ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7602/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 9422/311 din 11 august 2011, CE IFN din cadrul SC E.R.S. IFN SA a înaintat cererea creditorului SC E.R.S. IFN SA de încuviințare a executării silite față de debitorul F.A. Prin Sentința civilă nr. 8461 din 18 august 2011 pronunțată în Dosarul nr. 9422/311/2011 al Judecătoriei Slatina, a fost constatată lipsa competenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București. În motivarea acestei hotărâri, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, instanța competentă pentru soluționarea cererilor de încuviințare a executării silite este instanța de la locul unde urmează a se face executarea.

În aceste condiții, s-a considerat că executarea urmează a se face pe raza sectorului 2, având în vedere că, implicit, la domiciliul debitorului se găsesc și bunurile acestuia. Prin încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2011, Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată din oficiu; a declinat, în favoarea Judecătoriei Slatina, competența de soluționare a cererii formulată de petentul CE IFN din cadrul SC E.R.S. IFN SA, privind pe creditorul SC E.R.S. IFN SA și pe debitorul F.A.; a constatat existența unui conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Analizând excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că soluționarea cererii de încuviințare a executării silite aparține, potrivit art. 373 C. proc. civ., instanței de executare, care, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. Din conținutul, dar și din topografia textelor de mai sus, rezultă că aceste norme de competență au caracter de ordine publică, fiind stabilite distinct față de cele referitoare la faza de judecată. În cazul procedurii executării silite, în analiza propriei competențe, pentru determinarea locului în care se va face executarea, instanța are mai multe criterii la care să se raporteze, cum ar fi formele de executare - directă sau indirectă, pe care executorul judecătoresc le are în vedere la momentul sesizării instanței sau natura obligației stabilite prin titlu executoriu.

În situația în care astfel de criterii nu pot conduce la stabilirea competenței, cum este cazul din speță, în care executorul judecătoresc cere încuviințarea executării silite fără a indica bunuri sau modalități concrete de executare și nici natura obligației nu permite stabilirea locului în care se va face executarea, instanța nu are alt element de raportare decât voința creditorului, care își manifestă intenția de a executa silit patrimoniul debitorului în circumscripția instanței sesizate, în măsura în care elemente ale acestuia, care pot fi executate silit, sunt localizate în respectiva circumscripție. În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina s-a cerut încuviințarea executării silite, fără a se indica modalitatea concretă avută în vedere sau vreun bun vizat, aparținând debitorului.

Rezultă deci, că voința creditorului a fost aceea de a pune în executare titlul executoriu invocat pe raza localității Slatina din moment ce a depus cererea la această instanță, deși atât sediul creditorului, cât și domiciliul debitorului se află în București. S-a conchis, că Judecătoria sectorului 2 București nu s-ar putea substitui acestei voințe, în sensul de a încuviința executarea silită pe raza sectorului 2, câtă vreme cererea sa a fost adresată în mod expres Judecătoriei Slatina. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Slatina și Judecătoria sectorului 2 București, potrivit art. 22 (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria sectorului 2 București este competentă să soluționeze cererea, pentru următoarele considerente: Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea creditoarei de încuviințare a executării silite a titlului executoriu - contractul de credit nr. X/2007, privind pe debitorul F.A.

Potrivit art. 371 1 C. proc. civ., „cererile de executare silită, însoțite de titlul executoriu, se depun la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv”, iar, potrivit art. 373 (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. Or, în speță, executarea se face la domiciliul debitorului care este în circumscripția Judecătoriei sectorului 2 București, întrucât există prezumția simplă că acolo unde își are domiciliul debitorul deține bunuri urmăribile, câtă vreme creditorul nu a făcut dovada că debitorul ar deține bunuri urmăribile în circumscripția Judecătoriei Slatina.

De aceea, este lipsită de relevanță, sub aspectul competenței teritoriale de soluționare a cererii, împrejurarea că prin cererea introductivă a fost învestită Judecătoria Slatina cu soluționarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2011.