ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1196/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1196/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

în judecată.

Prin Sentința comercială nr. 9 din 05 mai

2010 pronunțată de Judecătoria Baia de Aramă s-a admis excepția necompetenței

materiale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cererii în

favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

reținându-se că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, iar

disp. art. 3 alin. (1) C. proc. civ. stabilește "Curțile de apel judecă în

primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ

privind actele autorităților și instituțiilor centrale" și cum prin

cererea pendinte se solicită să se constate nulitatea absolută, parțială a

Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra terenurilor seria

M07 emis la data de 25 martie 1996 de Ministerul Agriculturii și Alimentației,

instanța a constatat că instanța competentă material să soluționeze cererea

este Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs reclamanții J.M., C.D. și B.D., prin procurator

P.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr.

115/R din 29 iunie 2010, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de

contencios, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC A. SA

Broșteni invocată de recurenții reclamanți și a respins recursul formulat de recurenții

reclamanți J.M., C.D. și B.D., împotriva Sentinței comerciale nr. 9 din 05 mai

2010 pronunțate de Judecătoria Baia de Aramă în dosar nr. 2790/181/2010.

Împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs reclamanții J.M., C.D. și B.D., toți prin mandatar

P.I.

În ședința publică de

la 30 septembrie 2010, mandatarul reclamanților a precizat că nu poate exercita

recurs împotriva unei hotărâri date în recurs și în raport cu această situație

înțelege să formuleze contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 115/R din

29 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, depunând și în scris această

precizare.

Prin Decizia

comercială nr. 1.023 din 30 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației în

anulare formulată de contestatori în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, această instanță

respingând contestația în anulare.

La Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța competentă să

soluționeze anularea certificatului de proprietate seria M.O. nr. 1323/1996,

dosarul a fost înregistrat sub nr. 3056/54/2010.

La data de 30

noiembrie 2010, pârâtul B.L. a depus precizări și concluzii scrise; acesta a

învederat că terenul din prezentul litigiu îl are moștenire de la bunica sa,

B.J. - care a decedat la data de 09 iunie 1991 - teren pentru care până în

prezent nu i-a fost emis titlul de proprietate; a solicitat anularea

certificatului de proprietate seria M.O. nr. 1323/1996.

A învederat că în

urma licitației din 30 septembrie 2008, pârâtul C.S. a cumpărat terenul

pârâtului B.L., de la Secția de tractoare Crainici în suprafață de 482,16 mp,

abuziv și nelegal.

La data de 30

noiembrie 2010, prin Serviciul arhivă, reclamantul P.S.R. a depus întâmpinare

și concluzii scrise.

A solicitat ca

instanța de judecată să țină cont de toate înscrisurile depuse de acesta în

cele 3 dosare, de întâmpinarea din data de 23 septembrie 2010 din dosarul

270/181/2010 și să se pronunțe o hotărâre prin care să se anuleze "în

parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor" seria MO nr. 1323 emis la data de 25 martie 1996 de M.A.A.P.

București către pârâta SC A. SA Broșteni, D.G.F.P. Mehedinți și A.F.P. Mehedinți

și să se anuleze în totalitate licitația și toate actele acestei licitații,

care au fost întocmite și eliberate abuziv, prin care pârâtul S.C. din comuna

Bala, Sat Crainici, Jud. Mehedinți a cumpărat și terenul său din litigiu în

suprafață de 656 mp.

La data de 07

decembrie 2010, reclamanții J.M., C.D. și B.D. prin procurator P.I. au depus

note olografe în care au invocat excepția lipsei calității procesuale de

intervenient a numitului P.R. - s-a arătat că acesta nu deține titlul de

proprietate - adresele nr. 263, 1461 din 02 februarie 2007 și 1367 invocate de

către numitul P.R. nu-l consacră că ar avea teren în punctul "La

Pîrvulești" (La tractoare).

La data de 07

decembrie 2010, pârâta SC A. SA Broșteni a depus întâmpinare prin care a

solicitat respingerea ca fiind nelegală și netemeinică a acțiunii formulată de

către J.M., C.D. și B.D. prin procurator P.I.

A învederat că

prezenta acțiune este netemeinică deoarece prin Sentința comercială nr. 5 din

30 martie 2010 a Judecătoriei Baia de Aramă, rămasă definitivă și irevocabilă,

s-a stabilit că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra

terenurilor revendicate.

La data de 19

ianuarie 2011, P.S.R. a depus precizări la cererea de intervenție în care a

arătat că acesta își păstrează calitatea de intervenient în nume propriu.

La data de 26

ianuarie 2011, reclamanții J.M.,C.D. și B.D. au depus completare a acțiunii,

solicitând anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, seria MO nr. 1323 din 25 martie 1996 emis de Ministerul

Agriculturii.

Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat,

pe cale de excepție, în principal respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă

pentru lipsa plângerii prealabile și în subsidiar, în cazul respingerii primei

excepții care primează, respingerea acțiunii ca fiind tardivă, iar pe fond ca

neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 83

din 24 februarie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamanților și intervenienților

privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO7 nr. 1323 din 25 ianuarie

1996 emis de Ministerul Economiei și Comerțului, ca fiind tardiv formulată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin art. 11 din Legea nr. 554/2004

legiuitorul reglementează termenele în care se poate formula acțiunea în

contencios administrativ.

Astfel, potrivit art.

11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acțiunea prin care se solicită anularea

unui act administrativ unilateral se poate formula într-un termen de 6 luni -

care se socotește, după caz, de la data primirii răspunsului la plângerea

prealabilă sau de la comunicarea refuzului nejustificat ori de la data

expirării termenului legal pentru soluționarea cererii.

De asemenea, potrivit

art. 11 alin. (2) din aceeași lege, pentru motive temeinice, în cazul actului

administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut

de alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data

luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii

procesului-verbal de conciliere.

Prima instanță a

stabilit că, în cauză reclamanții și intervenientul au luat la cunoștință

despre existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate în

cadrul litigiului purtat între aceleași părți care a făcut obiectul dos. nr.

1359/101/2006 al Tribunalului Mehedinți. Astfel, în considerentele deciziei nr.

196/COM din 09 mai 2007 instanța a reținut că deși SC A. SA Broșteni a invocat

în dovedirea dreptului de proprietate certificatul de atestare a dreptului de

proprietate, niciuna dintre părți nu a solicitat anularea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate.

Așadar, reclamantul a

luat cunoștință despre existența certificatului de atestare a dreptului de

proprietate seria MO7 nr. 1323 din 25 ianuarie 1996, în anul 2007 iar în raport

cu data formulării prezentei cereri, 17 iunie 2009,  acțiunea este evident

tardivă.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamanții J.M., C.D. și B.D. și intervenienții

P.S.R. și de B.L.

a) Prin recursul

formulat reclamanții J.M., C.D. și B.D., prin mandatar P.I. au reiterat

motivele formulate în acțiunea principală și la judecarea în fond a cererii de

anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Au susținut, de

asemenea că P.S.R. și B.L. nu au calitate de intervenienți în acest dosar, că

procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu este necesar

a fi îndeplinită, dar că instanța nu s-a pronunțat cu privire la această

excepție.

Au mai arătat,

totodată că în conformitate cu prevederile constituționale cu privire la

proprietate și Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, excepția prescrierii

dreptului la acțiune, în acest dosar nu poate fi admisă.

Ulterior prin notele

scrise depuse la dosar a invocat excepția nulității recursurilor declarate de

P.S.R. și de B.L. și excepția lipsei calității procesuale de intervenienți a

acestor părți.

b) Intervenienții

P.S.R. și B.L. au înregistrat cererile de recurs la data de 4 aprilie 2011,

respectiv 5 aprilie 2011, iar motivarea acestora a fost formulată la data de 5

ianuarie 2012, respectiv 6 ianuarie 2012.

II.Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește

recursul declarat de J.M., C.D. și B.D., Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale

aplicabile, constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

În cauză s-a

solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria MO7 nr. 1323 din 25 ianuarie 1996 emis de Ministerul

Economiei și Comerțului, act administrativ cu caracter individual.

Potrivit prevederilor

art. 11 - Termenul de introducere a acțiunii:

(1) Cererile prin

care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract

administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se

pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la

plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare

a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile,

respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data

expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la

comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii

sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de

finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2) Pentru motive

temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi

introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an

de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii

cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

Natura juridică a

celor două termene a fost calificată prin alin. (5) al art. 11 din Legea nr.

554/2004, în sensul că termenul de 6 luni este termen de prescripție, iar cel

de un an, termen de decădere.

În speță reclamanții

și intervenienții sunt terți în raport cu actul administrativ contestat, iar în

conformitate cu prevederile legale menționate, termenul de sesizare a instanței

este cel prevăzut de alin. (2), respectiv 1 an de la data luării la cunoștință

a existenței certificatului de atestare a dreptului de proprietate care, în mod

firesc, nefiindu-i adresat, nu i-a fost comunicat.

Înalta Curte

apreciază că, în mod corect prima instanță a respins cererea ca tardivă,

întrucât verificând înscrisurile dosarului se constată că recurenții au luat

cunoștință despre existența certificatului de atestare a dreptului de

proprietate în cadrul litigiului purtat între aceleași părți care a făcut

obiectul dos. nr. 1359/101/2006 al Tribunalului Mehedinți. Astfel, în

considerentele Deciziei nr. 196/COM din 09 mai 2007 instanța a reținut că deși

SA A. SA Broșteni a invocat în dovedirea dreptului de proprietate certificatul

de atestare a dreptului de proprietate, niciuna dintre părți nu a solicitat

anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În aceste condiții,

formulând cererea de constatare a nulității parțiale a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO7 nr. 1323 abia

la data de 17 iunie 2009, reclamanții au depășit cu mult termenul de decădere

de 1 an, de la data luării la cunoștință a actului administrativ contestat,

stabilit de dispozițiile legale citate anterior, acțiunea acestuia fiind tardiv

formulată.

Înalta Curte reține

că soluția dată este în conformitate cu prevederile convenționale care

reglementează dreptul la un proces echitabil (Convenția Europeană a Drepturilor

Omului - art. 6) și cu practica Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Înalta Curte nu ia în

considerare motivul de recurs privind lipsa calității procesuale de

intervenienți a numiților P.S.R. și de B.L.. Cererile de intervenție ale

acestor părți a fost stabilită în dosarul Judecătoriei Baia de Aramă nr. 270/181/2010

și nu a constituit motiv al recursului declarat împotriva acestei sentințe.

În consecință, pentru

considerentele susenunțate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursurile declarate de J.M., C.D. și B.D. vor fi respinse ca nefondate.

În ceea ce privește

recursurile declarate de P.S.R. și de B.L., Înalta Curte constată că aceste

recursuri sunt nule pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cererile de recurs nu

cuprind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor

dispoziții: "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității:

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform dispozițiilor

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost

motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar

putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică".

Or, în cauză nu

există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de

către instanță.

Este adevărat că

recurentul a depus, la dosar, motivele de recurs invocate și dezvoltarea

acestora, însă cu mult peste termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată acestor

recurenți la data de 21 martie 2011, iar motivele de recurs au fost depuse la

data de 5 ianuarie 2012, respectiv la data de 6 ianuarie 2012.

Astfel fiind, față de

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 301 C. proc. civ.

precum și cele ale art. 306 alin. (1) și ale art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., în raport cu împrejurarea că motivele de recurs au fost

formulate peste termenul imperativ prevăzut de lege, se va constata nulitatea

celor două recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursurilor declarate de P.S.R. și B.L. împotriva Sentinței nr. 83 din 24

februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Respinge recursul

declarat de J.M., C.D. și B.D., prin mandatar P.I. împotriva aceleiași

sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 martie 2012.

Procesat de GGC - AM