ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3428/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2962 din 17 iunie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul G.I., și a constatat

calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a apreciat că activitatea pe care pârâtul a

desfășurat-o se circumscrie definiției date de legiuitor noțiunii de

colaborator al Securității, reținând, în esență, următoarele:

Pârâtul G.I. este

membru al Consiliului Local al comunei T., Județul Dolj.

În această calitate,

conform dispozițiilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a

din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

293/2008, a fost suspus verificărilor, din oficiu, de către C.N.S.A.S., sub

aspectul posibilei calități de lucrător sau colaborator al Securității.

În acest sens, s-a

emis Nota de constatare din 11 iunie 2009, în care s-a reținut că pârâtul a

fost recrutat de către de către Inspectoratul Județean Dolj - Postul de Miliție

T., în calitate de persoană de sprijin, „pentru realizarea unei supravegheri

informative corespunzătoare în rândul personalului angajat la C.A.P. T.”.

La data de 10

noiembrie 1987, pârâtul a semnat Angajament, preluând numele conspirativ „A.”.

În calitate de persoană

de sprijin, potrivit consemnărilor ofițerului de securitate, pârâtul a „furnizat

materiale informative despre aspecte din cadrul C.A.P. T., Școala generală P., starea

de spirit a populației, C.P.A.D.M., aspecte din cadrul spitalului din T.”.

De asemenea, reține prima

instanță, potrivit notei existente în dosarul de urmărire informativă I234768, la

data de 26 iulie 1989, pârâtul a furnizat următoarea informație: „Sursa vă informează

că din discuțiile purtate cu numiții C.M. și R.M., care în seara zilei de 02

iulie 1989, se aflau în dreptul locuinței lui C.M., am depistat că discutau convorbirea

din seara trecută a postului de radio „V.A.” neavând posibilitatea să mă opresc

la discuțiile purtate de ei nu am putut recepționa comentariile”.

Arată instanța de fond

că, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 293/2008, are calitatea de colaborator al Securității persoana care

a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile

sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Or, se arată în considerentele

sentinței atacate, condițiile impuse de legiuitor pentru constatarea calității de

colaborator al Securității sunt întrunite în cauză, întrucât informațiile furnizate

de pârât privesc activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist

și au vizat îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor

prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din

Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.

De asemenea, reține prima

instanță, dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu impun ca informațiile

furnizate să fi produs efectiv încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului, fiind suficient ca activitatea de informare să facă posibilă încălcarea

acestor drepturi și libertăți.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul.

În motivarea cererii de

recurs, s-a arătat în esență că informațiile furnizate de recurent trebuie să privească

atitudini potrivnice regimului totalitar și să vizeze îngrădirea dreptului la libera

exprimare și libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituția României

din 1965 coroborat cu prevederile art. 19 alin. (1) Pactul Internațional cu privire

la drepturile civile și politice.

Menționează recurentul

că informațiile furnizate de acesta nu au produs nici un prejudiciu persoanelor

menționate în raportul, notele informative iar angajamentul său a vizat numai starea

de spirit a populației fără să aibă discuții directe cu persoanele despre care a

menționat în cuprinsul notelor informative.

Mai arată recurentul că

nota informativă din 26 iulie 1989 este întocmită la insistențele organelor de securitate

iar de la data recrutării de către organele de securitate 1987- 1989 - nu a avut

decât 12 note informative.

De asemenea se arată de

recurent că informațiile date erau evazive și neconcludente și nu a condus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale .

În drept cererea de recurs

se întemeiază pe prevederile art. 304

1

C. proc. civ. .

Analizând cererea de recurs

, normele legale incidente în cauză, prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru considerentele următoarele:

Fără îndoială informațiile

furnizate de recurent privind convorbirile dintre două persoane referitoare la postul

de radio „V.A.” - sunt dintre cele care privesc activități sau atitudini potrivnice

regimului comunist, fiind de notorietate represaliile și verificările celor care

erau vizați ca fiind cei care ascultă posturi de radio străine, orice informație

venită din străinătate și care era diferită privind percepția asupra regimului politic

instaurat, era considerată ostilă.

- Referitor la încălcarea

și îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor , prin furnizarea

informațiilor respective.

Se reține că legea nu

prevede condiția realizării în fapt a acestor încălcări și îngrădiri, condiția fiind

îndeplinită dacă aceste informații sunt de natură a duce la asemenea încălcări.

De asemenea, reține Înalta

Curte că nu are relevanță împrejurarea că recurentul a furnizat doar 12 note informative,

putea să existe numai o singură notă, dacă prin informațiile furnizate erau conturate

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b), acțiunea este admisibilă.

Apreciind că instanța

de fond a formulat o sentință legală și temeinică, Înalta Curte în conformitate

cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul G.I. împotriva

sentinței nr. 2962 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie

2011.