ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1643/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul M.P. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Iași, obligarea

acesteia să îi recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru

perioada 01 martie 1944 - 20 august 1945.

În motivarea cererii de

chemare în judecată reclamantul a arătat că prin hotărârea din 16 martie 2009 s-a

stabilit că perioada sa de strămutare a fost între 01 iulie 1944 - 06 martie 1945,

iar prin hotărârea din 30 martie 2009, ca urmare a unei cereri de revizuire, s-a

modificat perioada de strămutare stabilindu-se că aceasta a fost 15 martie 1944

- 06 martie 1945.

Prin hotărârea din 31

august 2009, Casa Județeană de Pensii Iași a revizuit, din oficiu, hotărârea din

30 martie 2009, stabilind că perioada de strămutare a fost 01 iulie 1944 - 06

martie 1945.

Reclamantul a susținut

că a formulat contestație împotriva acestei ultime hotărâri în termenul legal de

30 de zile, considerând că perioada reală în care a fost strămutat este 01

martie 1944 - 20 august 1945, dar pârâta nu a înregistrat-o.

Prin sentința civilă

nr. 166/CA din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția tardivității acțiunii și a respins, ca tardivă, acțiunea

formulată de reclamantul M.P., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Iași

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile art. 7

alin. (4) O.G. nr. 105/1999, împotriva hotărârii indicate persoana interesată poate

face contestație la curtea de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

S-a mai reținut că reclamantul

contestă hotărârea din 31 august 2009, înregistrată la Casa Județeană de Pensii

din 13 septembrie 2009, prin care s-a modificat o hotărâre anterioară în sensul

că i-au fost acordate drepturi pentru perioada 01 iulie 1944 - 06 martie 1945.

Instanța de fond a mai

constatat că, deși această hotărâre i-a fost comunicată reclamantului la data de

17 septembrie 2009,acesta a atacat-o la instanța de judecată abia la data de 29

decembrie 2009, cu mult după împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut de dispozițiile

art. 7 alin. (4) O.G. nr. 105/1999.

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamantul M.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.

În motivarea recursului

se arată că în mod greșit Casa Județeană de Pensii a revizuit hotărârea din 31

august 2009 stabilind că perioada de strămutare a fost numai între 01 iulie 1944

și 06 martie 1945.

Recurentul mai arată că

împotriva acestei dispoziții a formulat, în termenul legal, plângere la Casa Județeană

de Pensii Iași.

Plângerea nu a fost înregistrată,

angajatul răspunzător cu primirea petițiilor refuzând înregistrarea sub pretextul

că perioada de deportare nu a fost stabilită cu exactitate.

Recurentul consideră că,

a îndreptat greșit plângerea către emitent, Casa Județeană de Pensii Iași, și nu

la Curtea de Apel Iași cum este prevăzut de O.G. nr. 105/1999. Având în vedere principiul

conform căruia „plângerea greșit îndreptată este considerată formulată în termen"

sentința instanței de fond este greșită și trebuie casată, cu trimitere spre rejudecare

la Curtea de Apel Iași, pentru administrarea probelor.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 1 lit. c)

O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului

de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici

o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul

a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice,

în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut

l-au dobândit.

În cauză, prin hotărârea

din 31 august 2009, s-a modificat perioada de strămutare stabilită pentru reclamant

în sensul că aceasta este 15 martie 1944 - 6 martie 1945.

Prin cererea depusă la

data de 29 decembrie 2009, reclamantul contestă această hotărâre.

Potrivit dispozițiilor

prevederilor art. 7 alin. (4) O.G. nr. 105/1999: „Împotriva hotărârii persoana interesată

poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării

hotărârii”.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că hotărârea din 31 august 2009 i-a fost comunicată reclamantului

la data de 17 septembrie 2009, iar acțiunea este formulată la data de 29 decembrie

2009, deci cu mult peste termenul prevăzut de textul de lege sus citat.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că instanța de fond în mod corect a reținut că acțiunea nu este depusă

în termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (4) O.G. nr. 105/1999, respingând

acțiunea ca tardivă.

Prin urmare, instanța

de control judiciar constată că susținerile recurentului sunt nefondate și nu pot

fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.,

recursul va fi respins,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.P. împotriva sentinței

civile nr. 166/CA din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie

2011.