ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5229/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5229/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, contestatorii C.C.M. și C.I. au formulat contestație
în anulare împotriva deciziei nr. 4826 din 30 septembrie 2010 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, în dosarul nr. 1084/44/2008.
În motivarea
contestației în anulare, contestatorii, după ce au expus istoricul cauzei, au
arătat că instanța de recurs a respins toate motivele de nelegalitate, cu
motivarea că instanța de apel avea obligația de a respecta, „potrivit art. 315 C.
proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor
de drept dezlegate”, iar judecătorii fondului erau obligați sa constate
calitate pârtilor in procesul de revendicare, respectiv dacă este necesar să se
introducă părți noi în proces.
Sub acest aspect, instanța
de trimitere era obligata sa se conformeze îndrumărilor date de instanța de
control judiciar pentru corecta stabilire a situației de fapt, dispunând administrarea
de probe din care sa rezulte calitatea pârâților în proces. Introducerea în mod
abuziv a unor părți în proces, de către instanța de apel, atâta timp cât
deținătorul imobilului revendicat afirma că a înstrăinat ilegal o parte din
imobilul în litigiu, acordând mai multe clădiri viceprimarului D.T., este
nelegală.
Felul în care
instanța de recurs a dezlegat decizia recurată este rezultatul unei
interpretări eronate a ambelor materiale aflate la dosarul de fond.
Firma SC S.I. SRL a
fost acceptata de Primarul municipiului Galați să intervină în recurs, în
interesul său, motivând că este în imposibilitatea de-a retroceda ceea ce nu
mai deținea din inventarul nr. 10671, respectiv imobilul situat în Galați, iar
introducerea unor părți noi în procesul de revendicare este greșită din
perspectiva contestatorilor, atâta timp cât deținătorul imobilului nu mai are
calitate in procesul de față.
S-a mai arătat, că motivele
de recurs promovate în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. nu au fost
analizate în folosul comisiei de control judiciar.
Examinând contestația
în anulare de față, instanța constată următoarele:
Contestația în
anulare, cale extraordinară de atac, de reformare, este deschisă exclusiv
pentru situațiile de la art. 317 C. proc. civ., necompetență sau vicii vizând
procedura citării și art. 318 C. proc. civ., greșeală materială sau nepronunțarea
asupra unui motiv de recurs.
În speță,
contestatorii au formulat critici de nelegalitate asupra modului de judecată a
fondului recursului, respectiv că instanța de recurs a respins toate motivele
de nelegalitate, deși instanța de apel nu s-a conformat, potrivit art. 315 C.
proc. civ., dezlegărilor obligatorii date de instanța de recurs; că greșit au
fost introduse părți noi în proces, atâta timp cât deținătorul imobilului nu
mai are calitate în procesul de față; că motivele de recurs întemeiate pe art.
304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. nu au fost analizate în folosul comisiei de
control judiciar, și că, felul în care instanța de recurs a dezlegat decizia
apelată, este rezultatul unor interpretări eronate a ambelor materiale aflate
la dosarul de fond, critici ce nu se circumscriu nici uneia din situațiile
prevăzute de art. 317 – 318 C. proc. civ.
Aceasta deoarece, o
greșeală în aprecierea probelor, datorită căreia situația de fapt reținută de
instanța ar fi fost eronată, este o greșeală de fond și nu o greșeală materială
în sensul art. 318 teza întâia C. proc. civ., ce vizează erori evidente legate
de aspectele formale ale judecății, astfel că aceasta nu poate fi remediată pe
calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
Susținerile
contestatorilor potrivit cărora instanța de recurs nu ar fi analizat motivele
de recurs formulate în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în
folosul comisiei de control judiciar, că instanța de recurs a încuviințat
introducere de părți noi în proces și că a fost respins motivul de nelegalitate
potrivit căruia instanța de apel nu s-a conformat, potrivit art. 315 C. proc.
civ., dezlegărilor date de instanța de recurs, nelegal, vizează tot greșeli de
fond ce nu pot fi remediate pe calea contestației în anulare, pentru că, dacă
s-ar admite altfel, ar urma ca pe această cale extraordinară de atac contestatorii
să aibă deschisă calea recursului la recurs, să se repună din nou în discuție
fondul recursului și să se remedieze eventualele greșeli de judecată, ceea ce
nu poate fi primit față de dispozițiile art. 296 și art. 377 alin. (2) C. proc.
civ.
Pentru considerentele
expuse, instanța va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii C.C.M.
și C.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de contestatorii C.C.M. și C.I. împotriva deciziei nr.
4826 din 30 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 iunie 2011.