ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1563/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 115 din 15 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc.

S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul D.C. să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 28 octombrie 2010 și până la data de 03 noiembrie 2010. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.C. În baza art. 86 2 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 3 ani și 6 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 86 3 C. pen., s-a dispus că pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, desemnat cu supravegherea acestuia; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86 3 alin. (2) C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului D.C.

asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., care prevăd consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantităților de 58,2 g. rezină de cannabis, 14,3 g rezină de cannabis, 24,4 g. cannabis, 2,0 g. cannabis, 135,7 g. cannabis și 5,4 g. cannabis depuse I.G.P.R.

- Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă în baza dovezii din 08 noiembrie 2010, precum și a cantității de 32,2 g. rezină de cannabis depusă la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă în baza dovezii din 26 iulie 2010. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, în folosul statului, a cântarului electronic ridicat de la domiciliul inculpatului D.C. și depus la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă în baza dovezii din 26 iulie 2010. În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 200 RON reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în faza de urmărire penală, în favoarea avocat N.M., s-a dispus a se avansa din fondurile M.J.L.C. către Baroul Constanța.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.C. la plata sumei de 850 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, cu nr. 199/D/P/2010, din data de 10 decembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin actul de inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt: La data de 05 mai 2010, lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că D.C.

desfășura activități de trafic de droguri de risc. Prin ordonanța cu nr. 29/A/2010 din 06 mai 2010 a Serviciului Teritorial Constanța din cadrul D.I.I.C.O.T. a fost autorizat investigatorul sub acoperire C.C. și colaboratorul acestuia, I.V., pentru strângerea datelor și informațiilor privind existența activității infracționale desfășurate de D.C. și cumpărarea de la acesta de droguri de risc. Din procesul verbal din 06 mai 2010 încheiat de investigatorul sub acoperire sus-menționat a rezultat că, sub supravegherea sa, colaboratorul sub acoperire a cumpărat în schimbul sumei de 50 RON de la D.C. un fragment de substanță solidă vegetală, de culoare maro, care s-a dovedit a fi constituită din 0,6 grame rezină de cannabis, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 1026221 din 10 mai 2010 al Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța (proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator).

La data de 11 mai 2010, la domiciliul inculpatului D.C. din Năvodari, județul Constanța, a fost efectuată o percheziție domiciliară în baza autorizației Tribunalului Constanța cu nr. 106 din 11 mai 2010. Cu această ocazie nu au fost găsite droguri, însă au fost identificate un cântar electronic și două recipiente din material plastic pe care s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 1026229 din 17 mai 2010 al Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța. Deși a înțeles faptul că face obiectul monitorizării lucrătorilor de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, inculpatul D.C.

nu a încetat activitatea infracțională de trafic de droguri. La data de 27 octombrie 2010, lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța au fost informați că inculpatul D.C. deține la domiciliul său din Năvodari, județul Constanța, rezină de cannabis și cannabis, droguri de risc, pe care le vinde tinerilor din orașul Năvodari.

În baza autorizației de percheziție nr. 224 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Constanța, același imobil sus-menționat a fost percheziționat, ocazie cu care au fost găsite următoarele: două bucăți de formă neregulată de substanță vegetală solidă de culoare maro ambalate în folie de plastic și apoi în staniol (proba 1), douăzeci și două bucățele de substanță vegetală solidă, de culoare maro, ambalate în folie de staniol (proba 2), șase calupuri de substanță vegetală de culoare verde, ambalate în folie transparentă (proba 3), treizeci și opt bucățele de substanță vegetală de culoare verde, ambalate individual în folie tip staniol (proba 4), o punguță din plastic transparent ce conține fragmente vegetale de culoare verde oliv (proba 5), o bucată de substanță solidă (proba 6) și o bucată o bucată de substanță vegetală solidă, ce se află într-o cutie inscripționată „Creatine” (proba 7). Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 1026460 din 28 octombrie 2010 al Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor a rezultat că substanțele sus-menționate sunt constituite din 58,7 grame rezină de cannabis (proba 1), 14,8 grame rezină de cannabis (proba 2), 142,2 grame cannabis (proba 3), 25,1 grame cannabis (proba 4), 2,8 grame cannabis (proba 5), 0,2 grame rezină de cannabis (proba 6) și 0,7 grame rezină de cannabis.

Probele 5, 6 și 7 au fost găsite în camera numitului D.N., fratele inculpatului. Inculpatul D.C., audiat fiind în prezența unui apărător din oficiu, nu a recunoscut faptul că la data de 06 mai 2010 a vândut colaboratorului sub acoperire contra sumei de 50 RON cantitatea de 0,6 grame rezină de cannabis, însă, acest fapt se probează cu procesul-verbal încheiat de investigatorul sub acoperire care a monitorizat tranzacția sus-menționată. S-a reținut că acest proces-verbal se coroborează și cu faptul că la data de 11 mai 2010 s-a constatat că inculpatul D.C. deținea un cântar electronic pe care s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol, fapt care demonstrează că acesta porționa drogurile, pentru a le vinde.

Inculpatul D.C. a recunoscut că toate drogurile găsite cu ocazia percheziției din data de 28 octombrie 2010 îi aparțineau, inclusiv cele care au fost găsite în camera fratelui său D.N. Acesta a negat însă faptul că drogurile găsite la domiciliul său le deținea cu scopul de a le vinde, declarând că le deținea în scop de consum propriu. Conform declarației sale, aceste droguri i-au fost trimise într-un colet din Spania, iar el nu a vândut niciunei persoane din aceste droguri. S-a reținut că declarația sa nu corespunde adevărului, întrucât în condițiile în care nu ar fi pus în vânzare drogurile pe care le deținea, lucrătorii de poliție nu ar fi avut informația care a impus percheziționarea imobilului său.

De altfel, cantitatea de droguri deținută de inculpat era prea mare pentru a fi destinată doar uzului propriu. De asemenea, modul în care aceste droguri erau ambalate au relevat faptul că erau pregătite pentru vânzare. Pentru aceste motive, inculpatul D.C. a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de trafic de droguri de risc. La termenul de judecată din data de 21 februarie 2011, în ședință publică și în prezența apărătorului ales, inculpatul D.C. a declarat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Astfel, inculpatul a declarat că recunoaște infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, că își însușește toate probele administrate în cursul urmăririi penale și nu solicită administrarea altor probe.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele legii și ținând cont de declarația inculpatului, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, apreciat prin prisma împrejurărilor și a modalității concrete de comitere, cantitatea de droguri depistată, scopul urmărit de inculpat constând în obținerea de mijloace materiale pe căi ilicite, urmările acestui gen de infracțiuni cu repercusiuni asupra sănătății persoanei, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este tânăr, a avut o atitudine sinceră în fața instanței, are ocupație, fiind încadrat conform copiei contractului de muncă depus la dosar și nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.

În raport de aceste criterii, dar ținând cont și de dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., precum și de reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și, pe cale de consecință și de dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., inculpatului i s-au aplicat pedepse cu închisoarea, într-un cuantum care să răspundă cerințelor prevăzute de art. 52 C. pen. Cu privire la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., s-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. Referitor la modalitatea de executare, s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele pentru aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., astfel că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, prin care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului D.C. S-a solicitat să se constatate ca pedeapsa aplicată de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere nu reflectă gradul de pericol social concret al activității infracționale reținute în sarcina inculpatului și că nu se va putea obține nici reeducarea acestuia, în situația în care instanța de fond a manifestat o clemență exagerată. S-a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și majorarea pedepselor aplicate, urmând ca pedeapsa rezultantă să se execute în regim de detenție pentru a se putea obține reeducarea inculpatului.

Prin decizia penală nr. 143/P din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța împotriva sentinței penale nr. 115 din 15 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 18290/118/2011. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 75 RON reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile invocate, Curtea de apel a constatat că individualizarea pedepsei s-a făcut în conformitate cu art. 72 C. pen., instanța punând în mod just în evidență toate criteriile generale de stabilire a sancțiunii penale. S-a constatat că în sarcina inculpatului s-au reținut dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., cât și circumstanțe personale, în sensul că este tânăr, a avut o atitudine sinceră, este încadrat în câmpul muncii cu contract de muncă (depus la instanța de fond și de apel) și este la primul conflict cu legea penală, instanța orientându-se spre o pedeapsa situată sub limita minimă a textului incriminator, în măsură să satisfacă scopul preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei.

Prin urmare, s-a apreciat că nu se justifică redozarea cuantumului pedepsei principale aplicate și nici schimbarea modalității de executare, reeducarea inculpatului putând avea loc și fără privare de libertate. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanța, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea, în parte, a hotărârilor, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, majorarea pedepselor și aplicarea unui spor cu ocazia contopirii, urmând ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție. Criticile au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., despre care Înalta Curte reține că este incident în cauză, însă pentru alte considerente decât cele învederate de parchet. Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, de altfel acesta recunoscând comiterea faptelor în fața primei instanțe, solicitând să beneficieze de dispozițiile art. 320 x C. proc.

pen.. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de parchet se privesc ca nefiind întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută de instanța de apel, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale inculpatului, care este tânăr, a avut o atitudine sinceră în fața instanței, are ocupație, fiind încadrat conform copiei contractului de muncă depus la dosar și nu are antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. În prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond și cu cea de prim control judiciar, constată că este justificată reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în favoarea inculpatului, având în vedere toate circumstanțele personale ale acestuia, anterior expuse.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte reține că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, poate fi acordată de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, ori în speță, având în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului, în mod corect s-a apreciat că inculpatul dovedește un comportament ce permite presupunerea că aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 86 1 și urm. C. pen., ar fi suficientă pentru a se realiza reeducarea sa și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

În ceea ce privește termenul de încercare, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, Înalta Curte reține că, potrivit art. 86 2 C. pen., acesta se compune din cuantumul pedepsei închisorii, la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanță, între 2 și 5 ani. În prezenta cauză, având în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului, se apreciază că o pedeapsă în cuantumul stabilit, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, cu menținerea suspendării sub supraveghere a executării acesteia, însă cu majorarea corespunzătoare a termenului de încercare și menținerea obligaților stabilite în sarcina sa, este suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală.

Fată de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei penale nr. 143/P din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Va casa decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 115 din 15 martie 2011 a Tribunalului Constanța și, în rejudecare, va majora termenul de încercare stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen., de la 3 ani și 6 luni la 5 ani și 6 luni, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de 4 ani.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei penale nr. 143/P din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul D.C. Casează decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 115 din 15 martie 2011 a Tribunalului Constanța și, în rejudecare majorează termenul de încercare stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. de la 3 ani și 6 luni la 5 ani și 6 luni. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2012.