ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1643/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul M.P.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Iași, obligarea acesteia să îi recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 01 martie 1944 - 20 august 1945. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat că prin hotărârea din 16 martie 2009 s-a stabilit că perioada sa de strămutare a fost între 01 iulie 1944 - 06 martie 1945, iar prin hotărârea din 30 martie 2009, ca urmare a unei cereri de revizuire, s-a modificat perioada de strămutare stabilindu-se că aceasta a fost 15 martie 1944 - 06 martie 1945. Prin hotărârea din 31 august 2009, Casa Județeană de Pensii Iași a revizuit, din oficiu, hotărârea din 30 martie 2009, stabilind că perioada de strămutare a fost 01 iulie 1944 - 06 martie 1945. Reclamantul a susținut că a formulat contestație împotriva acestei ultime hotărâri în termenul legal de 30 de zile, considerând că perioada reală în care a fost strămutat este 01 martie 1944 - 20 august 1945, dar pârâta nu a înregistrat-o.

Prin sentința civilă nr. 166/CA din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității acțiunii și a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamantul M.P., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Iași Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) O.G. nr. 105/1999, împotriva hotărârii indicate persoana interesată poate face contestație la curtea de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

S-a mai reținut că reclamantul contestă hotărârea din 31 august 2009, înregistrată la Casa Județeană de Pensii din 13 septembrie 2009, prin care s-a modificat o hotărâre anterioară în sensul că i-au fost acordate drepturi pentru perioada 01 iulie 1944 - 06 martie 1945. Instanța de fond a mai constatat că, deși această hotărâre i-a fost comunicată reclamantului la data de 17 septembrie 2009,acesta a atacat-o la instanța de judecată abia la data de 29 decembrie 2009, cu mult după împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. (4) O.G. nr. 105/1999. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul M.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.

În motivarea recursului se arată că în mod greșit Casa Județeană de Pensii a revizuit hotărârea din 31 august 2009 stabilind că perioada de strămutare a fost numai între 01 iulie 1944 și 06 martie 1945. Recurentul mai arată că împotriva acestei dispoziții a formulat, în termenul legal, plângere la Casa Județeană de Pensii Iași. Plângerea nu a fost înregistrată, angajatul răspunzător cu primirea petițiilor refuzând înregistrarea sub pretextul că perioada de deportare nu a fost stabilită cu exactitate. Recurentul consideră că, a îndreptat greșit plângerea către emitent, Casa Județeană de Pensii Iași, și nu la Curtea de Apel Iași cum este prevăzut de O.G. nr. 105/1999. Având în vedere principiul conform căruia „plângerea greșit îndreptată este considerată formulată în termen" sentința instanței de fond este greșită și trebuie casată, cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Iași, pentru administrarea probelor.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 1 lit. c) O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, prin hotărârea din 31 august 2009, s-a modificat perioada de strămutare stabilită pentru reclamant în sensul că aceasta este 15 martie 1944 - 6 martie 1945. Prin cererea depusă la data de 29 decembrie 2009, reclamantul contestă această hotărâre. Potrivit dispozițiilor prevederilor art. 7 alin. (4) O.G. nr. 105/1999: „Împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii”. Din actele și lucrările dosarului rezultă că hotărârea din 31 august 2009 i-a fost comunicată reclamantului la data de 17 septembrie 2009, iar acțiunea este formulată la data de 29 decembrie 2009, deci cu mult peste termenul prevăzut de textul de lege sus citat.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că acțiunea nu este depusă în termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (4) O.G. nr. 105/1999, respingând acțiunea ca tardivă. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că susținerile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.P. împotriva sentinței civile nr. 166/CA din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2011.