ÎCCJ, Decizia nr. 123/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1467 din 29 septembrie 2010

a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petenta C.R.I. împotriva Rezoluției nr. 1613/

P din 7 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, cu obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rezoluția nr. 1613/

P din 7 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, în baza art. 228 alin. (6)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de magistrații A.C., B.R., procurori la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București și I.N.B., fost procuror la Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246

și art. 264 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții,

petenta a formulat plângere la procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și

Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, plângere care prin Rezoluția nr. 891/601/II/2/2010 a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale, petenta a formulat în termen legal, în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen., plângere la instanță, plângere care

a fost respinsă ca nefondată prin Sentința nr. 1467 din 29 septembrie 2010 a

Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că din

cercetările efectuate în cauză nu s-a conturat existența vreunei fapte care să

se raporteze la conținutul constitutiv al infracțiunilor sesizate.

Împotriva acestei

sentințe, petenta C.R.I. a declarat recurs.

La termenul de azi,

30 mai 2011, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția tardivității

recursului declarat de petentă.

Examinând recursul

declarat de petentă, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este tardiv.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (10) și ale art. 385

3

alin.

(1) C. proc. pen., hotărârea de respingere a plângerii împotriva ordonanței sau

rezoluției de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar termenul

de recurs este de 10 zile.

Potrivit art. 385

3

alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) teza I din același cod, pentru părțile

care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de la

comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că hotărârea atacată a fost

pronunțată la data de 29 septembrie 2010, petenta C.R.I. lipsind atât la

dezbateri, cât și la pronunțare. Așa fiind, termenul de recurs curge pentru

aceasta de la comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței atacate, adică de

la data de 17 ianuarie 2011. Aceasta înseamnă că recurenta petentă putea

declara recurs în 10 zile de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, conform

dispozițiilor art. 385

3

C. proc. pen., respectiv până la data de 28

ianuarie 2011, în speță declarația de recurs a petentei fiind făcută la data de

4 februarie 2011, deci după expirarea acestui termen.

Așa fiind, excepția

tardivității recursului invocată din oficiu de către instanță, se constată a fi

întemeiată.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de petenta C.R.I..

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 400 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de petenta C.R.I. împotriva Sentinței nr. 1467 din 29

septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr.  2771/1/2010.

Obligă recurenta

petentă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 30 mai 2011.