ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2219/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 970 din 15 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de părțile civile W.E., G.C.I. și G.L. împotriva deciziei penale nr. 111/A din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul D.F., s-a dispus casarea acestei decizii și a sentinței penale nr. 863/PI din 29 decembrie 2008 a Tribunalului Timiș, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei și infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., la greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cât și cu privire la soluționarea laturii civile.

Rejudecând, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din trei infracțiuni prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 176 lit. b) C. pen. și în baza acestui text, cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.F la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen.

s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de câte 1000 lei daune morale către părțile civile W.E., G.C.I. și G.L. și la 72,08 lei despăgubiri civile către Spitalul Județean Timișoara. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Pentru a decide astfel instanța de recurs, primind criticile din recursurile declarate de procuror și de părțile civile a constatat că dispozițiile de schimbare a încadrării juridice data faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 176 lit. b) C. pen.

în trei infracțiuni de lovire prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. și cea de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., precum și neacordarea daunelor morale pentru părțile civile sunt greșite. Astfel, s-a reținut că, pe fondul unor neînțelegeri anterioare, la 29 octombrie 2002 între părți a avut loc un conflict violent, în urma căruia părțile vătămate au suferit leziuni ce au necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată W.E. a fost internată la Spitalul Județean Timișoara Secția chirurgie cu diagnosticul „plagă tăiată cervicală posterioară, regiunea parietooccipitală stânga, prin heteroagresiune” și plăgi în alte zone ale capului (cervicală, parietală, în zona feței – piramida nazală și la membrele inferioare) produse cu un corp tăietor înțepător, stabilindu-se conform actului medico – legal din dosar că victima a avut nevoie de 12 zile de îngrijiri medicale, fără ca viața să îi fie pusă în primejdie.

Referitor la partea vătămată G.C.I. s-a constatat că ea a suferit plăgi în regiunea maxilară dreaptă, două plăgi de câte 2,5 cm. În zona temporal stânga și antero posterior, o plagă verticală care o intersectează pe prima, de 3 cm., toate urmare a unor lovituri directe și repetate cu corp tăietor înțepător. Privitor la partea vătămată G.L. s-a constatat că ea a suferit plăgi la mâna dreaptă produse prin loviri directe cu corp tăietor, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere că loviturile au vizat zone vitale ale corpului victimelor, respectiv capul, toracele, abdomenul, iar intensitatea loviturilor a fost foarte mare, una dintre răni în regiunea cervicală având o adâncime de 7 cm, că aceste lovituri au fost aplicate cu un briceag având lama suficient de lungă pentru a produce leziunea cu adâncimea arătată, instanța de recurs a concluzionat că pe plan subiectiv inculpatul a acționat cu intenția de ucidere a victimelor și că acest rezultat s-a produs din motive independente de voința sa. Totodată, s-a constatat că, în momentul declanșării agresiunii, inculpatul se afla într-o puternică stare de tulburare, după declanșarea discuției cu partea vătămată G.C., iar apariția celorlalte două părți vătămate și reacția lor violentă a simplificat starea de tulburare.

Având în vedere că locul incidentului a fost în curtea părților vătămate, unde inculpatul a intrat înarmat, deținând un briceag și a refuzat să părăsească acea curte, instanța de recurs a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. în ambele modalități. Sub aspectul laturii civile s-a considerat că părțile vătămate, urmare agresiunii inculpatului, sunt îndreptățite la acordarea daunelor morale de câtre 1000 lei, echivalent al prejudiciului estetic și al suferințelor la care acestea au fost expuse. În contra acestei decizii, inculpatul D.F. a formulat la 16 martie 2010 contestația în anulare în baza art. 386 lit. e) C. proc.

pen. susținând că hotărârea instanței de recurs este greșită sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 385 14 alin. (1) și art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen. Examinând cererea de contestație în baza art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen. se constată că aceasta nu este admisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.F. împotriva deciziei nr. 970 din 15 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2010.