ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3473/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 538/45/2010 reclamanta C.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Iași anularea Hotărârii 3991 din 31 mai 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca în anul 1945 a fost strămutată împreună cu familia sa din orașul Pașcani, odată cu Atelierele CFR Pașcani din luna martie 1944, până în octombrie 1945 în alte localități, inițial în Peri, jud. Mehedinți, apoi în Panciu. A mai precizat reclamanta că după întoarcerea în sat a durat ani de zile să-și refacă gospodăriile.

Reclamanta a mai arătat că statutul său de refugiat a fost recunoscut tuturor fraților săi. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția tardivității. Pârâta a arătat că prezenta contestație a fost depusă cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut expres de art. 7 alin. (4) din Legea 189/2000. Prin sentința nr. 274/CA din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția tardivității acțiunii și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C.R. ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Iași a reținut următoarele: Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea 189/2000 „împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990". În cauză hotărârea nr. 3991 din 31 mai 2010 contestată de reclamantă i-a fost comunicată la domiciliul acesteia la data de 28 iunie 2010. Reclamanta a formulat prezenta contestație abia la data de 05 august 2010, ultima zi a termenului fiind 29 iunie 2010. Prin urmare, Curtea a constatat că prezenta contestație nu a fost formulată în interiorul termenului de 30 de zile, termen legal imperativ, a cărei nerespectare atrage sancțiunea decăderii potrivit art. 103 C. proc.

civ., reclamanta depășind acest termen. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta C.R. invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac se arată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta C.R. ca tardivă, întrucât contestația depusă la Casa Județeană de Pensii Iași înregistrată cu nr. 92091 este datată 7 iulie 2010, aceasta fiind formulată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor legale cuprinse în art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 „împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ. Hotărârea Curții de Apel este definitivă". Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, recurenta-reclamantă s-a adresat Casei Județene de Pensii Iași, formulând contestație împotriva Hotărârii nr. 3991/R din 31 mai 2010 la data de 7 iulie 2010, în termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile legale cuprinse în art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, raportat la data comunicării Hotărârii.

Instanța de fond în mod eronat a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă este tardivă, fără a ține seama de următoarele aspecte. Intimata nu a informat contestatoarea, nici la data la care aceasta a depus personal contestația la sediul său, nici ulterior în termenul în care putea ataca Hotărârea nr. 3991/R din 31 mai 2010 la Curtea de Apel Iași, că nu are competența să o judece. Dimpotrivă, intimata din prezenta cauză a emis un răspuns la contestația formulată de reclamanta-recurentă, după data la care se putea depune contestație la instanța competentă să o judece, arătând că nu-și schimbă poziția exprimată în cuprinsul Hotărârii atacate, cu mențiunea indicării instanței competente.

Prin urmare în mod eronat instanța a respins acțiunea ca tardivă, ignorând contestația depusă personal de către reclamantă la Casa Județeană de Pensii Iași în data de 07 iulie 2010. Fată de cele anterior menționate se retine că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. care prevăd că „în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului … Instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată". Pentru cele mai sus arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de C.R. și, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va casa sentința recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.R. împotriva sentinței nr. 274/CA din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2011.