AHMED SAID v. THE NETHERLANDS

Decizia nr. 43482/04 a Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 mai 2008 în calitate de Cameră compusă de: Josep Casadevall, Președinte, Elisabet Fura-Sandström, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, judecători, și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 8 decembrie 2004, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile transmise de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Mohamud Ahmed Said, este un național somal care s-a născut în 1985 și rezidă în Țările de Jos. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl E.J.P. Cats, un avocat care practică în Emmen. Guvernul olandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R.A.A. Böcker, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a intrat în Țările de Jos în 1995, când avea zece ani. În acel moment, mama sa și doi frați locuiau deja în Țările de Jos, în cazul în care au solicitat azil. Reclamantul a solicitat un permis de ședere în scopul reședinței cu mama sa. Cererea de azil a mamei reclamantului a fost în cele din urmă respinsă în mai 1999, cererea de permis de reședință a fost, ulterior, respinsă, de asemenea, cu decizia finală adoptată de Curtea Regională (arrondissementsrechtbank of The Haga, ședința în Zwolle, la 6 noiembrie 2001. La 16 august 2004, o decizie de excludere (ongewenstverklaring ) a fost impus reclamantului în funcție de o serie de condamnare a infracțiunilor penale. În urma respingerii obiecției sale (bezwaar ) împotriva impunerii acestei hotărâri, reclamantul a depus un recurs Curții regionale de la Haga. Curtea nu a fost informată cu privire la rezultatul acestor proceduri. O a doua cerere de azil depusă de mama reclamantului și de frații săi a avut succes în faptul că au fost acordate azil în iulie 2004. Prin urmare, reclamantul a depus, de asemenea, o cerere de azil, dar aceaceasta a fost respinsă, cu decizia finală luată de Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat ( Afeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State ) la 13 decembrie 2004. Între timp, la 3 noiembrie 2004, reclamantul a fost plasat în detenție extraterestră. La 7 decembrie 2004, el a fost informat că va fi expulzat în Somalia a doua zi. La 8 decembrie 2004, el a depus prezenta cerere la Curte și a solicitat, de asemenea, o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții. În aceeași zi, Președintele Camerei a declarat Guvernului, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții să nu expulze reclamantul până la 27 ianuarie 2005. Această măsură intermediară a fost ulterior prelungită. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că expulzarea sa în Somalia ar expune un risc real de tortură sau de tratament inuman sau degradant. În plus, el a plâns că refuzul de a-l permite să locuiască în Țările de Jos constituie o interferență nejustificată cu dreptul său, garantat de art. 8 din Convenție, de a respecta viața sa de familie cu mama și frații săi. În cele din urmă, el s-a plâns în temeiul articolului 13 din Convenție că nu avea un remediu eficace în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 3 și 8. Reclamantul se plânge inițial că o restituire forțată în Somalia va încălca drepturile sale în temeiul articolelor 3 și 8 din Convenție și a susținut, de asemenea, o încălcare a articolului 13 din Convenție. La 19 martie 2008, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a vrut să retragă cererea. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul de procedură și să se scoată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 43482/04

by Mohamud AHMED SAID

against the Netherlands

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6

May

2008 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Elisabet Fura-Sandström,

Boštjan M. Zupančič,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 8 December 2004,

Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court,

Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Mohamud Ahmed Said, is a Somali national who was born in 1985 and is residing in the Netherlands. He was represented before the Court by Mr E.J.P. Cats, a lawyer practising in Emmen. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

R.A.A. Böcker, of the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant entered the Netherlands in 1995, when he was ten years old. At that time his mother and two siblings were already residing in the Netherlands, where they had applied for asylum. The applicant applied for a

residence permit for the purposes of residing with his mother.

The asylum application of the applicant’s mother having been finally rejected in May 1999, his request for a residence permit was subsequently also dismissed, with the final decision taken by the Regional Court (

arrondissementsrechtbank

)

of The Hague, sitting in Zwolle, on 6

November 2001.

On 16 August 2004 an exclusion order (

ongewenstverklaring

) was imposed on the applicant in view of a number of convictions of criminal offences. Following the rejection of his objection (

bezwaar

) against the imposition of this order, the applicant lodged an appeal to the Regional Court of The Hague. The Court has not been informed of the outcome of these proceedings.

A second asylum application lodged by the applicant’s mother and his siblings was successful in that they were granted asylum in July 2004. Hereupon the applicant also lodged an application for asylum, but this was rejected, with the final decision taken by the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State (

Afdeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State

) on 13 December 2004.

Meanwhile, on 3 November 2004, the applicant had been placed in aliens’ detention. On 7 December 2004 he was informed that he would be expelled to Somalia the next day. On 8 December 2004 he lodged the present application with the Court and also applied for an interim measure pursuant to Rule 39 of the Rules of Court. That same day the President of the Chamber indicated to the Government, under Rule 39 of the Rules of Court, that it was desirable in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to expel the applicant until 27 January 2005. This interim measure was subsequently prolonged.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 3 of the Convention that his expulsion to Somalia would expose him to a real risk of torture or inhuman or degrading treatment.

He further complained that the refusal to allow him to reside in the Netherlands constituted an unjustified interference with his right, guaranteed by Article 8 of the Convention, to respect for his family life with his mother and siblings.

Finally, he complained under Article 13 of the Convention that he had not had an effective remedy in respect of his complaints under Articles 3

and 8.

THE LAW

The applicant originally complained that a forced return to Somalia would violate his rights under Articles 3 and 8 of the Convention and also alleged a violation of Article 13 of the Convention. On 19 March 2008 the applicant’s representative informed the Court that the applicant wanted to withdraw the application.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Registrar

President