ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2961/2011

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 64 din 23 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278

1

lit. a) C.

proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul L.G.,

împotriva rezoluției nr. 611/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești.

A obligat

petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petentul L.G. a solicitat

să se facă verificări față de rezoluția nr. 611/P/2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, deoarece a sesizat faptul că la data de 13 iulie

2009, când a avut loc soluționarea unei cereri a sa privind liberarea

provizorie sub control judiciar, ședința de judecată nu a fost înregistrată așa

cum prevede Codul de procedură penală.

A mai arătat

că faptul descris a avut loc la inițiativa unui comisar de poliție ce i-a

solicitat judecătorului să nu înregistreze ședința, întrucât se fac afirmații

cu referiri la acte de corupție din poliția Buzău.

A fost atașat

dosarul în care s-a pronunțat rezoluția atacată.

Examinând

actul atacat de petent, Curtea a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 611/P/2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de

Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de M.S. magistrat judecător, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 246 C. pen. întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză

rezultă că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale

infracțiunii, respectiv latura obiectivă astfel

că acțiunea penală nu poate fi

pusă în mișcare. De asemenea s-a dispus

neînceperea urmăririi penale și față de M.S., magistrat procuror, cercetat sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 C. pen., întrucât din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că fapta nu există, astfel că acțiunea

penală nu poate fi pusă în mișcare.

În cuprinsul

rezoluției s-a reținut că L.G., la data de 07 septembrie 2009, a solicitat

tragerea la răspundere penală a celor doi magistrați pentru săvârșirea

infracțiunilor de mai sus, fapte pretins comise prin aceea că, la termenul de

judecată din data de 13 iulie 2009,

magistratul

judecător, care efectua cercetarea judecătorească în dosarul nr. 972/277/2009

al Judecătoriei Pătârlagele, având ca obiect cererea de

liberare

provizorie sub control judiciar, la cererea comisarului șef de poliție Ștefu

Viorel, nu a respectat dispozițiile art. 304 C. proc. pen., privind

înregistrarea audio a ședinței de judecată și, deși a solicitat copii după

notele grefierului de ședință, nu i-au fost înmânate; magistratul procuror M.S.

de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele „prin întocmirea proceselor

- verbale de certificare a convorbirilor telefonice, a falsificat prin

contrafacerea scrierii, respectiv falsificarea datelor reale."

Aspectele

reclamate nu există, respectiv nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii reclamate.

Astfel, la

termenul de judecată din data de 13 iulie 2009, cauza având ca obiect cererea

de liberare provizorie și care făcea obiectul dosarului nr. 972/277/2009, s-a

amânat pentru termenul din 02 iulie 2009, întrucât lipsea dosarul de urmărire

penală și pentru a se acorda posibilitatea apărătorului lui L.G. să ia

cunoștință de actele dosarului.

L.G. a solicitat, la același termen și copii după

notele

grefierului de ședință.

Inspecția judiciară din cadrul Consiliului

Superior al Magistraturii a

stabilit că, în ziua de 13 iulie 2010, pe

lista de ședințe a completului de judecată au fost 22 cauze civile și 5 cauze

penale.

Ședința de

judecată a început la orele 09,00, cu pornirea instalației de înregistrare,

dezbaterile în dosarul nr. 877/277/2009, desfășurându-se la orele 09,05.

Celelalte 4

cauze penale aflate pe rol aveau ca obiect cererea de liberare provizorie sub

control judiciar, formulată de L.G., care a fost adus de unitatea de deținere,

în jurul orelor 11,30.

Apelul în cele

4 cauze penale a fost făcut după această oră și după dezbaterea cauzelor

civile, iar ședința de judecată nu a fost înregistrată audio.

Judecarea

cauzei s-a amânat pentru data de 20 iulie 2009, când lui L.G. i-au fost

înmânate și copii după notele grefierului de ședință din data de 13 iulie 2009.

Omisiunea

înregistrării audio a ședinței de judecată, obligatorie potrivit art. 304 alin.

(1) C. pen., nu a fost de natură a aduce vreo vătămare a intereselor legale ale

lui L.G.

În ce privește

cauza referitoare la falsificarea a notelor de redare a interceptărilor

telefonice, aceste aspecte au mai fost analizate și în dosarul penal nr.

572/P/2009.

Din examinarea

celor două procese - verbale de certificare a înregistrării convorbirilor

telefonice efectuate de la numărul mobil a rezultat că în ambele este

transcrisă convorbirea telefonică efectuată în data de 12 martie 2009, orele

17,45.

Un proces -

verbal este întocmit la data de 23 martie 2009, iar celălalt la data de 08 mai 2009,

iar nimic din cuprinsul acestor note nu este falsificat, în nici întru-un mod.

Curtea a

constatat că, deși ședința de judecată în cele patru cauze penale în care

figura petentul L.G. nu au fost înregistrate conform art. 304 alin. (1) C.

proc. pen., acest aspect nu poate conduce, fără a fi coroborat cu alte probe,

la concluzia intenției

președintelui de

complet de a aduce vreo vătămare intereselor legale ale petentului. Simpla

omisiune de a se conforma acestor dispoziții legale nu

poate constitui

decât, eventual, o încălcare a normelor procesuale, sancționată cu nulitatea

relativă a actului de către instanța de control judiciar în cadrul căilor ordinare

de atac sau o abatere disciplinară.

În ceea ce privește infracțiunea de fals

intelectual ce ar fi fost comisă

de procurorul M.S., din cercetări a

reieșit că procesul verbal de autentificare a înregistrărilor telefonice nu

cuprinde date nereale.

Mai mult decât

atât petentul nu a menționat care anume paragraf, frază, propoziție, etc. din

transcrierea convorbirilor telefonice este nereal ci, face referiri la modul

general despre aceste acte.

Împotriva

acestei sentințe, petiționarul L.G., a declarat recurs.

Înalta Curte,

față de declarația recurentului, în sensul retragerii recursului declarat în

cauză, aceasta reprezentând manifestarea sa de voință, în baza art. 385/4 alin.

(2) raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat

de recurentul petiționar L.G. împotriva sentinței penale nr. 64 din 23 martie

2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

În

conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

petiționar va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

la act de

declarația de retragere a recursului declarat de petiționarul L.G. împotriva

sentinței penale nr. 64 din 23 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 07 septembrie 2011 .