ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4356/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4356/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la 04 martie 2009 pe rolul Tribunalului București, reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

C.M.D., să se constate existența calității pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că verificarea pârâtului, sub aspectul posibilei calități de

lucrător sau de colaborator al Securității, a fost solicitată de către I.S., prin

cererea din 07 februarie 2008, adresată Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, în temeiul art. 3 lit. i) din O.U.G. nr. 24/2008.

Așa cum rezultă și din

cuprinsul notei de constatare din 07 mai 2008, pârâtul a fost recrutat în vederea

„acoperirii informative” a anului I de studiu din cadrul Facultății de Drept, cât

și pentru „acoperirea unor locuri și medii frecventate de studenți români și străini”,

inițial, sub numele conspirativ „Burebista/Buerebista”.

Ulterior, în 1989, pârâtul

este menționat cu numele conspirativ „Alin” și calitatea de persoană de sprijin.

La data de 29 octombrie 1986, domnia sa a semnat un angajament olograf.

Reclamantul consideră

că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de „colaborator al Securității”.

Astfel, din înscrisurile deținute, ar rezulta faptul că pârâtul a furnizat Securității

informații privind unii participanți la mișcarea studențească de Ia Iași, din 1987,

catalogată de Securitate ca un așa-zis „act de dezordine”.

Ca urmare a acestor informații,

conducerea universității a luat măsuri prin care „s-au prevenit unele acte de dezordine”

și „unele aspecte negative”; prin aceste acțiuni s-a îngrădit dreptul la libertatea

de exprimare. Mai mult, urmarea directă a informațiilor furnizate în cele 12 materiale

este aceea că „un element” a fost luat „în baza de lucru”, adică asupra acestuia

s-a deschis cel puțin o acțiune de verificare, îngrădindu-se prin aceasta dreptul

la viață privată.

Este evident că pârâtul

avea reprezentarea urmărilor pe care le avea furnizarea respectivelor informații

- datorită pregătirii sale și mediului în care trăia - îndeplinindu-se, astfel,

condiția ca informațiile sale să vizeze îngrădirea unui drept fundamental.

În drept, reclamantul

și-a întemeiat acțiunea pe art. 3 lit. i), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art.

11 alin. (1) ale O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul Ia propriul dosar și deconspirarea

Securității, coroborate cu art. 31, art. 36 alin. (4), lit. a) din Regulamentul

de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității adoptat prin hotărârea nr. 1/2008, precum și pe dispozițiile art. 112

C. proc. civ.

La 10 septembrie 2008,

pârâtul a depus întâmpinare arătând că notele de analiză depuse la dosar nu sunt

de natură să îl incrimineze în colaborarea cu Securitatea, câtă vreme textul

art. 2 lit. b) face referire la consemnările făcute de lucrătorii Securității pe

baza relatărilor verbale ale colaboratorului.

Or, în speță, nu există

niciun document, notă scrisă, raport scris de pârât, prin care să fie făcută dovada

vreunui material informativ „pe baza căruia a fost luat un element în baza de lucru”,

„cu valoare operativă” sau „de interes”.

A arătat că informațiile

existente la dosar au fost date în cursul propriei sale anchete, că el însuși a

fost supus presiunilor ca urmare a participării la mișcarea studențească de la Iași,

din 1987, că a semnat angajamentul spre sfârșitul lunii februarie 1987 sub influența

presiunilor psihice și șantajului la care a fost supus, că nu s-a luat nicio măsură

administrativă sau disciplinară de conducerea universității împotriva studenților

participanți la protest, că notele prezentate nu indică persoana concretă care a

fost subiectul pretinsei sale delațiuni și că nu a frecventat mediul studenților

străini, nu a purtat discuții apropiate cu studenți străini aflați la studii în

Iași.

La 08 decembrie 2008,

Tribunalul București a ridicat din oficiu excepția necompetenței sale materiale,

și, față de modificările aduse O.U.G. nr. 24/2008 prin Legea de aprobare nr. 293/2008,

și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

fond

Prin sentința civilă

nr. 655 din 05 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată, arătând

că, în speță, este îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind furnizarea de informații Securității, dar nu și cea de-a doua,

întrucât informațiile furnizate nu au fost de natură să vizeze îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului. Notele de analiză întocmite de ofițeri

de securitate, care în consemnările lor fac o sinteză a 29 de materiale informative

pe care le-a fi furnizat pârâtul, nu satisfac cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, text ce face referire la consemnările făcute de lucrătorii Securității

pe baza relatărilor verbale ale colaboratorului.

De asemenea, a reținut

instanța faptul că pârâtul a dat informații în cadrul unei proceduri de cercetare

a sa, intrând astfel sub incidența art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008

și, în concluzie, neputând fi considerat colaborator al Securității.

Împotriva sentinței civile

nr. 655 din 05 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008.

Prima condiție, cu privire

la denunțarea unei activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, a fost

reținută și de prima instanță pentru că furnizarea de informații referitoare la

manifestația de protest organizată de studenții din Iași la 17 februarie 1987 reprezintă

o asemenea acțiune și chiar pârâtul a recunoscut prin conținutul întâmpinării.

Cea de-a doua condiție,

care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale și nu neapărat încălcarea

propriu-zisă a acestora, este îndeplinită deoarece este exclus ca pârâtul să nu

fi realizat că, odată ce furniza informații despre o manifestație de protest la

adresa regimului comunist, asupra persoanelor la care se refereau denunțurile urma

să se desfășoare o acțiune de instigare din partea Securității, ori o înăsprire

a formelor de supraveghere, dacă persoana în cauză era deja urmărită, ceea ce presupune

încălcarea dreptului la viață privată. Pe de altă parte, pârâtul ar fi putut să

conștientizeze că Securitatea urmărea, în final, să îi împiedice, pe cei care aveau

curajul de a-și exprima nemulțumirile în public, de a și le mai exprima în viitor,

astfel că erau vizate încălcarea dreptului la liberă opinie.

În speță, nu numai că

s-a dovedit vizarea încălcării unor drepturi, ci chiar s-a dovedit că, urmare a

informațiilor date de pârât, o persoană a fost inclusă în „baza de lucru”, adică

a fost o încălcare a dreptului la viață privată.

Cu toate acestea, instanța

de fond a respins acțiunea deși a considerat că este îndeplinită prima condiție,

dar nu ar fi îndeplinită cea de-a doua condiție.

Se invocă faptul că în

practica judecătorească s-a stabilit că, atât timp cât este îndeplinită condiția

referitoare la furnizarea de informații despre atitudini sau activități potrivnice

regimului comunist este îndeplinită și cea de-a doua condiție pentru că se conștientiza

pericolul la care îi expunea pe cei la care se refereau informările.

Se critică soluția instanței

de fond și pentru că se referă constant la faptul că „nu s-a îngrădit” un anume

drept, deși legiuitorul se referă la vizarea încălcării și nu la încălcarea propriu-zisă

a dreptului.

Un alt argument al instanței

de fond potrivit căruia ulterior datei de 17 februarie 1987 nu s-ar mai fi înregistrat

„acte de dezordine” și nici „aspecte negative” este criticat deoarece acestea sunt

efectul denunțurilor pârâtului, iar autoritățile au putut stăpâni situația ulterior.

S-a apreciat că nici susținerile

instanței de fond potrivit cărora pârâtul ar fi dat informațiile respective în anchetă

nu pot fi reținute deoarece pârâtul a fost recrutat de Securitate înainte de evenimentele

din 17 februarie 1987 (angajamentul este semnat 29 octombrie 1986) și nici nu există

nicio referire că aceste informații au fost obținute în anchetă.

Față de faptul că natura

și conținutul datelor furnizate de către pârât rezultă din cuprinsul rapoartelor

întocmite de ofițerii Securității pe baza relatărilor verbale ale acestuia, se face

referire la definiția legală a colaboratorului Securității și că legea a instituit

o prezumție relativă cu privire la conținutul materialelor întocmite de foștii ofițeri

de Securitate, iar această prezumție nu a fost răsturnată în speță, chiar pârâtul

a recunoscut, prin Întâmpinare și a detaliat furnizarea de informații cu privire

la protestul studențesc de la Iași.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței recurate și, admițând acțiunea, să se rețină existența

calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe C.M.D.

Pârâtul C.M.D. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

S-a solicitat de către

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității constatarea calității

de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe C.M.D.

Instanța de fond a respins

acțiunea formulată, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele două

condiții impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata

calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Potrivit art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 42/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008 „Prin colaborator al

Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității,

prin care denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Textul presupune îndeplinirea

cumulativă a două condiții:

- persoana să fi furnizat

informații, sub orice formă, organelor de Securitate, informații care să se refere

la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- aceste informații furnizate

să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pentru că și instanța

de fond a reținut că este îndeplinită prima condiție, dar nu este îndeplinită cea

de-a doua, motivele de recurs se referă numai la această condiție.

Însă, instanța de recurs

constată că susținerile din motivele de recurs sunt nefondate pentru că nu este

îndeplinită cea de-a doua condiție, respectiv vizarea îngrădirii drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Într-adevăr, legea nu

cere să se facă dovada încălcării propriu-zise a acestor drepturi, ci să fie vizată

încălcarea unor asemenea drepturi, însă în cauză nu s-a făcut dovada nici măcar

a vizării încălcării unor drepturi.

Faptul că intimatul-pârât

nu a vizat încălcarea unor drepturi sau libertăți fundamentale este dovedit de împrejurarea

că acesta a furnizat materiale informative cu caracter general, chiar și atunci

când a relatat după evenimentele din 17 februarie 1987.

Chiar în nota de analiză

din 28 iulie 1987 se precizează că acesta furniza „de regulă, date de ordin general,

fără a căuta să ajungă la cauzele de ordin subiectiv, la persoanele care au generat

sau sunt pretabile la a genera o serie de evenimente ce pot aduce atingere securității

statului”.

Nu pot fi reținute susținerile

din motivele de recurs potrivit cărora dacă este îndeplinită condiția referitoare

la furnizarea de informații despre atitudini sau activități potrivnice regimului

comunist ar fi îndeplinită și cea de-a doua condiție, deoarece legea cere îndeplinirea

cumulativă a celor două condiții și nu există, neapărat, o consecință obligatorie

îndeplinirea celei de-a doua condiții numai pentru că este îndeplinită prima condiție.

Este posibil, cum a fost

și cazul în speță, să fie relatate activități sau atitudini potrivnice regimului

comunist dar acestea să fie cu un grad mare de generalitate, să nu fie individualizate

persoane care au săvârșit asemenea activități și astfel cea de-a doua condiție să

nu fie îndeplinită.

Instanța de fond a apreciat

că pârâtul ar fi dat informații în anchetă, iar recurenta critică această susținere

deoarece angajamentul a fost semnat la 29 octombrie 1986, anterior evenimentelor

din 17 februarie 1987.

Chiar dacă angajamentul

a fost dat anterior evenimentelor din 17 februarie 1987, se poate observa că materialele

infirmative se refereau la evenimentele din 17 februarie 1987 și chiar pârâtul era

unul dintre participanți.

Referitor la prezumția

relativă de veridicitate cu privire la conținutul materialelor întocmite de foștii

ofițeri de Securitate, instanța de fond nu a contestat veridicitatea materialelor,

ci chiar a stabilit că este îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008, așa cum se recunoaște în motivele de recurs.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică pentru că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va fi respins recursul

declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței

civile nr. 655 din 05 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2010.