ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2961/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 64 din 23 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul L.G., împotriva rezoluției nr. 611/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. A obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul L.G. a solicitat să se facă verificări față de rezoluția nr. 611/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, deoarece a sesizat faptul că la data de 13 iulie 2009, când a avut loc soluționarea unei cereri a sa privind liberarea provizorie sub control judiciar, ședința de judecată nu a fost înregistrată așa cum prevede Codul de procedură penală.

A mai arătat că faptul descris a avut loc la inițiativa unui comisar de poliție ce i-a solicitat judecătorului să nu înregistreze ședința, întrucât se fac afirmații cu referiri la acte de corupție din poliția Buzău. A fost atașat dosarul în care s-a pronunțat rezoluția atacată. Examinând actul atacat de petent, Curtea a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 611/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.S. magistrat judecător, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.

De asemenea s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de M.S., magistrat procuror, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că fapta nu există, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare. În cuprinsul rezoluției s-a reținut că L.G., la data de 07 septembrie 2009, a solicitat tragerea la răspundere penală a celor doi magistrați pentru săvârșirea infracțiunilor de mai sus, fapte pretins comise prin aceea că, la termenul de judecată din data de 13 iulie 2009, magistratul judecător, care efectua cercetarea judecătorească în dosarul nr. 972/277/2009 al Judecătoriei Pătârlagele, având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar, la cererea comisarului șef de poliție Ștefu Viorel, nu a respectat dispozițiile art. 304 C. proc.

pen., privind înregistrarea audio a ședinței de judecată și, deși a solicitat copii după notele grefierului de ședință, nu i-au fost înmânate; magistratul procuror M.S. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele „prin întocmirea proceselor - verbale de certificare a convorbirilor telefonice, a falsificat prin contrafacerea scrierii, respectiv falsificarea datelor reale." Aspectele reclamate nu există, respectiv nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii reclamate. Astfel, la termenul de judecată din data de 13 iulie 2009, cauza având ca obiect cererea de liberare provizorie și care făcea obiectul dosarului nr. 972/277/2009, s-a amânat pentru termenul din 02 iulie 2009, întrucât lipsea dosarul de urmărire penală și pentru a se acorda posibilitatea apărătorului lui L.G.

să ia cunoștință de actele dosarului. L.G. a solicitat, la același termen și copii după notele grefierului de ședință. Inspecția judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit că, în ziua de 13 iulie 2010, pe lista de ședințe a completului de judecată au fost 22 cauze civile și 5 cauze penale. Ședința de judecată a început la orele 09,00, cu pornirea instalației de înregistrare, dezbaterile în dosarul nr. 877/277/2009, desfășurându-se la orele 09,05. Celelalte 4 cauze penale aflate pe rol aveau ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de L.G., care a fost adus de unitatea de deținere, în jurul orelor 11,30. Apelul în cele 4 cauze penale a fost făcut după această oră și după dezbaterea cauzelor civile, iar ședința de judecată nu a fost înregistrată audio.

Judecarea cauzei s-a amânat pentru data de 20 iulie 2009, când lui L.G. i-au fost înmânate și copii după notele grefierului de ședință din data de 13 iulie 2009. Omisiunea înregistrării audio a ședinței de judecată, obligatorie potrivit art. 304 alin. (1) C. pen., nu a fost de natură a aduce vreo vătămare a intereselor legale ale lui L.G. În ce privește cauza referitoare la falsificarea a notelor de redare a interceptărilor telefonice, aceste aspecte au mai fost analizate și în dosarul penal nr. 572/P/2009. Din examinarea celor două procese - verbale de certificare a înregistrării convorbirilor telefonice efectuate de la numărul mobil a rezultat că în ambele este transcrisă convorbirea telefonică efectuată în data de 12 martie 2009, orele 17,45.

Un proces - verbal este întocmit la data de 23 martie 2009, iar celălalt la data de 08 mai 2009, iar nimic din cuprinsul acestor note nu este falsificat, în nici întru-un mod. Curtea a constatat că, deși ședința de judecată în cele patru cauze penale în care figura petentul L.G. nu au fost înregistrate conform art. 304 alin. (1) C. proc. pen., acest aspect nu poate conduce, fără a fi coroborat cu alte probe, la concluzia intenției președintelui de complet de a aduce vreo vătămare intereselor legale ale petentului. Simpla omisiune de a se conforma acestor dispoziții legale nu poate constitui decât, eventual, o încălcare a normelor procesuale, sancționată cu nulitatea relativă a actului de către instanța de control judiciar în cadrul căilor ordinare de atac sau o abatere disciplinară.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual ce ar fi fost comisă de procurorul M.S., din cercetări a reieșit că procesul verbal de autentificare a înregistrărilor telefonice nu cuprinde date nereale. Mai mult decât atât petentul nu a menționat care anume paragraf, frază, propoziție, etc. din transcrierea convorbirilor telefonice este nereal ci, face referiri la modul general despre aceste acte. Împotriva acestei sentințe, petiționarul L.G., a declarat recurs. Înalta Curte, față de declarația recurentului, în sensul retragerii recursului declarat în cauză, aceasta reprezentând manifestarea sa de voință, în baza art. 385/4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul petiționar L.G.

împotriva sentinței penale nr. 64 din 23 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE la act de declarația de retragere a recursului declarat de petiționarul L.G. împotriva sentinței penale nr. 64 din 23 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 07 septembrie 2011 .