ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 745/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Șomcuța-Mare reclamanta N.I.R.R. a solicitat în contradictoriu cu

S.C. A. S.A. Șomcuța-Mare, M.C. și M.A. constatarea nulității absolute a unei

încheieri de întabulare în CF 9 Boiu-Mare, radierea dreptului de proprietate a

S.C. A. S.A., cu privire la terenul în suprafață de 5317 mp, întabularea

construcțiilor edificate de pârâții persoane fizice pe terenul proprietatea

reclamantei în CF 112 Boiu-Mare.

Prin precizarea de

acțiunea din 29 iunie 2010, reclamanta N.I.R.R. a solicitat în contradictoriu

și cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale constatarea

nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor în suprafață de 5317 mp, purtând seria M 07 nr. 1729 emis de

acest pârât la data de 4 decembrie 1996.

După disjungerea

capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, prin sentința civilă nr. 70 din 8 februarie 2011 instanța a dispus

declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă

nr. 237 din 13 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată

excepția inadmisibilității acțiunii, a admis excepția tardivității formulării

acțiunii și în consecință a respins acțiunea reclamantei, ca tardivă.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut în ceea ce privește respingerea excepției

inadmisibilității, faptul că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că

prin adresa nr. 156477 din 28 decembrie 2010 a fost îndeplinită procedura

prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

admiterea excepției tardivității formulării acțiunii, instanța de fond a

reținut că acțiunea în anulare a certificatului de atestare a proprietății a

fost formulată cu depășirea termenului legal prevăzut de dispozițiile art. 11

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reclamanta având cunoștință despre existența

actului administrativ atacat dintr-un litigiu promovat anterior, respectiv la

data de 27 mai 2008.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamanta N.I.R.R., criticând-o ca

fiind nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a susținut în esență că în mod greșit

instanța de fond a reținut ca fiind tardivă acțiunea formulată, întrucât a

aflat de existența certificatului de atestare a proprietății, în ședința

publică la penultimul termen de judecată, acesta nefiind înscris în cartea

funciară.

Intimații Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale și S.C. A. S.A. Șomcuța-Mare au formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat și menținerea ca legală

și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, susținând în raport de

dispozițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 554/2004, că acțiunea reclamantei a

fost promovată cu depășirea termenului legal de un an de la data la care a luat

cunoștință de actul administrativ atacat.

Analizând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză, cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul formulat în cauză este nefondat și

urmează a fi respins având în vedere următoarele considerente.

Obiectul cererii

formulate de reclamantă l-a constituit anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului seria M 07 nr. 1729 din 4 decembrie

1996 emis de Ministerul Alimentației (actualul Minister al Agriculturii și

Dezvoltării Rurale) în favoarea intimatei S.C. A. Șomcuța-Mare S.A..

Astfel cum rezultă

din materialul probator administrat în cauză, anterior promovării acțiunii de

față, recurenta-reclamantă a promovat o altă acțiune având ca obiect

rectificare de carte funciară înregistrată sub nr. 362/847/2008 pe rolul

Judecătoriei Șomcuța-Mare, solicitând prin precizarea de acțiune și constatarea

nulității absolute a actului ce a stat la baza înscrierii dreptului de

proprietate în favoarea intimatei S.C. A. S.A. Șomcuța-Mare.

La data de 26 martie

2009 intimata S.C. A. S.A. Șomcuța-Mare a depus la dosarul respectiv

certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 1729 din 4

decembrie 1996, astfel că la această dată recurenta-reclamantă a luat

cunoștință de existența actului administrativ a cărui anulare a solicitat-o

ulterior, în prezenta cauză.

În raport de

dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prin care se instituie

termenul de decădere de 1 an de la data luării la cunoștință de actul contestat

în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată, rezultă că în cauza de

față, termenul a început să curgă din data de 26 martie 2009.

Pe cale de

consecință, acțiunea de față precizată și înregistrată la data de 24 ianuarie

2011 (conform rezoluției Judecătoriei Șomcuța-Mare), având ca obiect

constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate este tardiv formulată în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, republicată.

Criticile

recurentei-reclamante potrivit cărora instanța de fond a reținut în mod greșit

faptul că certificatul de atestare atacat a fost înregistrat în CF, sunt

irelevante în cauză, întrucât astfel cum s-a reținut anterior, termenul de

decădere prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ s-a constatat ca fiind depășit prin raportare la momentul la care

aceasta a luat cunoștință de existența actului respectiv, în cadrul dosarului

cu nr. 362/847/2008, astfel cum rezultă și din înscrisurile depuse a dosarul

cauzei.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică și în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de N.I.R.R. împotriva sentinței nr. 237 din 13 aprilie 2011 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 februarie 2012.