ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3428/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2962 din 17 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul G.I., și a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că activitatea pe care pârâtul a desfășurat-o se circumscrie definiției date de legiuitor noțiunii de colaborator al Securității, reținând, în esență, următoarele: Pârâtul G.I. este membru al Consiliului Local al comunei T., Județul Dolj.

În această calitate, conform dispozițiilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, a fost suspus verificărilor, din oficiu, de către C.N.S.A.S., sub aspectul posibilei calități de lucrător sau colaborator al Securității. În acest sens, s-a emis Nota de constatare din 11 iunie 2009, în care s-a reținut că pârâtul a fost recrutat de către de către Inspectoratul Județean Dolj - Postul de Miliție T., în calitate de persoană de sprijin, „pentru realizarea unei supravegheri informative corespunzătoare în rândul personalului angajat la C.A.P. T.”. La data de 10 noiembrie 1987, pârâtul a semnat Angajament, preluând numele conspirativ „A.”.

În calitate de persoană de sprijin, potrivit consemnărilor ofițerului de securitate, pârâtul a „furnizat materiale informative despre aspecte din cadrul C.A.P. T., Școala generală P., starea de spirit a populației, C.P.A.D.M., aspecte din cadrul spitalului din T.”. De asemenea, reține prima instanță, potrivit notei existente în dosarul de urmărire informativă I234768, la data de 26 iulie 1989, pârâtul a furnizat următoarea informație: „Sursa vă informează că din discuțiile purtate cu numiții C.M. și R.M., care în seara zilei de 02 iulie 1989, se aflau în dreptul locuinței lui C.M., am depistat că discutau convorbirea din seara trecută a postului de radio „V.A.” neavând posibilitatea să mă opresc la discuțiile purtate de ei nu am putut recepționa comentariile”.

Arată instanța de fond că, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, are calitatea de colaborator al Securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Or, se arată în considerentele sentinței atacate, condițiile impuse de legiuitor pentru constatarea calității de colaborator al Securității sunt întrunite în cauză, întrucât informațiile furnizate de pârât privesc activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și au vizat îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice. De asemenea, reține prima instanță, dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu impun ca informațiile furnizate să fi produs efectiv încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca activitatea de informare să facă posibilă încălcarea acestor drepturi și libertăți.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul. În motivarea cererii de recurs, s-a arătat în esență că informațiile furnizate de recurent trebuie să privească atitudini potrivnice regimului totalitar și să vizeze îngrădirea dreptului la libera exprimare și libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu prevederile art. 19 alin. (1) Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice. Menționează recurentul că informațiile furnizate de acesta nu au produs nici un prejudiciu persoanelor menționate în raportul, notele informative iar angajamentul său a vizat numai starea de spirit a populației fără să aibă discuții directe cu persoanele despre care a menționat în cuprinsul notelor informative.

Mai arată recurentul că nota informativă din 26 iulie 1989 este întocmită la insistențele organelor de securitate iar de la data recrutării de către organele de securitate 1987- 1989 - nu a avut decât 12 note informative. De asemenea se arată de recurent că informațiile date erau evazive și neconcludente și nu a condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale . În drept cererea de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 1 C. proc. civ. . Analizând cererea de recurs , normele legale incidente în cauză, prevederile art. 304 1 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru considerentele următoarele: Fără îndoială informațiile furnizate de recurent privind convorbirile dintre două persoane referitoare la postul de radio „V.A.” - sunt dintre cele care privesc activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, fiind de notorietate represaliile și verificările celor care erau vizați ca fiind cei care ascultă posturi de radio străine, orice informație venită din străinătate și care era diferită privind percepția asupra regimului politic instaurat, era considerată ostilă. - Referitor la încălcarea și îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor , prin furnizarea informațiilor respective.

Se reține că legea nu prevede condiția realizării în fapt a acestor încălcări și îngrădiri, condiția fiind îndeplinită dacă aceste informații sunt de natură a duce la asemenea încălcări. De asemenea, reține Înalta Curte că nu are relevanță împrejurarea că recurentul a furnizat doar 12 note informative, putea să existe numai o singură notă, dacă prin informațiile furnizate erau conturate condițiile prevăzute de art. 2 lit. b), acțiunea este admisibilă. Apreciind că instanța de fond a formulat o sentință legală și temeinică, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul G.I. împotriva sentinței nr. 2962 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2011.