ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1430/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin cererea adresată

Curții de Apel Suceava – secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul

M.G. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și SC A.

SA, solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate din 17 iunie 1997 eliberat în favoarea SC A. SA, în sensul

excluderii suprafeței de teren de 2.600 m.p. din suprafața de 44.396 m.p. pentru că suprafața de 2.600 m.p. a fost proprietatea tatălui său, M.C.

Acțiunea a fost

motivată de faptul că deși reclamantul a depus înscrisuri din care rezultă că

era proprietarul suprafeței de 2.600 m.p., totuși, la emiterea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate, suprafața a fost înscrisă în acesta.

S-a depus la dosar

adresa din 21 octombrie 2009 emisă de M.A.P.D.R.

Pârâtul a formulat

întâmpinare și a invocat excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii

prealabile, excepția tardivității acțiunii și pe fond, respingerea acțiunii.

de fond

Prin Sentința civilă nr.

163 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava – secția contencios

administrativ și fiscal au fost respinse excepțiile invocate, a fost admisă

acțiunea reclamantului, anulat parțial Certificatul de atestare a drepturilor

de proprietate, în sensul excluderii suprafeței de 2.600 mp. teren menționată

în sentința civilă nr. 3145/2010 și respectiv în Încheierea din 15 ianuarie

2011 a Judecătoriei Rădăuți.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că prin certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor din 17 iunie 1997 emis de

Ministerul Agriculturii și Alimentației societății pârâte SC A. SA Siret i-a

fost stabilit dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 44.396 m.p. - în care este inclusă și suprafața de teren revendicată de reclamant (dosar fond) –

aspect necontestat de părțile litigante.

Certificatul de

atestare a dreptului de proprietate este un act administrativ cu titlu

individual, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004-republicată-supus

controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, iar

potrivit art. 5 alin. (1) teza finală din H.G. nr. 834/1991 - (act normativ

care a stat la baza emiterii actului contestat) „certificatele sunt supuse

regimului de publicitate imobiliară”.

Art. 1 alin. (2)

coroborat cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, recunoaște legitimare

procesuală activă în cadrul acțiunii de contencios administrativ și terțului

sub condiția dovedirii calității sale de „persoană vătămată” în sensul art. 2

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 de către actul administrativ

individual adresat altui subiect de drept, iar acțiunea astfel promovată să

respecte termenele de exercitare prev. de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

În speță, părțile

litigante nu au contestat faptul că suprafața de teren revendicată de reclamant

este inclusă în suprafața de teren înscrisă în certificatul de atestare

contestat.

Însă, deși

reclamantului, inițial, i s-a eliberat Titlul de proprietate din 7 decembrie

1993 în care era înscrisă și suprafața de 2.600 m.p. teren situat la locul „Hotar”, cu ocazia punerii în posesie, s-a constatat că

reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren s-a făcut

eronat sub aspectul amplasamentului, așa încât, prin sentința nr. 3145 din 8

octombrie 2010 respectiv Încheierea din 15 februarie 2011 ale Judecătoriei

Rădăuți s-a procedat la restabilirea situației în sensul respectării vechiului

amplasament al acestei suprafețe de teren, cu consecința modificării titlului

de proprietate al reclamantului numai cu privire la stabilirea corectă a

vecinătăților suprafeței de teren menționată mai sus.

Din această

perspectivă, Curtea a apreciat că din momentul consolidării depline și conforme

a dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la terenul în litigiu –

realizat prin hotărârile judecătorești pronunțate de Judecătoria Rădăuți, se

poate vorbi de un „drept vătămat” în sensul art. 2 lit. o) din Legea nr.

554/2004, în speță de dreptul de proprietate al reclamantului încălcat prin

înscrierea aceleiași suprafețe de teren în certificatul de atestare emis în

favoarea societății pârâte, acesta fiind și momentul de la care se naște și

dreptul la acțiune al reclamantului care tinde la restabilirea dreptului astfel

vătămat.

Prin urmare, Curtea a

constatat că acțiunea reclamantului nu este prescrisă, iar înscrisul depus

relevă parcurgerea de către reclamant a procedurii prealabile impusă de prev. art.

7 alin. (3) din Lege, așa încât, excepțiile invocate de autoritatea pârâtă au

fost respinse ca nefondate.

Cu privire la fondul

cauzei, Curtea a constatat că înscrisurile depuse la dosar fac dovada clară și

evidentă a încălcării dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la

suprafața de 2600 m.p. teren situat la „hotar” înscrisă în Titlul său de

proprietate și al cărui amplasament a fost corectat prin cele două hotărâri

judecătorești pronunțate de Judecătoria Rădăuți – prin emiterea certificatului

de atestare a dreptului de proprietate în care – în mod nelegal – a fost

înscris acest teren, așa încât, în conformitate cu prevederile art. 18 din

Legea nr. 554/2004, instanța a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea

parțială a actului administrativ contestat în sensul susținerilor din acțiunea

reclamantului.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii

cererii ca neîntemeiată.

În motivarea

recursului se arată că legalitatea actului administrativ atacat este susținută

de dispozițiile legale în vigoare, actele emise de M.A.P.D.R. respectând

procedurile legale – Legea nr. 15/1990, H.G. nr. 834/1991 și Criteriile Comune nr.

2665/IC/311/1992 și Completările nr. 4253/6/N/1992 privind stabilirea și

evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale de stat.

Chiar și în cazul în

care se va dovedi că documentația prezintă situații de fapt nereale și ca atare

reclamantul își dovedește acțiunea, s-a solicitat să se rețină culpa exclusivă

a celor care au întocmit documentația necesară eliberării certificatului, la

nivelul ministerului neputându-se verifica ceea ce au avizat organele locale

abilitate din punctul de vedere al situației de fapt, ci doar al respectării

întocmirii acesteia, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a

dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate emis în favoarea SC A. SA având în vedere că reclamantul a dovedit

că a fost vătămat în drepturile sale prin emiterea acestui act administrativ.

Recurentul susține că

actul administrativ a fost emis conform legislației în vigoare, însă potrivit art.

1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios

administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes

legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui

subiect de drept.

Pentru că reclamantul

a dovedit că emiterea actului administrativ contestat în prezenta cauză a fost

emis cu nerespectarea dreptului său de proprietate asupra terenului în

suprafață de 2.600 m.p., drept de proprietate reconstituit în baza Legii nr. 18/1991,

soluția instanței de fond este legală.

De altfel, chiar

recurentul, în motivele de recurs, a subliniat că în cazul în care se va dovedi

că reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, culpa aparține celor care au

întocmit documentația necesară eliberării certificatului.

Însă, în speță, nu

este necesară stabilirea culpei în emiterea actului administrativ cu încălcarea

drepturilor reclamantului ci dacă reclamantul a dovedit că este „persoană

vătămată” în sensul Legii nr. 554/2004.

Conform art. 2 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 554/2004, „persoană vătămată este orice persoană fizică

sau juridică, orice grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi

subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative”.

Cum reclamantul a

reușit să dovedească vătămarea drepturilor sale prin emiterea actului

administrativ contestat în prezenta cauză, în mod legal, instanța de fond a

admis cererea și a dispus anularea parțială a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței

nr. 163 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava – secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la

plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant M.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 martie 2012.