ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5429/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5429/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 6 ianuarie 2011,
reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii
Iași, anularea Hotărârii nr. 4389/ R din 30 septembrie 2010 emisă de pârâtă și
recunoașterea calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii
reclamantul a arătat că este îndreptățit la recunoașterea calității de
beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 întrucât, împreună cu părinții
săi, a fost deportat din jud. Iași, în jud. Mehedinți în perioada 23 aprilie 1944
- 6 martie 1945.
Pârâta a invocat, în
apărare, excepția tardivității formulării contestației motivată de faptul că
hotărârea emisă nu a fost contestată în termenul de 30 de prevăzut de lege.
Prin Sentința nr. 71 din
17 februarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și
fiscal, a admis excepția tardivității introducerii acțiunii și a respins-o ca
tardiv formulată.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantului i s-a comunicat
hotărârea Comisiei pentru Aplicarea Legii 189/2000, pe care o contestă în
prezenta cauză, la data de 14 octombrie 2010, conform ștampilei poștale
aplicată pe plicul în care s-a expediat hotărârea, iar contestația a fost
depusă la instanță în data de 6 ianuarie 2011, peste termenul de 30 de zile
prevăzut în lege.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamantul R.I., criticând-o pentru netemeinicie și
nelegalitate, susținând, în esență, că a înțeles să parcurgă procedura
prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, la care a primit răspuns
la data de 14 decembrie 2010, din acest moment putând fi calculat termenul de
30 de zile prevăzut de Legea nr. 189/2000 nu a avut cunoștință de conținutul
prevederilor legale referitoare la termenul în care putea introduce
contestație.
Recursul este
nefondat.
Examinând sentința
atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de
recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele
ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că recursul este
nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit
dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea 189/2000, împotriva hotărârii emise de
Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, cel interesat poate face
contestație la Curtea de Apel în „termen de 30 de zile de la data comunicării
hotărârii”.
Analizând actele
dosarului, Înalta Curte constată că pârâta a depus printre alte înscrisuri și
dovada comunicării hotărârii contestate, respectiv confirmarea de primire (
fila 31 dosar fond), din care reiese că reclamantul a intrat în posesia actului
atacat la data de 14 octombrie 2010. Pe de altă parte, în cuprinsul Hotărârii
Comisiei s-a indicat în ultimul alineat termenul de 30 de zile în care se poate
contesta hotărârea în instanța de contencios administrativ.
Reclamantul R.I. s-a
adresat cu o contestație împotriva hotărârii menționate, pe care a expediat-o tot
autorității emitente, deși Legea nr. 189/2000 nu prevedea această cale de atac,
necunoașterea legii neputând fi invocată în susținerea pretențiilor sale (nemo
censetur ignorare legem).
Având în vedere că
prin răspunsul dat contestației administrative, autoritatea pârâtă nu a emis o
nouă hotărâre producătoare de efecte juridice, care să poată fi atacată
separat, rezultă că actul apreciat ca vătămător de către reclamant și atacat în
prezenta cauză este Hotărârea nr. 4389/ R din 30 septembrie 2010, comunicată
recurentului la data de 14 octombrie 2010.
Calculând termenul de
30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 de la momentul
comunicării hotărârii, respectiv 14 octombrie 2010, rezultă cu evidență că
acțiunea introdusă la data de 06 ianuarie 2011 este tardiv formulată, instanța
de fond pronunțând o soluție legală și temeinică.
În temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de R.I., împotriva Sentinței civile nr. 71 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16
noiembrie 2011.