ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5229/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, contestatorii C.C.M. și C.I. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 4826 din 30 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 1084/44/2008. În motivarea contestației în anulare, contestatorii, după ce au expus istoricul cauzei, au arătat că instanța de recurs a respins toate motivele de nelegalitate, cu motivarea că instanța de apel avea obligația de a respecta, „potrivit art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate”, iar judecătorii fondului erau obligați sa constate calitate pârtilor in procesul de revendicare, respectiv dacă este necesar să se introducă părți noi în proces.

Sub acest aspect, instanța de trimitere era obligata sa se conformeze îndrumărilor date de instanța de control judiciar pentru corecta stabilire a situației de fapt, dispunând administrarea de probe din care sa rezulte calitatea pârâților în proces. Introducerea în mod abuziv a unor părți în proces, de către instanța de apel, atâta timp cât deținătorul imobilului revendicat afirma că a înstrăinat ilegal o parte din imobilul în litigiu, acordând mai multe clădiri viceprimarului D.T., este nelegală. Felul în care instanța de recurs a dezlegat decizia recurată este rezultatul unei interpretări eronate a ambelor materiale aflate la dosarul de fond. Firma SC S.I.

SRL a fost acceptata de Primarul municipiului Galați să intervină în recurs, în interesul său, motivând că este în imposibilitatea de-a retroceda ceea ce nu mai deținea din inventarul nr. 10671, respectiv imobilul situat în Galați, iar introducerea unor părți noi în procesul de revendicare este greșită din perspectiva contestatorilor, atâta timp cât deținătorul imobilului nu mai are calitate in procesul de față. S-a mai arătat, că motivele de recurs promovate în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. nu au fost analizate în folosul comisiei de control judiciar. Examinând contestația în anulare de față, instanța constată următoarele: Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, de reformare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C. proc.

civ., necompetență sau vicii vizând procedura citării și art. 318 C. proc. civ., greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs. În speță, contestatorii au formulat critici de nelegalitate asupra modului de judecată a fondului recursului, respectiv că instanța de recurs a respins toate motivele de nelegalitate, deși instanța de apel nu s-a conformat, potrivit art. 315 C. proc. civ., dezlegărilor obligatorii date de instanța de recurs; că greșit au fost introduse părți noi în proces, atâta timp cât deținătorul imobilului nu mai are calitate în procesul de față; că motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. nu au fost analizate în folosul comisiei de control judiciar, și că, felul în care instanța de recurs a dezlegat decizia apelată, este rezultatul unor interpretări eronate a ambelor materiale aflate la dosarul de fond, critici ce nu se circumscriu nici uneia din situațiile prevăzute de art. 317 – 318 C. proc.

civ. Aceasta deoarece, o greșeală în aprecierea probelor, datorită căreia situația de fapt reținută de instanța ar fi fost eronată, este o greșeală de fond și nu o greșeală materială în sensul art. 318 teza întâia C. proc. civ., ce vizează erori evidente legate de aspectele formale ale judecății, astfel că aceasta nu poate fi remediată pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Susținerile contestatorilor potrivit cărora instanța de recurs nu ar fi analizat motivele de recurs formulate în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în folosul comisiei de control judiciar, că instanța de recurs a încuviințat introducere de părți noi în proces și că a fost respins motivul de nelegalitate potrivit căruia instanța de apel nu s-a conformat, potrivit art. 315 C. proc.

civ., dezlegărilor date de instanța de recurs, nelegal, vizează tot greșeli de fond ce nu pot fi remediate pe calea contestației în anulare, pentru că, dacă s-ar admite altfel, ar urma ca pe această cale extraordinară de atac contestatorii să aibă deschisă calea recursului la recurs, să se repună din nou în discuție fondul recursului și să se remedieze eventualele greșeli de judecată, ceea ce nu poate fi primit față de dispozițiile art. 296 și art. 377 alin. (2) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, instanța va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii C.C.M. și C.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii C.C.M. și C.I. împotriva deciziei nr. 4826 din 30 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2011.