Esmaili împotriva Țărilor de Jos

Decizia nr. 23254/05 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), de către Narges Hadj AEVEMILI împotriva Țărilor de Jos, ședința din 23 mai 2006 în calitate de cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Hedigan Caflisch Zagrebelsky dna Gyulumyan Myjer, judecători și grefierul secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la 27 iunie 2005, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, având în vedere observațiile guvernului contestat și răspunsul reclamantului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Narges Hadj Esmaili, este un național iranian născut în 1971 și locuiește în Leidschendam.

Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl P. van Schijndel, un avocat practicant la Haga. Guvernul Țărilor de Jos (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Schukking, a Ministerului Afacerilor Externe din Olanda. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul și copilul său au părăsit Iranul în 2000 și au călătorit în Țările de Jos în cazul în care a depus două cereri de azil nefruntate. În timpul șederii ei în Țările de Jos, reclamantul s-a întâlnit și a început o relație cu un național Țărilor de Jos și, în 2003, un copil s-a născut din această relație.

Decizia negativă finală privind cea de-a doua cerere de azil a reclamantului a fost luată la 12 aprilie 2005 de Divizia de Jurisdicție Administrativă ( Afdeling Bestuursrechtspraak ) a Consiliului de Stat ( Raad van State) La 21 februarie 2006, Guvernul contestat a informat Curtea că sunt dispuși să soluționeze cazul și că un permis de ședere va fi acordat reclamantului dacă va depune o nouă cerere de azil. Într-o scrisoare din 20 aprilie 2006, reclamantul a informat Curtea că, prin decizia din 14 aprilie 2006, ea și cei doi copii săi minori au fost acordate azil și că, în conformitate cu soluționarea prietenoasă încheiată cu guvernul contestat, dorește să retragă cererea. Reclamantul se plângea inițial că expulziarea ei din Olanda către Iran va fi încălcarea art. 3 din Convenție.

DREPTUL reclamantului se plânge în principal de refuzul de a-i permite să locuiască în Olanda. Curtea constată că, în conformitate cu un acord de soluționare achiziționat între părți, reclamantul și cei doi copii ai săi au primit acum un permis de ședere și că reclamantul dorește să retragă cererea. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din Convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cazului. În plus, nu a constatat niciun motiv de caracter general, astfel cum este definit la art. 37 alineatul (1) în amendă, care ar necesita examinarea plângerii reclamantului în temeiul articolului 3 în temeiul articolului 37 alineatul (1) În consecință, Curtea consideră că aplicarea la cazul articolului 29 § 3 din Convenție și a măsurii intermediare indicate guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură ar trebui întreruptă și că ar trebui eliminată din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cauze. Vincent Berger Președintele grefierului Boštjan M. Zupančič

THIRD SECTION

DECISION Application no. 23254/05 by Narges Hadj ESMAILI against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 23 May 2006 as a Chamber composed of: Mr B.M. Zupančič , President , Mr J. Hedigan , Mr L. Caflisch , Mr V. Zagrebelsky , Mrs A. Gyulumyan , Mr E. Myjer , Mrs I. Ziemele, judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 27 June 2005, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court, Having regard to the respondent Government’s submissions and the applicant’s response, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Narges Hadj Esmaili, is an Iranian national who was born in 1971 and lives in Leidschendam.

She was represented before the Court by Mr P. van Schijndel, a lawyer practising in The Hague. The Netherlands Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms J. Schukking, of the Netherlands Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant and her child left Iran in 2000 and travelled to the Netherlands where she filed two unsuccessful asylum requests. During her stay in the Netherlands, the applicant met and started a relationship with a Netherlands national and, in 2003, a child was born out of this relationship.

The final negative decision on the applicant’s second asylum request was taken on 12 April 2005 by the Administrative Jurisdiction Division ( Afdeling Bestuursrechtspraak ) of the Council of State ( Raad van State ). On 21 February 2006, the respondent Government informed the Court that they were prepared to settle the case, and that a residence permit would be granted to the applicant if she would file a fresh asylum request. In a letter of 20 April 2006, the applicant informed the Court that, by decision of 14 April 2006, she and her two minor children had been granted asylum and that, in accordance with the friendly settlement concluded with the respondent Government, she wished to withdraw her application.

COMPLAINT The applicant originally complained that her expulsion from the Netherlands to Iran would be in violation of Article 3 of the Convention. THE LAW The applicant complained principally of the refusal to allow her to reside in the Netherlands. The Court notes that, in accordance with a settlement agreement reached between the parties, the applicant and her two children have now been granted a residence permit and that the applicant wishes to withdraw the application. In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention, the Court is of the opinion that it is no longer justified to continue the examination of the case.

It has further found no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the examination of the applicant’s complaint under Article 3 by virtue of Article 37 § 1 in fine . Accordingly, the Court considers that the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention and the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court should be discontinued, and that it should be struck off the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Registrar President