Youssef și alții împotriva Țărilor de Jos

Decizia nr. 38766/03, de către Ibrahim Yacoub Yoursef și alții împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 12 februarie 2008 în calitate de cameră compusă de: Josep Casadevell, președinte, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 5 decembrie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Ibrahim Yacoub Youssef, Farha Kawri Charro, Nour Youssef și Limor Youssef, sunt resortisanți siriani născuți în 1971, 1975, 1996 și, respectiv, 1998 și trăiesc în Țările de Jos.

Primele două reclamante sunt soț și soție, și părinții celor de-a treia și a patra reclamante. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna H. Postma, un avocat practicant în Groningen. Guvernul olandez (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dna J. Schukking, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamanții au sosit în Țările de Jos la 31 martie 1999 și au solicitat azil fără succes.Decizia finală a fost luată de Curtea Regională de la Haga, ședința în Leeuwarden, la 6 iunie 2003. Reprezentantul reclamanților a informat Curții la 13 octombrie 2007 că reclamanții au primit un permis de ședere în conformitate cu termenii unei amniștii generale (cumpărare generațională) ) pentru reclamanții de azil respinși care au solicitat azil înainte de 1 aprilie 2001, amnistia care a intrat în vigoare la 15 iunie 2007. Ea nu a răspuns la întrebarea ulterioară a Registrului – trimisă atât prin corespondență regulată, cât și înregistrată – dacă reclamanții doresc sau nu să își mențină cererea. COMPLAINTS Reclamanții se plângeau inițial că expulzarea lor în Siria le va expune la un risc real de a fi supusă unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție.

În temeiul articolului 13 din Convenție, ei se plângeau în continuare de o presupusă lipsă de eficacitate a remediilor interne. Reclamanții au plâns că o restituire forțată în Siria va încălca drepturile în temeiul articolului 3 din Convenție și că procedura internă a încălcat drepturile în temeiul articolului 13. Cu toate acestea, Curtea constată că reclamanții au primit acum un permis de ședere în cadrul Țările de Jos și, prin urmare, nu mai sunt în pericol să fie expulzate. În plus, se pare că nu intenționează să își continue cererea. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din Convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii.

În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată în listă cazul. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 38766/03 by Ibrahim Yacoub YOUSSEF and Others against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 12 February 2008 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 5 December 2003, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Ibrahim Yacoub Youssef, Farha Kawri Charro, Nour Youssef and Limor Youssef, are Syrian nationals who were born in 1971, 1975, 1996 and 1998 respectively and are living in the Netherlands.

The first two applicants are husband and wife, and the parents of the third and fourth applicants. They were represented before the Court by Ms H. Postma, a lawyer practising in Groningen. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms J. Schukking, of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicants arrived in the Netherlands on 31 March 1999 and unsuccessfully applied for asylum.

The final decision was taken by Regional Court of The Hague, sitting in Leeuwarden, on 6 June 2003. The applicants’ representative informed the Court on 13 October 2007 that the applicants had been granted a residence permit pursuant to the terms of a general amnesty ( generaal pardon ) for rejected asylum seekers who had applied for asylum before 1 April 2001, which amnesty had entered into force on 15 June 2007. She failed to reply to the Registry’s subsequent question – sent by both regular and registered mail – whether or not the applicants wished to maintain their application. COMPLAINTS The applicants originally complained that their expulsion to Syria would expose them to a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention.

Under Article 13 of the Convention they further complained about an alleged lack of effectiveness of domestic remedies. THE LAW The applicants complained that a forced return to Syria would violate their rights under Article 3 of the Convention and that the domestic proceedings had violated their rights under Article 13. However, the Court notes that the applicants have now been granted a residence permit in the Netherlands and that they are thus no longer at risk of being expelled. Moreover, it appears that they do not intend to pursue their application. In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention, the Court is of the opinion that it is no longer justified to continue the examination of the application.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President