ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1430/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava – secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.G. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și SC A. SA, solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 17 iunie 1997 eliberat în favoarea SC A. SA, în sensul excluderii suprafeței de teren de 2.600 m.p. din suprafața de 44.396 m.p. pentru că suprafața de 2.600 m.p. a fost proprietatea tatălui său, M.C. Acțiunea a fost motivată de faptul că deși reclamantul a depus înscrisuri din care rezultă că era proprietarul suprafeței de 2.600 m.p., totuși, la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, suprafața a fost înscrisă în acesta.

S-a depus la dosar adresa din 21 octombrie 2009 emisă de M.A.P.D.R. Pârâtul a formulat întâmpinare și a invocat excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, excepția tardivității acțiunii și pe fond, respingerea acțiunii. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 163 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava – secția contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepțiile invocate, a fost admisă acțiunea reclamantului, anulat parțial Certificatul de atestare a drepturilor de proprietate, în sensul excluderii suprafeței de 2.600 mp. teren menționată în sentința civilă nr. 3145/2010 și respectiv în Încheierea din 15 ianuarie 2011 a Judecătoriei Rădăuți.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 17 iunie 1997 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației societății pârâte SC A. SA Siret i-a fost stabilit dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 44.396 m.p. - în care este inclusă și suprafața de teren revendicată de reclamant (dosar fond) – aspect necontestat de părțile litigante. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act administrativ cu titlu individual, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004-republicată-supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, iar potrivit art. 5 alin. (1) teza finală din H.G.

nr. 834/1991 - (act normativ care a stat la baza emiterii actului contestat) „certificatele sunt supuse regimului de publicitate imobiliară”. Art. 1 alin. (2) coroborat cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, recunoaște legitimare procesuală activă în cadrul acțiunii de contencios administrativ și terțului sub condiția dovedirii calității sale de „persoană vătămată” în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 de către actul administrativ individual adresat altui subiect de drept, iar acțiunea astfel promovată să respecte termenele de exercitare prev. de art. 11 din Legea nr. 554/2004. În speță, părțile litigante nu au contestat faptul că suprafața de teren revendicată de reclamant este inclusă în suprafața de teren înscrisă în certificatul de atestare contestat.

Însă, deși reclamantului, inițial, i s-a eliberat Titlul de proprietate din 7 decembrie 1993 în care era înscrisă și suprafața de 2.600 m.p. teren situat la locul „Hotar”, cu ocazia punerii în posesie, s-a constatat că reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren s-a făcut eronat sub aspectul amplasamentului, așa încât, prin sentința nr. 3145 din 8 octombrie 2010 respectiv Încheierea din 15 februarie 2011 ale Judecătoriei Rădăuți s-a procedat la restabilirea situației în sensul respectării vechiului amplasament al acestei suprafețe de teren, cu consecința modificării titlului de proprietate al reclamantului numai cu privire la stabilirea corectă a vecinătăților suprafeței de teren menționată mai sus.

Din această perspectivă, Curtea a apreciat că din momentul consolidării depline și conforme a dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la terenul în litigiu – realizat prin hotărârile judecătorești pronunțate de Judecătoria Rădăuți, se poate vorbi de un „drept vătămat” în sensul art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004, în speță de dreptul de proprietate al reclamantului încălcat prin înscrierea aceleiași suprafețe de teren în certificatul de atestare emis în favoarea societății pârâte, acesta fiind și momentul de la care se naște și dreptul la acțiune al reclamantului care tinde la restabilirea dreptului astfel vătămat. Prin urmare, Curtea a constatat că acțiunea reclamantului nu este prescrisă, iar înscrisul depus relevă parcurgerea de către reclamant a procedurii prealabile impusă de prev. art. 7 alin. (3) din Lege, așa încât, excepțiile invocate de autoritatea pârâtă au fost respinse ca nefondate.

Cu privire la fondul cauzei, Curtea a constatat că înscrisurile depuse la dosar fac dovada clară și evidentă a încălcării dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la suprafața de 2600 m.p. teren situat la „hotar” înscrisă în Titlul său de proprietate și al cărui amplasament a fost corectat prin cele două hotărâri judecătorești pronunțate de Judecătoria Rădăuți – prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în care – în mod nelegal – a fost înscris acest teren, așa încât, în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea parțială a actului administrativ contestat în sensul susținerilor din acțiunea reclamantului.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată. În motivarea recursului se arată că legalitatea actului administrativ atacat este susținută de dispozițiile legale în vigoare, actele emise de M.A.P.D.R. respectând procedurile legale – Legea nr. 15/1990, H.G. nr. 834/1991 și Criteriile Comune nr. 2665/IC/311/1992 și Completările nr. 4253/6/N/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale de stat.

Chiar și în cazul în care se va dovedi că documentația prezintă situații de fapt nereale și ca atare reclamantul își dovedește acțiunea, s-a solicitat să se rețină culpa exclusivă a celor care au întocmit documentația necesară eliberării certificatului, la nivelul ministerului neputându-se verifica ceea ce au avizat organele locale abilitate din punctul de vedere al situației de fapt, ci doar al respectării întocmirii acesteia, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea SC A. SA având în vedere că reclamantul a dovedit că a fost vătămat în drepturile sale prin emiterea acestui act administrativ.

Recurentul susține că actul administrativ a fost emis conform legislației în vigoare, însă potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Pentru că reclamantul a dovedit că emiterea actului administrativ contestat în prezenta cauză a fost emis cu nerespectarea dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.600 m.p., drept de proprietate reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, soluția instanței de fond este legală. De altfel, chiar recurentul, în motivele de recurs, a subliniat că în cazul în care se va dovedi că reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, culpa aparține celor care au întocmit documentația necesară eliberării certificatului.

Însă, în speță, nu este necesară stabilirea culpei în emiterea actului administrativ cu încălcarea drepturilor reclamantului ci dacă reclamantul a dovedit că este „persoană vătămată” în sensul Legii nr. 554/2004. Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, „persoană vătămată este orice persoană fizică sau juridică, orice grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative”. Cum reclamantul a reușit să dovedească vătămarea drepturilor sale prin emiterea actului administrativ contestat în prezenta cauză, în mod legal, instanța de fond a admis cererea și a dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 163 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava – secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant M.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2012.