ofițer de poliție judiciară, în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 43/2002, modificată și completată prin O.G. nr. 24/2004, aprobată prin Legea nr. 601/2004, toate drepturile salariale fiind acordate de Parchet. Reclamantul a mai arătat că la data de 1 octombrie 2005, la cerere, a solicitat încetarea raporturilor de muncă și trecerea în rezerva cu drept la pensie de serviciu, conform prevederilor legale în vigoare, respectiv Legea nr. 179/2004; astfel, prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/II/4879/2005, cu data de 1 octombrie 2005, i-a încetat detașarea la Parchetul Național Anticorupție și raporturile de serviciu cu drept la pensie, solicitare cu care a fost de acord și conducerea Parchetului Național Anticorupție.

La solicitarea Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Management Resurse Umane, Departamentul economico-administrativ din Parchetul Național Anticorupție, prin adresa nr. 2959 din 10 octombrie 2005, comunica acestei unități drepturile salariale defalcate pe elementele salariale de care am beneficiat în ultimele 6 luni de activitate în cadrul Parchetului Național Anticorupție, respectiv lunile mai - octombrie 205. În această adresă la nr. curent 8 se specifică valoarea de 818 RON reprezentând sporul pentru misiune permanentă de 25%.

A mai arătat reclamantul, că Departamentul economico-administrativ din Departamentul Național Anticorupție, cu adresa nr. 3123 din 25 octombrie 2005, revine și trimite Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Management Resurse Umane, o nouă adresă cu drepturile salariale de care a beneficiat în ultimele 6 (șase) luni de activitate în cadrul acestei instituții cu modificarea cuantumului la nr. curent 8, respectiv sporul pentru misiune permanentă de 25% în valoare de această dată de numai 156 RON. specificând că. începând cu data de 7 octombrie 2005, conform O.U.G. nr. 134/2005, ofițerii de poliție judiciară din Departamentul Național Anticorupție nu mai beneficiază de sporul pentru misiune permanentă de 25%.

Aceasta, în condițiile în care, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 24/2004 și aprobată prin Legea nr. 601/2004, la art. 28 alin. (3), se specifică drepturile salariale de care beneficiază ofițerii de poliție judiciară din cadrul Parchetului Național Anticorupție. Reclamantul a mai arătat că salariul pentru funcția îndeplinită de ofițerii de poliție judiciară se stabilește potrivit Anexei nr. 1 cap. A nr. crt. 29 din O.U.G. nr. 177/2002, de șeful de birou potrivit Anexei nr. 1 cap. A, nr. crt. 28, de șeful de serviciu, potrivit Anexei nr. 1 cap. A, nr. crt. 27 și de șeful de brigadă, potrivit Anexei nr. 1 cap. A, nr. crt. 26, iar potrivit art. 11 din O.G. nr. 38/2003, în cadrul salariului de bază, am beneficiat de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut și din gradații.

În plus, reclamantul a arătat că în conformitate cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 38/2003, sporul pentru misiune permanentă face parte integrantă din salariul de bază, iar potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 trebuia să beneficieze de salariul de bază până la sfârșitul lunii octombrie 2005, inclusiv de cuantumul integral al sporului pentru misiune permanentă de 25% (care face parte integral din salariul de bază), întrucât raporturile sale de serviciu, atât cu Parchetul Național Anticorupție, cât și cu Ministerul Administrației și Internelor au încetat la data de 1 octombrie 2005. Faptul că ulterior, conform O.G. nr. 134/2005, acest spor nu a mai fost acordat ofițerilor de poliție judiciară, nu-l poate leza.

De altfel, reclamantul a arătat și că inițial, Parchetul Național Anticorupție i-a calculat drepturile în mod legal (adresa nr. 2959 din 10 octombrie 2005). Concluzionând, reclamantul a precizat că neacordarea sporului pentru misiune permanentă îl afectează la stabilirea pensiei, acesta fiind un element esențial ce se ia în calcul la stabilirea cuantumului pensiei de serviciu. Tribunalul Maramureș, secția civilă, prin sentința nr. 67 din 30 ianuarie 2006, a declinat competența soluționării pricinii, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, reținând, în esență, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002 și cele ale art. 158 C. proc. civ.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 171 din 29 martie 2006, a respins acțiunea reclamantului, ca prematură, reținând, în esență, că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Deși nu și-a structurat motivele de recurs potrivit dispozițiile art. 302 1 și C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, totuși, în dezvoltarea acestora, recurentul-reclamant susține, pe de o parte, necompetența materială a Curții de Apel Cluj de a soluționa pricina în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente acesteia.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant susține că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere că a solicitat acordarea sporului de misiune permanentă, pe luna octombrie 2005. În plus, arată recurentul-reclamant, în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere că pârâtul nu a putut face dovada că i-a comunicat adresa nr. 3123 din 25 octombrie 2005. Examinând cauza, în raport cu criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 137 și art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., coroborate cu cele ale art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va examina cu prioritate motivul de recurs privind pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea competenței materiale ce are un caracter dirimant. În acest sens, în raport cu obiectul acțiunii recurentului-reclamant, prezentat pe larg în cele ce preced, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, ci prevederile art. 283 C. muncii, referitoare la un conflict de drepturi, în speță acestea vizând neacordarea unor drepturi salariale. Prin urmare, Înalte Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 și 294 C. muncii, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. Având în vedere că motivul de recurs ce vizează încălcarea competenței materiale, este o chestiune de ordine publică ce face de prisos cercetarea celorlalte motive de recurs, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, în baza dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Maramureș care va lua în considerare și celelalte aspecte arătate în motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr. 171 din 29 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Maramureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2006.