Hassan Abukar împotriva Țărilor de Jos

Decizia nr. 20218/04 de la Said HASSAN ABUKAR împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 22 aprilie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevell, Președintele, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, secretarul secțiunii având în vedere cererea depusă la 9 iunie 2004, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile transmise de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Said Hassan Abukar, este un național somal care s-a născut în 1966 și trăiește în Rotterdam.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl P.H. Hillen, un avocat care practică în Tilburg. Guvernul olandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor, dna J. Schukking și dl. R.A.A. Böcker, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul a solicitat azil în Țările de Jos la 7 martie 1994. Această cerere a fost respinsă la 2 septembrie 1994 de către ministrul Adjunct al Justiției ( Staatssecretaris van Justitie ) care a considerat, printre altele, că cererea de azil s-a bazat pe situația generală din Somalia, care nu era suficientă pentru o cerere bine fondată de statut de refugiat. Reclamantul a depus obiecție (bezwaarschrift ) împotriva acestei decizii, care a fost respinsă de către ministrul adjunct la 22 aprilie 1996. La Haga, ședința la Haarlem, a fost respinsă la 19 decembrie 1997. Nu se impune niciun alt recurs împotriva acestei decizii.

Cu toate acestea, reclamantul nu a părăsit Țările de Jos și nici nu a fost expulsat forțat. La 25 mai 2004, reclamantul a fost închis în vederea expulzării sale. În ziua următoare, el a depus obiecție în temeiul articolului 72 § 3 din Legea privind extratereșturile din 2000 ( Vreemdelingenwet 2000 ) împotriva expulzării sale, planificată pentru 16 iunie 2004, în zonele “relativ sigure” din Somalia, prin Dubai. Pentru a fi permis să aștepte rezultatul obiecției sale, reclamantul a solicitat o injuncție în fața Curții Regionale de la Haga, ședința în „s-Hertogenbosch”. La 9 iunie 2004, reclamantul a depus prezenta cerere în favoarea Curții și, temând că nu va fi luată nici o decizie asupra cererii sale de injuncție în timp util pentru a împiedica deportarea sa, în conformitate cu prevederile prevăzute, a solicitat, de asemenea, o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții.

La 10 iunie 2004, cererea reclamantului de injunție a fost respinsă de judecătorul măsurilor provizorii (voorzieningenrechter ) în „Hertogenbosch.

La 15 iunie 2004, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură, președintele Camerei a declarat Guvernului că, în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții, guvernul a respectat și a eliberat reclamantul din detenție, nu depășește până la 29 iunie 2004. La 29 iunie 2004, Curtea a hotărât să nu prelungească indicația articolului 39. Cu toate acestea, după depunerea de către reclamant a rapoartelor compilate de Amnesty International și Médecins sans Frontières cu privire la situația de securitate din Somalia, și după ce a solicitat observațiile guvernului cu privire la aceste rapoarte, Curtea a hotărât să aplice din nou art. 39 la 31 august 2004. La 7 iulie 2005, Guvernul a informat Curtea că reclamantul a fost eligibil pentru un permis de ședere pe baza unei politici temporare de protecție pentru anumite categorii (categorie beschermingsbeleid ) adoptată de Ministrul Imigrației și integrării (ministrul Voor Vreemdelingenzaken en Integration ; succesorul ministrului Adjunct al Justiției) la 24 iunie 2005 în ceea ce privește reclamanții de azil provenind din anumite părți din Somalia.

În scrisorile din 29 septembrie și 11 octombrie 2005 reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a fost eliberat un permis de ședere în temeiul prezentei politici, valabil între 20 septembrie 2005 și 20 septembrie 2010, și că, având în vedere acest fapt, el a dorit să retragă cererea la Curte. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 din Convenție, că expulzarea sa la „zonele relativ sigure” din nordul Somaliei îl va expune la un risc real de tortură sau de tratament inuman sau degradant. DREPTUL reclamantul s-a plâns inițial că o întoarcere forțată în Somalia va încălca drepturile sale în temeiul articolului 3 din Convenția. Cu toate acestea, Curtea remarcă că reclamantul a primit un permis de ședere, că el este – și cel puțin până în septembrie 2010 – nu mai riscă să fie expulzat și că, din acest motiv, nu intenționează să își continue cererea.

În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul de procedură și să se scoată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 20218/04 by Said HASSAN ABUKAR against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 22 April 2008 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 9 June 2004, Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court, Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Said Hassan Abukar, is a Somali national who was born in 1966 and lives in Rotterdam.

He was represented before the Court by Mr P.H. Hillen, a lawyer practising in Tilburg. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agents, Ms J. Schukking and Mr R.A.A. Böcker, of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant applied for asylum in the Netherlands on 7 March 1994. This application was rejected on 2 September 1994 by the Deputy Minister of Justice ( Staatssecretaris van Justitie ) who considered inter alia that the asylum application was based on the general situation in Somalia which was insufficient for a well-founded claim to refugee status.

The applicant lodged an objection ( bezwaarschrift ) against this decision, which was dismissed by the Deputy Minister on 22 April 1996. The applicant’s subsequent appeal ( beroep ) to the Regional Court ( arrondissementsrechtbank ) of The Hague, sitting in Haarlem, was rejected on 19 December 1997. No further appeal lay against this decision. However, the applicant did not leave the Netherlands and neither was he forcibly expelled. On 25 May 2004 the applicant was placed in detention with a view to his expulsion. The following day he lodged an objection pursuant to Article 72 § 3 of the Aliens Act 2000 ( Vreemdelingenwet 2000 ) against his expulsion, scheduled for 16 June 2004, to the “relatively safe” areas of Somalia, via Dubai.

In order to be allowed to await the outcome of his objection, the applicant applied for an injunction to the Regional Court of The Hague, sitting in ‘s-Hertogenbosch. On 9 June 2004 the applicant lodged the present application with the Court and, fearing that no decision would be taken on his request for an injunction in time to prevent his deportation from going ahead as scheduled, he also applied for an interim measure pursuant to Rule 39 of the Rules of Court. On 10 June 2004 the applicant’s request for an injunction was rejected by the provisional-measures judge ( voorzieningenrechter ) in ‘s ‑ Hertogenbosch. On 15 June 2004 the President of the Chamber indicated to the Government, under Rule 39 of the Rules of Court, that it was desirable in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to expel the applicant until 29 June 2004. The Government complied and also released the applicant from detention.

On 29 June 2004 the Court decided not to prolong the Rule 39 indication. However, following the submission by the applicant of reports compiled by Amnesty International and Médecins sans Frontières concerning the security situation in Somalia, and having sought the Government’s comments on those reports, the Court decided to apply Rule 39 once again on 31 August 2004. On 7 July 2005 the Government informed the Court that the applicant was eligible for a residence permit on the basis of a temporary policy of protection for certain categories ( categoriaal beschermingsbeleid ) adopted by the Minister for Immigration and Integration ( Minister voor Vreemdelingenzaken en Integratie ; the successor to the Deputy Minister of Justice) on 24 June 2005 in respect of asylum seekers coming from certain parts of Somalia.

In letters of 29 September and 11 October 2005 the applicant’s representative informed the Court that the applicant had been issued a residence permit pursuant to this policy, valid from 20 September 2005 until 20 September 2010, and that, in light of this fact, he wished to withdraw his application to the Court. COMPLAINT The applicant complained under Article 3 of the Convention that his expulsion to the “relatively safe areas” in northern Somalia would expose him to a real risk of torture or inhuman or degrading treatment. THE LAW The applicant originally complained that a forced return to Somalia would violate his rights under Article 3 of the Convention. However, the Court notes that the applicant has been granted a residence permit, that he is thus – and at least until September 2010 – no longer at risk of being expelled and that, for this reason, he does not intend to pursue his application.

In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention, the Court is of the opinion that it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President