ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4381/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

La 23 decembrie 2010,

Corpul executorilor IFN al SC E.R.S. IFN SA, prin executor IFN P.N.I., a solicitat

instanței, încuviințarea executării silite, în toate formele legale prevăzute, a

debitorului A.N., în temeiul titlului executoriu contractul de credit din 2008,

pentru un debit restant, în valoare de 2.498,06 RON, plus cheltuieli de executare.

Sesizată cu soluționarea

acestei cereri, Judecătoria Cluj-Napoca, prin încheierea nr. 623 din 12 ianuarie

2011, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 5, București,

reținând că domiciliul debitoarei A.N. este în București, sector 5, iar competența

de soluționare a cererilor vizând încuviințarea executării silite aparține instanței

de executare care, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea.

La rândul său, Judecătoria

sectorului 5, București, s-a declarat necompetentă teritorial să soluționeze cauza

de față, prin sentința civilă nr. 2091 din 11 martie 2011 declinându-și competența

în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, astfel că invindu-se conflictul negativ de

competență, între două instanțe care nu se găsesc în circumscripția aceleiași Curți

de apel, cauza a fost înaintată conform dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a stabili instanța competentă.

Se constată că cea de-a

doua instanță sesizată, respectiv Judecătoria sectorului 5, București, este competentă

să soluționeze cererea de față, în considerarea argumentelor ce succed:

Din felul cum este structurat

C. proc. civ., în redactarea actuală, este fără echivoc că legiuitorul a înțeles

să instituie reguli speciale pentru ultima fază a procesului civil, stabilind chiar

din cuprinsul Capitolului I al Cărții a V-a [art. 373 alin. (2)] că instanța de

executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.

Corelativ, art. 373 alin.

(3) dispune că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării

silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute

în cursul executării silite, cu excepția celor date prin lege, în competența altor

instanțe sau organe.

Tot astfel, potrivit

art. 373

1

C. proc. civ., după depunerea cererii de executare silită,

însoțită de titlul executoriu, la executorul judecătoresc, acesta urmează a solicita,

în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, instanței de executare,

încuviințarea executării silite.

Chiar dacă principiul

disponibilității procesuale este aplicabil și în materia executării silite, cu consecința

că executarea silită se poate declanșa, în principiu, numai la cererea persoanei

interesate, respectiv a creditorului sau a moștenitorilor acestuia, aceasta nu înseamnă

că simpla învestire a unei instanțe, prin „interesul și voința creditorului”, așa

cum greșit se reține de către cea de-a doua instanță sesizată, o poate transforma

pe aceasta, fără a fi întrunite cerințele legii, în instanță de executare.

În speță, niciuna din

datele dosarului nu explică opțiunea executorului judecătoresc de a solicita Judecătoriei

Cluj-Napoca, în baza dispozițiilor art. 373

1

C. proc. civ., încuviințarea

executării silite pentru recuperarea debitului restant în valoare de 2.498,06 RON.

Astfel, atât debitorul

A.N., cât și creditorul SC E.R.S. IFN SA, au domiciliul și respectiv sediul, pe

raza municipiului București și niciunul din actele cauzei nu indică existența vreunor

bunuri, aparținând debitorului, care ar putea face obiect al executării, pe raza

instanței inițial sesizată cu soluționarea cererii.

Tot astfel, creditul a

fost contractat printr-o reprezentanță a creditoarei, având sediul, de asemenea,

în municipiul București, sector 3.

De altfel, prin chiar

cererea de executare silită, adresată corpului executorilor IFN, se face o trimitere

generică la „instanța de judecată” căreia urmează să i se solicite încuviințarea

executării silite, astfel că nu se poate susține că investirea Judecătoriei Cluj-Napoca

cu soluționarea acestei cereri, ar reprezenta opțiunea creditoarei.

Așa fiind, față de cele

ce preced, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei

sectorului 5, București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5, București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2011.