ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 932/2012

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 591 din 15 decembrie 2010

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins

excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate seria "X" nr. 1656 din 26 august 1996 emis de Ministerul

Agriculturii și Alimentației, invocată de reclamanta SC S.P.I. SRL Craiova în

contradictoriu cu pârâții SC A. SA Craiova, M.A.P.D.R. și chematele în garanție

Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Craiova de pe lângă Consiliul

Local Craiova și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă

prefectura Dolj.

Prin Decizia nr. 2256

din 14 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal a respins recursul declarat de SC S.P.I. SRL Craiova

împotriva Sentinței civile nr. 591 din 15 decembrie 2010, ca nefondat.

temeiul juridic al contestației în anulare promovată.

Împotriva Deciziei

nr. nr. 2256 din 14 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat, la data de

8 noiembrie 2011, contestație în anulare contestatoarea SC S.P.I. SRL Craiova,

prin care a solicitat anularea deciziei și stabilirea unui termen pentru

judecarea recursului.

Invocând, în drept

prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestatoarea a

susținut că instanța de recurs și-a însușit motivarea primei instanțe, dar nu a

examinat practic, niciunul din motivele de recurs invocate.

Astfel, susține

contestatoarea, în esență, că instanța de recurs a omis a se pronunța cu

privire la: motivul de recurs potrivit căruia principiul securității juridice

privește și apărarea titlului de proprietate al recurentei, emis autorilor săi

în condițiile unei legi reparatorii, respective Legea nr. 18/1990; în acest

sens nu s-a răspuns, în opinia, revizuentei, de ce principiul securității și

garantării proprietății, care a motivate respingerea excepției de nelegalitate,

profită numai intimatei, în condițiile în care titlul de proprietate al

autorilor săi este cel care a intrat în circuitul civil, prin vânzare cumpărare

; motivul de recurs prin care s-a învederat că instanța de fond nu a arătat în

concret maniera în care interesul Comunității europene a fost luat în

considerare la soluționarea cazului particular a excepției de nelegalitate a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria "X" nr.

1656/1996; motivul de recurs referitor la faptul că hotărârile judecătorești

exemplificate prin sentința Curții de Apel Craiova sunt inaplicabile în

prezenta cauză, privind aplicarea unei alte legi reparatorii, nr. 10/2001;

formulată în cauză

Prin întâmpinarea

formulată, în condițiile art. 320 C. proc. civ., intimatul Ministrul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea contestației în anulare ca

neîntemeiată, arătând în esență, că, criticile aduse de contestatoare deciziei

atacate, prin prisma prevederilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

constau de fapt în reiterarea unor motive de recurs, pe care, contrar

susținerii acestora, instanța de recurs le-a avut în vedere, le-a analizat și

motivat.

soluția asupra contestației în anulare

Contestația în

anulare de față, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, în raport de temeiul de

drept invocat și raportat la motivul înfățișat de contestatoare, în

considerarea celor ce urmează:

În primul rând,

Înalta Curte reamintește că, contestația în anulare este o cale de atac

extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict

prevăzute de lege și care nu presupune o rejudecare a recursului.

Astfel, potrivit art.

318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestația în anulare specială se

referă la situația în care instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs.

Față de formularea

clară a textului, contestația poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs

a omis să analizeze un motiv de recurs cu care a fost învestită nu și atunci

când nu au fost analizate punctual toate criticile formulate în dezvoltarea

motivelor de recurs. Așa fiind neexaminarea distinctă a fiecărei critici

aferente fiecărui motiv de recurs nu constituie prin ea însăși, o omisiune în

sensul art. 318 C. proc. civ, dacă instanța a răspuns la motivele de casare

printr-un considerent comun.

Înalta Curte

subliniază, totodată, faptul că instanța de recurs nu este obligată să răspundă

tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau de

modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de

sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că

omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului nu

deschide calea contestației în anulare.

Astfel, din analiza

contestației deduse prezentei judecăți se constată că, contestatoarea reia o

serie de critici referitoare la pronunțarea hotărârii recurate cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii, care se circumscriu motivului de recurs reglementat

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și pe care în mod greșit le califică drept

motive de recurs în sensul art. 304 C. proc. civ., și în raport de care invocă,

implicit, omisiunea cercetării de către instanța de recurs, situație în care se

impune a fi subliniat faptul că nu trebuie confundate argumentele sau criticile

expuse în dezvoltarea motivelor de recurs cu motivele de recurs.

Prin urmare, Înalta

Curte apreciază că, raportat la exigența textului de lege arătat, contestația

în anulare de față nu poate fi primită, față de împrejurarea că din

considerentele deciziei contestate rezultă cu claritate că instanța de recurs,

când s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei hotărârii prin care

instanța de fond a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de

recurentă, ca urmare a înlăturării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 și ale

art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, a analizat atât motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cât și argumentele expuse

în dezvoltarea acestuia, în sensul menținerii dispozițiilor legale înlăturate,

prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica Curții

Europene a Drepturilor Omului, precum și prin raportare la reglementările

comunitare și jurisprudența Curții de Justiție de la Luxembourg.

Faptul că, în

considerentele hotărârii instanței de recurs, nu s-a răspuns punctual și

detaliat și tuturor argumentelor expuse de contestatoare, prin prezenta

contestație, nu echivalează cu nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, în

sensul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Totodată, faptul că

instanța de recurs a analizat legalitatea hotărârii instanței de fond cu

privire la înlăturarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din LCA astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 262/2007 și ale art. II alin. (2) teza finală din

Legea nr. 262/2007, cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter

individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, a cărei

legalitate a fost contestată de recurentă, pe calea excepției de nelegalitate,

prin raportare, ca și instanța de fond, la principii de drept convențional sau

comunitar, și a indicat aceleași repere jurisprudențiale ale CEDO și C.J.L., și

nu și-a însușit argumentele expuse în cererea de recurs, nu poate fi calificată

drept o preluare a motivării instanței de fond, și implicit o necercetare a

motivelor de recurs, cum în mod greșit se susține în cererea de revizuire.

În consecință,

constatând că în cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 318

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată

contestația în anulare, dedusă prezentei judecăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de SC S.P.I. SRL Craiova împotriva Deciziei nr. 2256 din

14 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM