ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3206/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3206/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 22

din 12 februarie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, judecând cauza, în fond, după casare, a respins

excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României și de Ministerul Dezvoltării

Regionale și a Locuinței și a respins excepția de nelegalitate a anexei 4 pct. 4.11

și

4.12

din

H.G. nr. 525/

1996, privind aprobarea

Regulamentului general de urbanism, formulată de petentele C.N.T.E.E.E.T. SA

București, sucursala de Transport Bacău și C.N.T.E.E.E.T. SA București în

contradictoriu cu

intimații

T.C., T.D. și Guvernul

României, precum și cu intervenientul în nume propriu Ministerul Dezvoltării Regionale

și Locuinței București.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin cererea formulată

la Judecătoria Piatra Neamț, reclamanții T.C. și T.D. au solicitat în

contradictoriu cu C.N. T.E.E.E.T. SA București, sucursala de Transport Bacău,

constituirea unui drept de servitute pe o lățime de 1,5 m (in continuarea celor 2.5 mp deja

constituiți)

pe

terenul proprietatea paratei.

Pârâta

C.N.T.E.E.T. SA București, sucursala de Transport Bacău, a invocat excepția de

nelegalitate a dispozițiilor din anexa 4 pct. 4.11 și 4.12 din H.G. nr. 525/1996

privind aprobarea Regulamentului general de urbanism.

În

motivarea excepției s-a arătat că reclamanții susțin că anexa 4 din H.G. nr. 525

1996 instituie o servitute legală asupra fondului aservit, situație în care a

invocat excepția de nelegalitate apreciind că pct. 4.11 și 4.12. din anexa 4 a H.G. nr. 525/ 1996 îi încalcă dreptul de proprietate prin instituirea unei sarcini exagerate

asupra terenului C.N.T.E.E.T. SA București și micșorează valoarea terenului,

făcându-l impracticabil pentru scopul avut în vedere la achiziționare și anume

construirea unei clădiri pentru Centru regional Piatra Neamț.

Prin

instituirea servituții de 4 m se ajunge la o lățime a terenului de 8 m, care nu

mai este construibil. Prin aceste dispoziții sunt încălcate prevederile art. 44

alin. (1) și (2) din Constituția României care garantează dreptul de

proprietate.

Guvernul

României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii

motivat de faptul că art. 4

alin. (1)

din Legea nr. 554 2004 vizează doar actele administrative cu caracter

individual, nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care partea are la îndemână

acțiunea în anulare prevăzută de art. 11 alin. (2) pct. 4 din Legea nr. 554/2004.

Ministerul

Dezvoltării Regionale și Locuinței a formulat cerere de intervenție în interes

propriu, arătând că este succesorul în drepturi și obligații al Ministerului

Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, inițiatorul H.G. nr. 525/1996.

Intervenientul

a invocat excepția inadmisibilității și a formulat aceleași apărări ca și

Guvernul României.

În

ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României,

Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, în raport de natura actului

administrativ a cărui

nelegalitate

se solicită a fi constatată, instanța de fond a reținut că în expunerea de

motive a inițiatorilor Legii nr. 262/2007, care a modificat art. 4 din Legea

nr. 554/2004 în forma actuală, se propune ca art. 4 să aibă următorul

conținut:"Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter

individual sau normativ, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi

cercetată oricând în cadrul unui proces".

Așadar,

modificarea textului viza includerea ambelor categorii de acte administrative

în art. 4 și nu excluderea actelor administrative cu caracter normativ.

Pe

fondul excepției de nelegalitate, instanța a constatat că Hotărârea nr. 525/1996

aprobă Regulamentul General de Urbanism, iar în art. 25 din acest act normativ

sunt stabilite condițiile de autorizare a executării construcțiilor în raport

de posibilitățile de acces la drumurile publice. În anexa nr. 4 sunt prevăzute

numărul și configurația căilor de acces la drumurile publice.

Stabilirea

unei lățimi a căii de acces de 3,5 m este o măsură dictată de interesul

general, are ca scop asigurarea accesului la locuință și mai ales, asigurarea

accesului mașinilor de intervenție în caz, de calamități.

Apreciind

că dispozițiile contestate sunt edictate în raport cu dispozițiile

constituționale, instanța de fond a respins excepția de nelegalitate ca

nefondată.

Împotriva

hotărârii instanței de fond reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, sucursala de Transport

Bacău, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegealitate și netemeinicie.

Recurenta-reclamantă

aduce critici sentinței atacate susținând, în esență, că în mod greșit prima

instanță a reținut, conform argumentelor expuse în considerente, că

dispozițiile anexei 4 din H.G. nr. 525/1996 nu sunt contrare prevederilor art. 44

alin. (1) și (2) din Constituția României, întrucât nu poate fi instituită o

servitute legală asupra proprietății sale prin îngrădirea dreptului de

proprietate și imposibilitatea folosirii terenului conform destinației dorite.

Se

arată că normele legale a căror excepție de nelegalitate a invocat-o stabilesc

doar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană fizică pentru a

putea constitui un imobil pe terenul său fără însă ca acestea să stabilească o

servitute legală obligatorie asupra fondului dominant.

Ministerul

Dezvoltări Regionale și Turismului a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, susținând că afirmația

recurentei-reclamante referitoare la faptul că dispozițiile legale atacate

contravin prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituția României este nefondată,

deoarece dispozițiile constituționale menționate garantează oricărui titular

dreptul la proprietatea privată, însă limitele acestui drept sunt stabilite de

legiuitor.

Recurenta-reclamantă

a depus la dosarul cauzei concluziile scrise prin care au fost reiterate

criticile din cererea de recurs cu referire la sentința atacată.

Înalta

Curte apreciază că, deși recurenta-reclamantă nu a indicat în mod concret

motivele de recurs, criticile formulate se subsumează motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi

recurată când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Analizând

recursul în raport de criticile formulate, Înalta Curte reține că acesta este

fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel

cum rezultă și din expunerea rezumativă prezentată anterior,

recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ cu

cercetarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor anexei nr. 4 punctele 4.11

și 4.12 din H.G. nr. 525/1996, privind aprobarea Regulamentului general de

urbanism, invocând faptul că prin aceste prevederi sunt încălcate, în situația

terenului Companiei, dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituția

României.

Regulamentul

general de urbanism, aprobat prin H.G. nr. 525/1996 (r1) prevede în anexa nr.4

referitoare la „Accese carosabile” la pct. 4.11 și 4.12 următoarele:

„4.11. – Construcții de locuințe

4.11. 1."Pentru locuințe unifamiliale cu acces și

lot propriu se vor

asigura:

- accese carosabile pentru locatari;

- acces carosabil pentru colectarea deșeurilor menajere

și pentru accesul

mijloacelor

de stingere a incendiilor;

-

alei

(semi) carosabile în interiorul zonelor parcelate, cu o lungime de

maximum 25 m vor avea o lățime de minimum 3,5 m, iar pentru cele cu lungimi mai

mari

de 2 5 m vor fi prevăzute supralărgiri de depășire și suprafețe pentru

manevre

de întoarcere;

- în cazul unei parcelari pe doua rânduri, accesele la

parcelele din spate

se

vor realiza prin alei de deservire locală (fundături):

-

cele cu o lungime de 30 m - o singura banda de 3,5 m lățime;

-

cele

cu o lungime de maximum 100 m - minimum 2 benzi (total 7 m), cu

trotuar cel puțin pe o latura și supralărgiri pentru

manevre de întoarcere la

4.11.2. - Pentru locuințe semicolective cu acces propriu

și lot folosit în comun

se vor asigura:

- accese carosabile pentru locatari;

- accese de serviciu pentru colectarea deșeurilor

menajere și pentru accesul mijl

oacelor de stingere a incendiilor;

- în cazul unei parcelari pe doua rânduri, accesele la

parcelele din spate se v

or

realiza prin alei de deservire locală (fundături):

-

cele cu o lungime de maximum 3 0 m - o singura banda de 3,5 m lățime;

-

cele cu o lungime de 30 m pana la maximum 100 m - minimum 2 benzi (total 7

cu trotuar cel puțin pe o latură;

supralărgiri pentru manevre de întoarcere la

capăt.

4.11.3. - Locuințele colective cu acces și lot folosit

în comun vor fi pre

văzute cu:

- accese carosabile pentru locatari;

- accese de serviciu pentru colectarea deșeurilor

menajere și pentru accesul mij

loacelor de stingere a incendiilor;

- accese la parcaje și garaje.

4.12. - Toate categoriile de construcții

Pentru toate categoriile de construcții și amenajări se

vor asigura accese pen

tru intervenții în caz de incendiu, dimensionate conform

normelor pentru tra

fic

greu.

În cazul construcțiilor ce formează curți interioare,

asigurarea accesului ve

hiculelor de pompieri se va face prin ganguri cu o

lățime minima de 3 m și o înă

lțime de 3,5 m.

Accesele și pasajele carosabile nu trebuie sa fie

obstrucționate prin mo

bilier urban și trebuie sa fie păstrate libere în

permanență”.

Aceste dispoziții vin în aplicarea art. 25 „Accese

carosabile” din Regulamentul menționat care, la alin. (3) prevede că „numărul

și configurația acceselor prevăzute la alin. (1) se determină conform anexei 4

la prezentul regulament”.

Conform prevederilor art. 25 alin. (1) și (2) menționat

este permisă autorizarea executării construcțiilor numai dacă există posibilitatea

de acces la drumurile publice care să permită intervenția mijloacelor de

stingere a incendiilor, care să respecte cerințe prevăzute de Regulamentul

general de urbanism anexa 4.

Dispoziții legale a căror nelegalitate se solicită a se

constata au fost date de legiuitor în aplicarea art. 25 menționat, pentru

asigurarea funcționalității și siguranței accesului la drumurile publice, în

mod direct sau prin servitute, conform destinației construcției, atunci când se

solicită autorizarea executării unor construcții.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a statuat că

stabilirea căii de acces nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate

ci constituie o limitare legală a exercițiului acestui drept în acord cu art. 44

alin. (1) din Constituție.

Această limitare are în vedere, evident, titularul

dreptului de proprietate interesat în autorizarea executării construcțiilor,

care trebuie să facă dovada asigurării accesului pentru locuință conform

cerințelor impuse de pct. 4.11 și 4.12 din anexa 4 a Regulamentului general de urbanism.

Tocmai de aceea intimaților-pârâți din cauza de față,

T.C. și T.D., le-a fost respinsă

cererea privind eliberarea autorizației de construire motivat de împrejurarea

că nu îndeplinesc condițiile impuse de prevederile H.G. nr. 525/1996, astfel

cum susțin aceștia prin înscrisurile depuse la dosar.

Recurenta-reclamantă

este în eroare cu privire la argumentele instanței de fond ce au condus la

soluția de respingere a excepției de nelegalitate întrucât acestea sunt în

sensul celor reținute anterior și nicidecum în sensul celor menționate în

cererea de recurs „că este de interes general ca proprietarul fondului dominant

să aibă dreptul să îngrădească dreptul de proprietate a doi proprietari care nu

mai pot folosi acel teren pentru destinația dorită”. Aceste mențiuni reprezintă

doar interpretări personale ale recurentei ce nu se regăsesc în considerentele

sentinței recurate.

În

consecință, criticile formulate sunt nefondate, astfel că nu poate fi reținută

situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Față

de cele expuse, Înalta Curte apreciază că este legală soluția instanței de

fond, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ. coroborat

cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.N.T.E.E.T. SA, sucursala de Transport Bacău, împotriva sentinței

civile nr. 22 din 12 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie

2010.