ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1030/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

J.S., S.I., V.D., B.P., C.D., I.E.,

C.G., O.G., B.S., L.N., M.M., N.Ș., T.M., S.V., P.V., I.I., U.T., Z.N., M.P.,

L.M., G.D.V., N.V., P.C., N.N., D.V. și S.G. au chemat în judecată Ministerul

Apărării Naționale, Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție

, secția parchetelor militare și

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând:

- obligarea primilor doi pârâți, la

restituirea sumelor de bani reprezentând sporul de vechime totală în muncă,

calculate și reținute în mod ilegal pe perioada decembrie 2001 - decembrie

2004, sume ce urmează a fi actualizate corespunzător evoluției ratei inflației

până la data efectuării plății;

- obligarea ultimului pârât, ca în

calitate de creditor principal de credite să includă în bugetul pe anul 2005,

sumele de bani necesare efectuării plății.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că îndeplinesc sau au deținut funcții de procuror militar la secția

parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție și respectiv, la Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Prin dispozițiile art. 33 alin. (1)

din Legea nr. 50/1996 s-au acordat atât magistraților, cât și personalului

auxiliar, sporul de vechime în muncă, pe tranșe, variind între 5 - 25%.

În conformitate cu dispozițiile art.

18 C. muncii, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul

vreunei tranzacții, renunțării sau limitări, ele fiind apărate de stat

împotriva oricăror încălcări, manifestări de subiectivism, abuz sau arbitrări.

Cât privește dreptul derivând dintr-un raport juridic de muncă, au precizat că

el este apărat și de prevederile art. 38 din Constituție.

S-a susținut, de asemenea, că sporul

de vechime în muncă a fost acordat prin Legea nr. 50/1994, și că prin O.G. nr.

83/2000, vechimea în muncă nu a mai fost prevăzută, dar nici nu s-a abrogat

art. 33 din Legea nr. 50/1991, republicată, care reglementa acest drept, atât

pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar, dovadă în acest sens

fiind faptul că personalul auxiliar continuă să primească sporul de vechime în

baza aceluiași text legal.

În fine, reclamanții au invocat

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Legea

nr. 50/1996, introduse prin O.G. nr. 83/2000.

Tribunalul București, secția a

VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 1216 din 17 martie 2005, și-a declinat

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București.

Secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal a acestei din urmă instanțe, prin sentința civilă nr.

1282 din 29 iunie 2005, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că

reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative

prealabile, prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului

administrativ.

Împotriva sentinței au declarat

recurs, toți reclamanții.

Ei au susținut că în mod greșit

prima instanță a stabilit natura litigiului, ca fiind un litigiu de contencios

administrativ, deoarece prin acțiunea introdusă au solicitat obligarea

pârâților la restituirea unor sume de bani calculate și reținute în mod ilegal

din drepturile salariale, pe perioada decembrie 2001 - decembrie 2004, în

cuantum actualizat.

Că în realitate, este vorba de un

litigiu de muncă a cărui soluționare, în primă instanță, revine instanței de

judecată sesizată inițial, iar nu curții de apel, ca instanță de contencios

administrativ.

Critica este întemeiată.

Cum deja s-a arătat, prin acțiunea

introdusă, reclamanții

J.S.,

S.I., V.D. ș.a., procurori militari sau persoane care au deținut această

funcție, au învestit Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și litigii de muncă, cu o cerere de chemare în judecată, solicitând obligarea

Ministerul Apărării Naționale

, Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție

și a

Ministerului Finanțelor Publice, la restituirea unei

sume de bani reprezentând sporul de vechime totală în muncă, calculate și

reținute în mod ilegal pe perioada decembrie 2001 - decembrie 2004, în

cuantumul actualizat cu rata inflației până la data efectuării plății.

Cu un asemenea conținut, acțiunea nu

este de natură fiscală, în condițiile în care nu se constată în cauză un act, o

decizie sau o dispoziție de impunere, în sensul Codului de procedură fiscală și

nici potrivit legii contenciosului administrativ atunci în vigoare.

Litigiului dintre părți nu-i sunt

aplicabile nici prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, de vreme ce

reclamanții nu au contestat prin acțiunea lor, „stabilirea” drepturilor

salariale, ci afirmă că se consideră prejudiciați prin faptul neplății

integrale a acestora, drepturi cuvenite în temeiul normelor legale aplicabile

în materie.

În lipsa unor prevederi cuprinse în

legi speciale, cauzei îi sunt incidente dispozițiile de drept comun în materia

raporturilor juridice de muncă. În acest sens, prin prevederile art. 295 alin.

(2) C. muncii, s-a stabilit că dispozițiile sale se aplică cu titlu de drept

comun, și acelor raporturi juridice de muncă ce nu se întemeiază pe un contract

individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete

și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă

respective.

Având în vedere considerentele

expuse în cele ce preced, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința,

cu trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de J.S., S.I.,

V.D., B.P., C.D., I.E., C.G., O.G., B.S., L.N., M.M., N.Ș., T.M., S.V., P.V.,

I.I., U.T., Z.N., M.P., L.M., G.D.V., N.V., P.C., N.N., D.V. și S.G. împotriva

sentinței civile nr. 1282 din 29 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului București, secția litigii de

muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 martie 2006.