NOOR MOHAMMED v. THE NETHERLANDS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
NOOR MOHAMMED v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2008)
HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE nr. 14029/04 de către Ali NOOR MOHAMMED împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 27 martie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 22 aprilie 2004, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, având în vedere decizia de a acorda prioritate acestei cereri în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Ali Noor Mohammed, este un național somal care s-a născut în 1968 și trăiește în Țările de Jos la momentul introducerii cererii. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl H.B. Boogaart, un avocat practicant în Groningen. Guvernul olandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R.A.A. Böcker, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 iunie 2001, reclamantul a solicitat azil în Țările de Jos, susținând că, deoarece a aparținut grupului minoritar de populație Reer Hamar, viața sa din Mogadiscio a fost insoportabilă. Membrii clanilor de guvernare utilizau să discrimineze împotriva lui, jure și să fure mărfuri sale. În plus, în 2000, el a fost prins într-un conflict între doi clani rivali, lovit în cap cu un fund de pușcă și înjunghiat în braț cu o baionetă. Ministrul Adjunct al Justiției ( Staatscretaris van Justitie ) a refuzat cererea de azil la 10 decembrie 2001, deținând, printre altele , că reclamantul ar putea stabili într-una dintre zonele relativ sigure ale Somaliei. Apelul reclamantului împotriva refuzului cererii sale de azil a fost respins de Curtea Regională ( rechtbank ) din Haga, care a stat la Zwolle, la 30 octombrie 2003. Deși a fost disponibil, reclamantul a ales să nu depună un apel suplimentar ( hoger beroep ) la Divizia de Jurisdicție Administrativă ( Afeling Bestuursrechtspraak ) al Consiliului de Stat ( Raad van State) ), având în vedere faptul că o astfel de acțiune nu ar fi de niciun folos în funcție de jurisprudența tribunalului respectiv privind resortisanții somalieni care aparțin grupurilor minoritare. La 21 aprilie 2004, reclamantul a fost încarcerat în vederea expulzării sale în regiunea Puntland din Somalia, prin Nairobi (Kenya) și Mogadishu, care urmează să aibă loc la 23 aprilie 2004. La 22 aprilie 2004, reclamantul a depus obiecție (bezwaar ) împotriva deciziei de a-l expulza, precum și împotriva modalităților de expulzare. În aceeași zi, el a solicitat, de asemenea, permisiunea de a depune o a doua cerere de azil. Ministrul imigrației și integrării (ministrul voor Vreemdelingenzaken en Integratie; succesorul ministrului Adjunct al Justiției) a hotărât la 23 Aprilie 2004 că reclamantul nu ar putea aștepta rezultatul obiecției sau al cererii de azil în Țările de Jos. Reclamantul a solicitat apoi Curții Regionale de la Haga să elibereze o măsură provizorie în vederea faptului că nu va fi deportat în așteptarea examinării obiecției și a noului cerere de azil. Curtea nu a fost informată cu privire la rezultatul acestei proceduri. De asemenea, la 22 aprilie 2004, reclamantul a prezentat prezenta cerere Curtea. El a solicitat, în plus, Curtea în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții să informeze guvernul să nu-l expulze în timpul procedurii în fața Curții. La 23 aprilie 2004, președintele Camerei a hotărât să informeze Guvernul că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii dinaintea Curții de a nu expulza reclamantul. Prin urmare, autoritățile Țărilor de Jos au suspendat expulziarea reclamantului. Reclamantul a fost, de asemenea, eliberat. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că expulzarea sa în „zonele relativ sigure” din nordul Somaliei, prin Mogadiscio, ar expune-l la un risc real de tortură sau de tratament inuman sau degradant. Prin scrisoarea din 25 august 2005, dl Boogaart a informat Curtea că a pierdut contactul cu reclamantul și că nu era conștient de locul în care se află aceasta. La 16 octombrie 2007, el a confirmat că acest lucru continuă să fie cazul. Curtea este de părere că faptul că reclamantul nu și-a informat reprezentantul cu privire la locul său actual, trebuie considerat că a pierdut interesul în urmărirea cererii sale. Deși este adevărat că reclamantul l-a autorizat pe dl Boogaart să-l reprezinte în cadrul procedurii dinainte de Curte, consideră că această autoritate nu justifică, în sine, examinarea cazului. Având în vedere imposibilitatea de stabilire a unei comunicări cu reclamantul, Curtea consideră că dl Boogaart nu poate continua în mod semnificativ procedurile dinaintea acesteia (a se vedea, mutatis mutandis Sevgi Erdoğan c. Turcia (striking off), nr. 28492/95, 29 aprilie 2003 și Ali c. Elveția , hotărâre din 5 august 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-V, p. 2149, § 32). Prin urmare, Curtea concluzionează că, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, faptul că, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își continue cererea. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul de procedură și să se scoată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului