ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1333/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 16 februarie 2011, sub nr. 7612/63/2011, reclamantul N.C. a chemat în judecată pe pârâta C.P.M.A.N., solicitând instanței anularea deciziei nr. 16062 din 31 decembrie 2010 și menținerea pensiei stabilite anterior, cu plata diferențelor de pensie, cu dobânda legală aferentă. Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 5279 din 7 aprilie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 156 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, potrivit cărora instanța competentă este aceea de la sediul pârâtei întrucât acțiunea nu este introdusă împotriva C.N.P.A.S.

La rândul său, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dolj, reținând că, în speță, are aplicabilitate art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care prevede că instanța competentă este aceea de la domiciliul reclamantului. Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.

Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din contră, în situația în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul. Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor.

Trebuie precizat că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de „case de pensii sectoriale”, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate. Potrivit art. 135 din Lege „atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M.M.F.P.S., M.A.N., M.A.I. și S.R.I., adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi”. Cum, în speță, cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului legal menționat, potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2012.