ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8452/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Satu Mare, secția civilă la 11 mai 2010, reclamanta V.C. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin M.F.P., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale, în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că mama sa, defuncta T.M., decedată la 23 iunie 2000, a fost deportată în fosta U.R.S.S., la munca de reconstrucție, în perioada 3 ianuarie 1945 - 9 decembrie 1948, fiind repatriată întrucât era grav bolnavă și a fost spitalizată timp de șase săptămâni la Spitalul din Sighet. Reclamanta a precizat că beneficiază de dispozițiile Legii nr. 118/1990.

Tribunalul Satu Mare, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 1997/D din 7 octombrie 2010, a respins acțiunea reclamantei, reținând că aceasta nu are vocație la beneficiul Legii nr. 221/2009, întrucât nu există o hotărâre judecătorească, care să poată fi considerată ca reprezentând o condamnare cu caracter politic, iar măsura luată față de mama sa nu a fost dispusă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, de fostele organe ale miliției sau securității, ci de forțele sovietice de ocupație, astfel că nu se circumscrie dispozițiilor art. 3 lit. a) – f) din lege. De asemenea, s-a reținut că fapta pentru care s-a dispus măsura luată față de autoarea reclamantei nu a urmărit niciunul dintre scopurile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G.

nr. 214/1999. Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta, susținând că deportarea etnicilor germani la munca de reconstrucție în fosta U.R.S.S., după cel de-al doilea război mondial și reținerea deportaților s-a făcut cu încălcarea dreptului la libertate, constituind o măsură administrativă abuzivă. Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin Decizia civilă nr. 31 din 3 februarie 2011, a respins ca tardiv apelul reclamantei, reținând că acesta a fost declarat la 25 noiembrie 2010, cu depășirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care hotărârea primei instanțe a fost comunicată la 1 noiembrie 2010, prin afișare la domiciliul indicat prin acțiune.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta V.C., susținând că, în perioada 23 octombrie - 24 noiembrie 2010, a fost în concediu în Germania, împreună cu soțul său, V.I.I. Reclamanta-recurentă a precizat că a găsit comunicarea hotărârii primei instanțe în cutia poștală, la 24 noiembrie 2010, când s-a întors în țară, și a declarat apelul la 25 noiembrie 2010, depunând cererea la registratura Tribunalului Satu Mare. Recurenta a solicitat, totodată, să se constate că a introdus acțiunea anterior pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, respectiv la 30 aprilie 2010, astfel că această decizie nu se poate aplica retroactiv, Legea nr. 221/2009, astfel cum era în vigoare la data formulării cererii fiind aplicabilă pe tot parcursul procesului.

Examinând criticile invocate prin motivele de recurs, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Împrejurarea că reclamanta nu se află în țară la data comunicării sentinței primei instanțe nu este de natură să conducă la prorogarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea căii de atac, dacă partea nu a indicat o altă adresă la care să se efectueze actul procedural, decât cea menționată prin cererea introductivă. Prin urmare, sentința apelată a fost legal comunicată prin afișare la domiciliul reclamantei, indicat prin acțiune, astfel că s-a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc.

civ., constatându-se că a operat decăderea acesteia din termenul de declarare a căii de atac, de 15 zile de la comunicarea hotărârii. De altfel, odată cu înregistrarea declarației de apel, reclamanta nu a formulat o cerere de repunere în termen conform dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., iar modul de calcul al termenului de apel nu a fost contestat. Criticile referitoare la fondul cauzei, respectiv la neretroactivitatea Deciziei Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010 nu vor fi analizate, având în vedere soluția pronunțată în apel, de admitere a excepției tardivității căii de atac. Pentru toate aceste considerente, se va constata că recursul reclamantei este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V.(T.)C. împotriva Deciziei nr. 31/A din 03 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.