ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4135/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 26 martie 2009, reclamanta C.N.T.E.E. SA București – Sucursala de Transport Bacău pentru constituirea

unui drept de servitute.

La 2 iunie 2009, C.N.T.E.E. SA

– Sucursala Bacău a invocat excepția de nelegalitate a anexei 4 pct. 4.11 și

4.12 - H.G. nr. 525/1996 privind aprobarea Regulamentului General de Urbanism

susținând că prin acestea se încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din

Constituția României, precum și dreptul ei de proprietate ca urmare a instituirii

unei sarcini exagerate asupra terenului pe care îl deține.

Prin sentința civilă nr. 1484

din 2 aprilie 2009, Judecătoria Piatra-Neamț și-a declinat competența de

soluționare a acestei excepții în favoarea Curții de Apel Bacău, secția

contencios administrativ și fiscal.

Astfel învestită Curtea,

prin sentința civilă nr. 92/26 iunie 2009 a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate reținând pentru aceasta că H.G. nr. 525/1996 a fost emisă cu

respectarea întocmai a normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000

și nu contravine normelor constituționale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs C.N.T.E.E. SA – Sucursala Transport Bacău susținând în esență

că deși i-a fost respinsă cererea ca neîntemeiată, din motivarea soluției nu rezultă

că instanța a analizat fondul excepției - referirile la faptul că dispozițiile

anexei 4 la H.G. nr. 525/1996 – pct. 4.11 și 4.12 nu încalcă normele

constituționale nefiind de natură să convingă asupra justeței soluției.

Recursul este fondat.

Instanța fondului a fost

învestită în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu

soluționarea excepției de nelegalitate a anexei 4 pct. 4.11 și 4.12 din H.G.

525/1996 privind aprobarea Regulamentului General de Urbanism.

Definită ca mijloc de

apărare prin care în cadrul unui proces, în orice fază a acestuia, o parte

contestă legalitatea unui act administrativ invocând un viciu al acestuia,

presupune în mod firesc verificarea conformității unor texte cum sunt în cauză pct.

4.11 și 4.12 din anexa 4 la H.G. nr. 525/1996 cu dispozițiile constituționale –

art. 44 alin. (1) și (2).

Cum în dosar reclamanta nu a

înțeles să depună actul administrativ contestat respectiv anexa 4 la H.G. nr. 525/1996, aprecierea legalității dispoziției sale de către instanța de fond, este

evident lipsită de suport probator și nu poate fi considerată temeinică.

De altfel, argumentarea

soluției pronunțate este generică făcând trimitere la respectarea normelor de

tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 cât și la normele

constituționale pe care le-a apreciat ca nefiind încălcate.

În fine, nici faptul că

reclamanții au în derulare o acțiune de fond pentru stabilirea dreptului de

servitute în cadrul căreia ar urma să fie analizate și dispozițiile legale față

de care s-a invocat excepția de nelegalitate, după cum nici faptul că H.G. nr. 525/1996

nu ar fi fost contestată, nu poate fi apreciat drept o argumentare pertinentă

care să susțină hotărârea instanței de fond.

Astfel fiind se apreciază că

se impune pentru o justă soluționare a cauzei, casarea hotărârii Curții de Apel

Bacău și trimiterea acesteia spre rejudecare, urmând ca instanța, pe baza

analizei concrete, după depunerea anexei 4 la H.G. nr. 525/1996, să stabilească

în ce măsură dispozițiile acesteia contravin sau nu normelor constituționale

invocate de reclamanți.

Văzând dispozițiile art. 313

C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.N.T.E.E. SA - Sucursala de Transport Bacău împotriva sentinței civile nr. 92

din 23 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2009.