ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4567/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, la data de 24 iunie 2009 reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul O.N.S.

a solicitat constatarea existenței calității pârâtului de colaborator al

Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că a verificat din oficiu aspectul constatării calității de lucrător sau

colaborator al Securității, conform art. 3 lit. b)-h) din O.U.G. nr. 24/2006,

întrucât pârâtul a candidat la funcția de Senator în Parlamentul României.

Reclamantul a mai arătat că direcția de

specialitate a consemnat în nota de constatare împrejurările că pârâtul a fost

recrutat în calitate de colaborator, de către Inspectoratul Județean de

Securitate Sibiu la data de 28 noiembrie 1985 „pentru supravegherea cetățenilor

din orașul Sibiu, domiciliați în str. 1 Mai”, în perioada în care a fost

student la Facultatea de mecanică din Sibiu, iar pârâtul a semnat, la data

recrutării, un angajament scris, preluând numele conspirativ „Del Cano”.

Autoritatea reclamantă menționează să s-a

consemnat în nota de constatare că pârâtul a colaborat cu Securitatea și

anterior recrutării prin angajament scris, în sensul că a semnalat faptele că o

persoană S.V., se recomandă ofițer de securitate și prezenta o legitimație

falsă, iar alte două persoane G.I. și B.M. aveau relații cu cetățeni străini,

inclusiv de culoare și a indicat locul unde se strângeau tinerii de

naționalitate germană pentru o „îndoctrinare religioasă făcută de predicatori

sectanți”.

Reclamantul a mai menționat că direcția de

specialitate a consemnat și faptul că ulterior recrutării pârâtului și după ce

a terminat facultatea, acesta a fost „luat în legătură” de către Inspectoratul

Județean de Securitate Harghita, pentru soluționarea unor dosare de urmărire

din cadrul Întreprinderii T. din Odorheiul Secuiesc fiind trecut din categoria

persoanelor de sprijin în cea a informatorilor, cu numele conspirativ „VLAD”.

C.N.S.A.S. a apreciat că sunt îndeplinite

condițiile cerute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce-l

privește pe pârât întrucât prin informațiile furnizate, pârâtul a îngrădit

dreptul la viață privată, prev. de art. 17 din Pactul Internațional cu privire

la Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea de exprimare și

libertatea opiniilor prev. de art. 28 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 19 din Pactul internațional cu privire la Drepturile Civile

și Politice.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a

susținut că, faptele ce i-au fost aduse la cunoștință prin acțiunea C.N.S.A.S.

îi sunt necunoscute, nu cunoaște nici persoanele despre care se face referire

că ar fi dat acele note și arată că este vorba despre o confuzie cu altă persoană

și solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 170 din 13 ianuarie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul O.N.S.

A constatat existența calității pârâtului O.N.S.

de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtul a semnat un

angajament în fața organelor de Securitate la data de 28 noiembrie 1985 prin

care s-a angajat să colaboreze în secret cu organele Securității pentru a

furniza informații ce intrau în competența acestora.

Colaborarea pârâtului cu Securitatea a constat

în furnizarea de informații care, fie au fost consemnate de către organele de

Securitate, fie au fost cuprinse în note informative semnate de pârât, inițial

sub numele conspirativ „Del Cano" și ulterior cu pseudonimul „Vlad”.

Pentru unele activități de colaborare pârâtul

a fost plătit, conform chitanțelor semnate de către pârât, pentru suma de 500 RON

la data de 06 august 1987, suma de 300 RON la data de 27 august 1986, suma de

300 RON la data de 14 mai 1986 și suma de 500 RON la data de 30 decembrie 1985.

A mai reținut că pârâtul a dat mai multe note

informative semnate cu numele conspirativ „Vlad”, iar aceste note au fost

depuse în copie la dosarul cauzei.

Din aceste note informative rezultă că

pârâtul a informat Securitatea în sensul că numiții S.N.C., E.A. și V.F.,

stagiari la Întreprinderea T. Odorheiul Secuiesc au comentat, după vizita

șefului statului în județul Harghita că „s-a urmărit de către autorități o

românizare a regiunii în sensul aducerii unor cetățeni de naționalitate română

în posturi cheie (miliție, securitate, administrație) și în rândul clasei

muncitoare”, și faptul că „naționalitatea maghiară e total lipsită de drepturi”,

că s-a scos emisiunea de limba maghiară și cultura maghiară e în pericol prin

lipsa publicațiilor”. Nota a fost dată la 16 ianuarie 1989, iar ofițerul de

securitate a consemnat că informația era utilă pentru a fi exploatată în D.U.I.

- „Mureșanu”.

Pârâtul a informat cu privire la purtarea

unor discuții denigratoare la adresa țării (nota din data de 16 ianuarie 1989)

de către C.L. și faptul că acesta purta cruci de argint mari pe piept, diferite

obiecte religioase și faptul că participa la sărbători religioase.

Despre alte persoane a informat (nota din 01

februarie 1989) că participau la predici în Casa de rugăciuni „Adventiști de

ziua a șaptea” unde predicatorul a dezbătut timp de o lună problema libertății

de exprimare cu referire la „unele exemple de viață din Occident”.

Ofițerul de securitate care a consemnat în nota

dată de pârât a menționat că informațiile au fost exploatate prin U.S. Brașov.

Alte informații furnizate de pârât au privit

susținerile unor persoane de naționalitate maghiară că „naționalitatea maghiară

tinde să fie asimilată și lipsită de drepturi” (informație exploatată la

sinteza serviciului II și în D.U.I. „Mureșanu”) (nota din 08 februarie 1989).

Majoritatea informațiilor se referă la comentariile acestor persoane cu privire

la criticile asupra politicii administrative și de „românizare” a regiunilor cu

populație maghiară, iar informațiile pârâtului, date fie în „baza sarcinilor

trasate” fie din proprie inițiativă au condus la „supravegherea informativă” a

celor numiți în notele date (04 mai 1989, 13 aprilie 1989, 15 iunie 1989, 15

iunie 1989).

Curtea de apel a constatat că pârâtul se

încadrează în dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care definesc

noțiunea de colaborator al Securității, pârâtul furnizând informații prin note

semnate și datate în fața organelor de Securitate, iar din conținutul notelor

depuse la dosar rezultă fără putință de tăgadă că au fost denunțate activități

și atitudini potrivnice regimului comunist.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâtul O.N.S., criticând-o pentru netemeinicie, fără a indica vreunul dintre

motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Prin motivarea succintă a recursului,

recurentul face trimitere la argumentele expuse în întâmpinarea depusă la

instanța de fond, reiterând anumite susțineri legate de evenimentele întâmplate

în decembrie 1989 în orașul Odorheiul Secuiesc.

Analizând actele și lucrările dosarului prin

prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor legale incidente

cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

ce urmează:

După cum se constată, obiectul acțiunii

promovate la instanța de contencios administrativ îl constituie constatarea

calității de colaborator al Securității a pârâtului O.N.S.

Prin urmare, formularea unei astfel de cereri

cade sub incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la

propriul dosar deconspirarea Securității.

În acest context se reține că în mod corect

instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008 care prevăd că termenul de colaborator al Securității

are următoarele semnificații: „persoana care a furnizat informații, indiferent

sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității, prin care se denunțau activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului”.

Este necontestat faptul că recurentul a

încheiat un angajament de colaborare la 28 noiembrie 1985 și a preluat numele

conspirativ de colaborare „Del Cano” și ulterior „Vlad” fiind folosit în

calitate de colaborator în perioada 1985-1989.

Prin angajamentul semnat, recurentul și-a

asumat sarcina de a „supraveghea cetățenii din orașul Sibiu, domiciliați în

strada 1 Mai”, astfel că acesta cunoștea scopul și obiectivele recrutării sale.

Din nota de constatare aflată la dosarul de

fiind reiese cu certitudine că recurentul a dat dovadă de perseverență în

activitatea sa de colaborator, fiind trecut din categoria „persoanelor de

sprijin” în categoria superioară de „informator”.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei

dovedesc că recurentul a furnizat informații potrivit scopului pentru care a

fost recrutat, iar acestea vizau îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, multe din aceste informații fiind urmate de cercetări

și repercusiuni împotriva persoane vizate prin notele informative date.

Prin aceste informări, persoanele au fost

supravegheate informativ, astfel că activitatea de colaborare cu Securitatea

desfășurată de pârât a vizat îngrădirea dreptului la viața privată, prevăzute

de art. 17 din Pactul internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice

și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzute de art.

28 din Constituția României din anul 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul

internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Situația prezentată de recurent în apărare,

referitoare la anumite atitudini ostile pe care populația de etnie maghiară din

Odorheiul Secuiesc le-a manifestat față de persoana sa nu au nicio relevanță în

cauză și nici nu pot veni să disculpe activitatea desfășurată de recurent în

sprijinul securității ca organ de poliție politică.

În raport de cele reținute, se apreciază că

în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu

modificările și completările ulterioare, astfel că prima instanță a pronunțat o

hotărâre temeinică și legală.

Înalta Curte, date fiind considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a, coroborat cu art. 20 din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge

recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de O.N.S.,

împotriva sentinței civile nr. 170 din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

octombrie 2010.