ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 961/2011

Asupra

recursului de față:

Analizând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 993/42/2010 la data de 01 octombrie 2010, reclamantul

C.L.C. lordăcheanu, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea Deciziei înregistrata în evidentele P.C. lordăcheanu sub nr.

3584 din 21 iunie 2010, emisa de pârâtul M.A.D.R. – A.P.D.R.P., precum și a

procesului verbal de constatare nr. 6128 din 01 aprilie 2010 întocmit de aceeași

parata și suspendarea executării procesului verbal de constatare înregistrat în

evidentele A.P.D.R.P. sub nr. 6128 din 01 aprilie 2010.

Reclamantul

C.L.C. lordăcheanu a solicitat, în ceea ce privește cererea de suspendare, să

se ia act că suma pentru care A.P. a hotărât recuperarea este o suma

exorbitantă, că dacă s-ar continua executarea pe parcursul soluționării

fondului cauzei i-ar pune în imposibilitate, prin blocarea conturilor, de a

asigura cele necesare cetățenilor comunei lordăcheanu și în special asigurarea

pe timp de iarna a căldurii în scoli, grădinițe, dispensar medical.

De

asemenea, a solicitat instanței să aibă în vedere și faptul că A.P. a

considerat, cu mult anterior emiterii procesului verbal contestat, că

reclamantul nu a săvârșit nici o fapta care să prejudicieze în vreun fel

interesele financiare ale C.E.

Reclamantul

a menționat că, în cazul respingerii cererii de suspendare, ar fi nevoită să

suporte povara celor peste 3 milioane de lei (RON) înainte de soluționarea

irevocabila a contestației sale, deși anterior intimata a considerat că nu pot

fi obligați la restituirea acestei sume.

La termenul de

judecată din data de 26 octombrie 2010, Curtea a pus în discuția părților

cererea de suspendare a procesului verbal de constatare și a amânat pronunțarea

asupra acestuia la data de 27 octombrie 2010.

La data de 27

octombrie 2010, reclamantul C.L.C. lordăcheanu a achitat și depus, în original,

cauțiune în valoare de 10.000 lei.

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin

încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2010, a admis cererea de

suspendare formulată de către reclamantul C.L.C. Iordăcheanu, jud. Prahova în

contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. – A.P.D.R.P. și a dispus suspendarea

executării procesului verbal de constatare nr. 6128 din 01 aprilie 2010 emis de

A.P.D.R.P. până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ,

formulată de reclamanta C.L.C. Iordăcheanu, în mod definitiv și irevocabil.

Pentru a hotărî astfel, această

instanță a reținut că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine

justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport cu conținutul

actului administrativ.

Actele

dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea

condiției privind iminența pagubei, raportat la prejudiciul previzibil și la

faptul că prin pornirea executării silite, s-ar putea crea prejudicii

reclamantei, suma contestată având o valoare de 3.191.386,21 lei.

S-a mai

reținut totodată că, în cauză, este vorba de conturile unui consiliu local,

executarea acestor sume fiind de natură să blocheze atât activitatea

reclamantei cât și a altor instituții ale statului aflate în subordinea

financiară a aceleiași reclamante.

A reținut

prima instanță că, din succesiunea și din conținutul actelor administrative

emise, rezultă o îndoială serioasă în privința legalității acestor acte și a

prejudiciului produs.

Legalitatea

actului administrativ fiscal contestat este pusă sub semnul întrebării deoarece

aceleași chestiuni au vizat un alt control anterior, când s-a încheiat un act

administrativ asemănător, iar contestația reclamantei a fost admisă în parte în

anul 2008, când agenția de plăți a considerat că aceasta nu a comis nicio faptă

care să prejudicieze interesele financiare ale C.E.

Și condiția

existenței pagubei iminente este îndeplinită, a reținut prima instanță,

întrucât prin punerea în executare silită a actului administrativ fiscal, s-ar

perturba iremediabil activitatea edilitar-gospodărească a consiliului local și

afectarea gravă a intereselor și drepturilor unei comunități locale în

condițiile crizei financiare actuale și aproprierea sezonului rece, a

funcționării instituțiilor publice și de interes general.

Curtea a

apreciat că posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și

în documentele emise de organismele internaționale în condiții similare cu

reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004, Recomandarea nr. R/89/8 din 13

septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri privitoare la protecția

jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu

tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita

suspendarea executării unui act administrativ. Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs A.P.D.R.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte

de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, examinând cu prioritate, în

temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (l) C. proc. civ., excepția invocată, din

oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o

instanță necompetentă astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304

pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul iar în baza art. 312

alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Obiectul acțiunii îl constituie

cererea de suspendare a executării procesului verbal 4290 întocmit de

A.P.D.R.P. prin care s-a constatat, în sarcina reclamantei un debit în valoare

de 274.813,35 lei.

Cum

cuantumul sumei reprezentând obligația de plată contestată este de până la

500.000 de lei, în speță devin incidente prevederile art. 10 alin. (l) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competența

materială a instanței de contencios administrativ și se aplică cu prioritate

față de prevederile art. 3 pct. l C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun

în materie.

Astfel, art.

10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței

de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului și cuantumul, în

speță, al contribuției contestate de reclamantă.

În cazul

în care litigiul privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori

accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenței materiale a instanței de

fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul,

criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (l) din lege. Așadar, indiferent de poziționarea,

în cadrul sistemului organelor administrației publice, a autorității publice

emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă

reclamanta, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei, curțile de apel fiind competente să soluționeze în fond numai

litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de lei.

Față de cele

arătate, raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, Curtea va admite

recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă

soluționare, Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva încheierii din data de 27 octombrie

2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal.

Casează

hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului

Prahova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.