ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 745/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Șomcuța-Mare reclamanta N.I.R.R. a solicitat în contradictoriu cu S.C. A. S.A. Șomcuța-Mare, M.C. și M.A. constatarea nulității absolute a unei încheieri de întabulare în CF 9 Boiu-Mare, radierea dreptului de proprietate a S.C. A. S.A., cu privire la terenul în suprafață de 5317 mp, întabularea construcțiilor edificate de pârâții persoane fizice pe terenul proprietatea reclamantei în CF 112 Boiu-Mare. Prin precizarea de acțiunea din 29 iunie 2010, reclamanta N.I.R.R.

a solicitat în contradictoriu și cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 5317 mp, purtând seria M 07 nr. 1729 emis de acest pârât la data de 4 decembrie 1996. După disjungerea capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, prin sentința civilă nr. 70 din 8 februarie 2011 instanța a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 237 din 13 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, a admis excepția tardivității formulării acțiunii și în consecință a respins acțiunea reclamantei, ca tardivă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității, faptul că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că prin adresa nr. 156477 din 28 decembrie 2010 a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește admiterea excepției tardivității formulării acțiunii, instanța de fond a reținut că acțiunea în anulare a certificatului de atestare a proprietății a fost formulată cu depășirea termenului legal prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reclamanta având cunoștință despre existența actului administrativ atacat dintr-un litigiu promovat anterior, respectiv la data de 27 mai 2008. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs reclamanta N.I.R.R., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a reținut ca fiind tardivă acțiunea formulată, întrucât a aflat de existența certificatului de atestare a proprietății, în ședința publică la penultimul termen de judecată, acesta nefiind înscris în cartea funciară. Intimații Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și S.C. A. S.A. Șomcuța-Mare au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, susținând în raport de dispozițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 554/2004, că acțiunea reclamantei a fost promovată cu depășirea termenului legal de un an de la data la care a luat cunoștință de actul administrativ atacat.

Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins având în vedere următoarele considerente. Obiectul cererii formulate de reclamantă l-a constituit anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 07 nr. 1729 din 4 decembrie 1996 emis de Ministerul Alimentației (actualul Minister al Agriculturii și Dezvoltării Rurale) în favoarea intimatei S.C. A. Șomcuța-Mare S.A..

Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, anterior promovării acțiunii de față, recurenta-reclamantă a promovat o altă acțiune având ca obiect rectificare de carte funciară înregistrată sub nr. 362/847/2008 pe rolul Judecătoriei Șomcuța-Mare, solicitând prin precizarea de acțiune și constatarea nulității absolute a actului ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în favoarea intimatei S.C. A. S.A. Șomcuța-Mare. La data de 26 martie 2009 intimata S.C. A. S.A. Șomcuța-Mare a depus la dosarul respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 1729 din 4 decembrie 1996, astfel că la această dată recurenta-reclamantă a luat cunoștință de existența actului administrativ a cărui anulare a solicitat-o ulterior, în prezenta cauză.

În raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prin care se instituie termenul de decădere de 1 an de la data luării la cunoștință de actul contestat în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată, rezultă că în cauza de față, termenul a început să curgă din data de 26 martie 2009. Pe cale de consecință, acțiunea de față precizată și înregistrată la data de 24 ianuarie 2011 (conform rezoluției Judecătoriei Șomcuța-Mare), având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este tardiv formulată în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Criticile recurentei-reclamante potrivit cărora instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că certificatul de atestare atacat a fost înregistrat în CF, sunt irelevante în cauză, întrucât astfel cum s-a reținut anterior, termenul de decădere prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ s-a constatat ca fiind depășit prin raportare la momentul la care aceasta a luat cunoștință de existența actului respectiv, în cadrul dosarului cu nr. 362/847/2008, astfel cum rezultă și din înscrisurile depuse a dosarul cauzei. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de N.I.R.R. împotriva sentinței nr. 237 din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 februarie 2012.