ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2099/2010

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 181 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul L.G. împotriva rezoluțiilor nr. 544/P/2009 și nr. 1161/11/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Au fost menținute rezoluțiile atacate. A fost obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin plângerea înaintată acestei instanțe, petentul L.G. a arătat că înțelege să conteste rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 544/P/2009 din 24 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, precum și rezoluția nr. 1161/11/2/2009 din 01 octombrie 2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În motivarea plângerii s-a susținut că aceste rezoluții sunt netemeinice și nelegale întrucât soluționarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar adresate Judecătoriei Pătârlagele s-a făcut cu întârziere, ca urmare a faptului că făptuitorii F.M.G. - magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele și comisar S.V. din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Buzău nu au trimis, cu intenție, dosarul de urmărire penală instanței de judecată. A mai susținut petentul că cei doi făptuitori se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 272 C. pen., întrucât cererile de liberare provizorie sub control judiciar s-au soluționat pe 20 iulie 2009, odată cu prezentarea materialului de urmărire penală deși pe toată perioada anchetei nu a beneficiat de dreptul de a-i fi judecate aceste cereri.

A solicitat admiterea plângerii și pe fond restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru a se constata că cei doi făptuitori se fac vinovați de încălcarea dreptului de a beneficia de judecarea liberării sub control judiciar pe toată durata arestului preventiv sau dacă nu aceștia sunt responsabili să se stabilească care sunt persoanele ce urmează să răspundă pentru situația creată. Pentru soluționarea plângerii, Curtea a dispus atașarea dosarului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în care au fost date cele două rezoluții atacate, Dosarul având numărul nr. 544/P/2009. Examinând acest dosar, în raport de dispozițiile legale incidente în materie - art. 278 1 C. proc.

pen., de actele premergătoare efectuate în cauză și de susținerile petentului, Curtea de Apel a constatat că plângerea este nefondată. Prin rezoluția nr. 544/P/2009 din 24 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii F.M.G., magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele și comisar S.V. din cadrul I.P.J. Buzău, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 272 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptele nu există, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare. S-a reținut în esență că prin plângerea formulată petentul L.G.

a solicitat tragerea la răspundere penală a organelor de urmărire penală care au efectuat cercetările în Dosarul penal nr. 206/P/2009 al parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele, pentru săvârșirea infracțiunilor de mai sus, susținând că soluționarea cererilor sale de liberare provizorie sub control judiciar adresate Judecătoriei Pătârlagele s-a făcut cu întârziere, ca urmare a faptului că aceștia nu au trimis, cu intenție, dosarul de urmărire penală instanței de judecată. A mai reținut procurorul că persoana vătămată L.G. a fost arestată preventiv prin încheierea nr. 5 din 2 iunie 2006 a Judecătoriei Pătârlagele pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. și art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002. La datele de 5 iunie 2009, 25 iunie 2009 și 13 iulie 2009, acesta aflându-se în Arestul I.P.J. Buzău a formulat cereri pe care Ie-a adresat Judecătoriei Pătârlagele prin care solicita liberarea provizorie sub control judiciar, iar acestea au făcut obiectul Dosarelor nr. 972/277/2009, nr. 1085/277/2009 și nr. 1117/277/2009 ale Judecătoriei Pătârlagele. S-a constatat că în toate cele trei dosare instanța a amânat judecarea cauzei din motive obiective (solicitarea dosarului de urmărire penală, termen pentru ca apărătorul inculpatului să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, lipsă de procedură, termen în vederea reunirii cauzelor) și din cauza acestor motive cererea de liberare sub control judiciar a fost soluționată de Judecătoria Pătârlagele în data de 20 iulie 2009 care prin încheiere de ședință a dispus respingerea ei ca neîntemeiată.

Raportat la situația expusă, a rezultat că procurorul F.M.G. și comisarul de poliție S.V. și-au exercitat corespunzător atribuțiile de serviciu în sensul că au fost în imposibilitate de a înainta dosarul de urmărire penală completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât dosarul nu se afla în posesia lor, fiind atașat la Dosarul nr. 1065/277/2009 al Tribunalului Buzău. În temeiul art. 278 C. proc.

pen., s-a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, iar prin rezoluția nr. 1161/11/2/2009 din 01 octombrie 2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, plângerea petentului a fost respinsă ca neîntemeiată, apreciindu-se că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică, întârzierea înaintării dosarului de urmărire penală și amânarea cauzei nefiind imputabilă intimaților ci faptului că dosarul era restituit Judecătoriei Pătârlagele pentru a fi atașat la Dosarul nr. 1065/277/2009 care era trimis la Tribunalul Buzău din 25 iunie 2009. Din examinarea actelor și lucrărilor Dosarului de urmărire penală atașat nr. 544/P/2009, ce conține actele premergătoare efectuate în cauză de către Procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, curtea constată că aceste acte nu evidențiază existența vreunor indicii de săvârșire de către intimați a infracțiunilor de abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

sau de reținere sau distrugere de înscrisuri prev. de art. 272 C. pen. Verificând dosarul de urmărire penală, curtea a constatat că inculpatul L.G. a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 5 din 2 iunie 2009 a Judecătoriei Pătârlagele și că după dispunerea acestei măsuri împotriva sa, începând cu data de 05 iunie 2009 acesta a formulat mai multe cereri de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, astfel, o primă cerere de liberare provizorie sub control judiciar a fost înaintată instanței la 05 iunie 2009, făcând obiectul Dosarului nr. 972/277/2009, cu prim termen de judecată la 07 iunie 2009, o a doua cerere a fost înaintată la 25 iunie 2009, fiind format Dosarul nr. 1085/277/2009 cu termen la 30 iunie 2009, iar o altă cerere de liberare provizorie sub control judiciar a fost înaintată la 30 iunie 2009, fiind format Dosarul nr. 1117/277/2009, toate aceste trei cereri au fost conexate sub nr. 972/277/2009.

Totodată, se constată că inculpatul a mai formulat o cerere de liberare provizorie pe cauțiune la 30 iunie 2009, aceasta făcând obiectul Dosarului nr. 1116/277/2009. Din actele dosarului mai rezultă și formularea unei cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive, înregistrată la 13 iulie 2009, aceasta fiind obiect al Dosarului nr. 1210/277/2009. Este adevărat că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune trebuie soluționate cu celeritate, acestea fiind incluse în capitolul codului de procedură penală privind măsurile preventive datorită legăturii pe care o au cu măsura arestării preventive a învinuitului sau inculpatului.

În ce privește judecarea cererilor petentului, așa cum a constatat și procurorul prin rezoluția atacată, curtea constată că amânările dispuse de instanța de judecată au fost determinate, în principal, de lipsa dosarului de urmărire penală și de lipsa de procedură cu inculpatul, deoarece în aceeași perioadă de timp s-a judecat în primă instanță și în recurs propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpatului, respectiv la 24 iunie 2009 la Judecătoria Pătârlagele, în Dosarul 1065/277/2009, iar la Tribunalul Buzău recursul a fost soluționat la 30 iunie 2009 în Dosarul nr. 2625/114/2009. Nu trebuie uitat că în același interval al lunii iunie 2009 și prima jumătate a lunii iulie 2009 organele de urmărire penală au efectuat cercetări în dosarul privind pe inculpat, având ca obiect săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de conducere fără permis și proxenetism în formă agravată, față prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 și art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., reușindu-se finalizarea acestora și trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriul nr. 206/P/2009 din 17 iulie 2009 întocmit de intimata F.M.G. În plus, având în vedere faptul că cererile de liberare provizorie formulate de inculpat sub control judiciar sau pe cauțiune au fost respinse, soluțiile fiind confirmate de instanța de control judiciar - Tribunalul Buzău prin respingerea recursurilor inculpatului - petent în cauza de față, nu se poate considera că acestuia i s-a adus vreo vătămare în sensul dispozițiilor art. 246 C. pen. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul L.G. solicitând trimiterea cauzei la parchet în vederea completării urmăririi penale față de intimații F.M.G.

și S.V., aceștia fiind vinovați de faptul că nu i-au fost judecate în timp util cererile de liberare provizorie sub control judiciar adresate Judecătoriei Pătârlagele, întrucât nu au trimis instanței de judecată, cu intenție, dosarul de urmărire penală. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că ulterior arestării petentului,măsură dispusă prin încheierea nr. 5 din 2 iunie 2009 a Judecătoriei Pătârlagele,acesta a formulat trei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, care au fost înregistrate pe rolul aceleiași instanțe la datele de 17 iunie, 25 iunie și 30 iunie 2009, conexate și soluționate în fond în sensul respingerii, prin încheierea din 20 iulie 2009. Soluționarea cu întârziere a cererilor s-a datorat în principal lipsei dosarului de urmărire penală, însă această împrejurare nu poate fi imputabilă intimațilorjn condițiile în care în aceeași perioadă de timp s-a soluționat și cererea Parchetului de prelungire a arestării preventive, soluția fiind atacată de către inculpat, ceea ce a determinat înaintarea întregului dosar, inclusiv a celui de urmărire penală, instanței de recurs, respectiv Tribunalul Buzău.

Pe de altă parte, așa cum a reținut și Curtea de Apel, întârzierea în soluționarea cererilor sale nu a fost de natură a vătăma interesele legale ale petentului, câtă vreme soluția instanței a fost în sensul respingerii cererii, acesta aflându-se de altfel în stare de arest preventiv și în prezent. Prin urmare, corect s-a reținut atât de către procuror, cât și de către instanța investită cu soluționarea plângerii petentului, că faptele imputate celor doi intimați nu există, sens în care recursul său este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul L.G. împotriva sentinței penale nr. 181 din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2010.