AHMED AL SAADY v. THE NETHERLANDS

Decizia nr. 199/10 de către Saif Ali Hassan Yousif Darwash AHMED AL SAADY împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 14 septembrie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 4 ianuarie 2010, având în vedere informațiile transmise de Guvernul Greciei și de Guvernul Țărilor de Jos, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Saif Ali Hassan Yousif Darwash Ahmed Al Saady, este un național irakian care s-a născut în 1981 și, la momentul introducerii cererii, a rămas în Olanda. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A.H. Hekman, un avocat care practică în Utrecht. Faptele cazului, prezentate de solicitant, precum și de Guvernul Greciei și de Guvernul Țărilor de Jos, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a intrat în Țările de Jos la 4 martie 2007 și, la 3 aprilie 2007, a solicitat azil. Ministrul Adjunct al Justiției ( Staatssecretaris van Justitie ) a respins această cerere la 3 septembrie 2007, susținând că, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin II”), Grecia a fost responsabilă pentru determinarea cererii de azil. ) din Haga, ședința în Zwolle, a fost respinsă la 3 august 2009. La 30 septembrie 2009, apelul ulterior al reclamantului la Divizia de Jurisdicție Administrativă ( Afdeling Bestuursrechtspraak ) al Consiliului de Stat ( Raad van State ) nu a fost respins. La 22 decembrie 2009, ministrul adjunct a informat reclamantul, într-o scrisoare adresată avocatului său, că transferul reclamantului în Grecia va avea loc cel târziu la 3 februarie 2010 și că, în acest scop, poliția a fost instruită să-l prindă pe reclamant la 20 ianuarie 2010 și să-l ducă la centrul de retragere al extratereștrilor din Zestienhoven (Uitcetcentrum La 29 ianuarie 2010, reclamantul a fost transferat din Țările de Jos în Grecia, unde a sosit la aeroportul internațional Atena și a solicitat azil. A primit un titlu provizoriu de reședință pentru reclamanții de azil, valabil până la 5 august 2010. În aceeași zi, reclamantul a fost informat că cererea sa de azil va fi ascultată înaintea Comitetului consultativ pentru azil la 21 septembrie 2010. El a fost invitat să participe la această audiere. În concluziile sale introductive din 4 ianuarie 2010, reclamantul s-a plâns că transferul său în Grecia a fost contrar drepturilor sale în temeiul articolului 3 din Convenție. El a susținut încălcarea articolului 13 din Convenție în ceea ce privește calitatea procedurii de azil în Grecia. PROCEDURA ÎNAINTE CURTEA Cererea a fost depusă la Curte la 4 ianuarie 2010 de către avocatul reclamantului, care conține o cerere de a indica Guvernului Țărilor de Jos, în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, că reclamantul nu ar trebui transferat în Grecia în așteptarea procedurii în fața Curții. Întrucât facsimul nu conține documente justificative, Curtea a contactat avocatul reclamantului care a indicat la 5 ianuarie 2010 că determinarea cererii de la art. 39 ar putea aștepta sosirea prin poștă periodică a documentelor justificative. După primirea prin poștă a acestor documente necesare, cererea de la art. 39 a fost respinsă de către președintele secțiunii la 18 ianuarie 2010. Avocatul reclamantului a fost informat cu privire la această decizie prin scrisoarea din 18 ianuarie 2010 și a solicitat, în cazul în care reclamantul a dorit să urmărească cererea, să returneze până la 15 martie 2010 un formular de cerere oficială în mod corespunzător și alte documente necesare, inclusiv o autoritate de reprezentare. El a fost, de asemenea, informat că dosarul va fi distrus fără a fi depus în vederea hotărârii judiciare, la șase luni de la data scrisorii Curții, cu excepția cazului în care formularul de cerere în mod corespunzător ar fi fost primit între timp. Prin scrisori de aceeași dată, atât Guvernul Țărilor de Jos, cât și Guvernul Greciei au fost informate de această decizie. În plus, guvernul Țărilor de Jos a fost solicitat să informeze Curtea atunci când reclamantul va fi transferat în Grecia, iar guvernul grec a fost solicitat să informeze Curtea cu privire la progresul cererii de azil ale reclamantului în Grecia, precum și la locul său de detenție, în cazul în care acesta ar fi reținut la sosire în Grecia. La 21 ianuarie 2010, Guvernul Țărilor de Jos a informat Curtea că deplasarea reclamantului în Grecia a fost programată pentru 29 ianuarie 2010. Reprezentantul reclamantului a informat Curtea la 28 ianuarie 2010 că reclamantul a dorit să își continue cererea. Reprezentantul reclamantului a fost recomandat la 5 februarie 2010 că, întrucât reclamantul a dorit să continue cererea, ar trebui să prezinte un formular oficial complet și o autoritate de reprezentare până la 15 martie 2010. La 9 februarie 2010, după ce a remarcat că nu s-a primit nicio reacție de la Guvernul Greciei la cererea de informații în acest caz și la cereri identice formulate în alte cazuri similare, Curtea a hotărât să reamintească Guvernului Greciei de cererea în curs de desfășurare. La 23 martie 2010, Guvernul Țărilor de Jos și-a prezentat răspunsul la cererea suplimentară a Curții de informații factuale și la răspunsul Guvernului Greciei, care conține, printre altele, adresa declarată a reclamantului în Grecia, au fost prezentate la 23 martie 2010. Deși nici un formular de cerere, nici o autoritate de reprezentare nu au fost prezentate, ambele seturi de răspunsuri au fost transmise pentru observații avocatului reclamantului la 1 aprilie 2010. În scrisorile sale din 30 iulie 2010 și 10 august 2010, avocatul reclamantului a informat Curtea că dorește să retragă cererea, deoarece a pierdut contactul cu reclamantul după îndepărtarea acesteia din Țările de Jos. „1. Persoanele, organizațiile neguvernamentale sau grupurile de persoane pot prezenta inițial cereri în conformitate cu art. 34 din Convenție sau prin intermediul unui reprezentant. ... 4. (a) Reprezentantul reclamantului este un avocat autorizat să practice în oricare dintre părțile contractante și să rezidă pe teritoriul unuia dintre ele, sau orice altă persoană aprobată de Președintele Camerei.” art. 45 §§ 1 și 3 din Regulamentul Curții citește după cum urmează: „1. Orice cerere făcută în temeiul articolelor 33 sau 34 din Convenție se depune în scris și este semnată de către reclamant sau de către reprezentantul reclamantului. ... În cazul în care reclamanții sunt reprezentați în conformitate cu art. 36, o putere de avocat sau autoritate scrisă de a acționa este furnizată de reprezentantul sau reprezentanții acestora.” art. 47 §§ 1 și 4 din Regulamentul Curții prevede în partea sa relevantă: „1. Orice cerere în temeiul articolului 34 din Convenție se depune pe formularul de cerere prevăzut de Registru, cu excepția cazului în care președintele Secției în cauză hotărăște altfel. ... 4. Nerespectarea cerințelor prevăzute la alin. (1) și (2) din prezentul regulament poate duce la cererea care nu este examinată de Curte.” Curtea constată că cererea a fost depusă la 4 ianuarie 2010 sub formă de scrisoare introdusă semnată și trimisă de reprezentantul reclamantului care a declarat că acționează în numele reclamantului în cadrul procedurii dinaintea Curții. Curtea consideră că această scrisoare introductivă din 4 ianuarie 2010 conține suficiente informații pentru a întrerupe funcționarea termenului de șase luni prevăzut la art. 35 § 1. În consecință, Curtea acceptă data de introducere ca fiind cea din scrisoarea introductivă din 4 ianuarie 2010. Prin urmare, cauza a fost introdusă în termen de șase luni de la decizia finală, și anume hotărârea Curții de Apel din 30 septembrie 2009 de către Divizia Jurisdicția Administrativă. Curtea constată în continuare că, prin scrisorile din 18 ianuarie 2010 și 5 februarie 2010, reprezentantul reclamantului a fost informat cu privire la necesitatea furnizării, printre altele, de servicii publice. , un formular de cerere oficială în mod corespunzător completat și semnat și o autoritate de reprezentare înainte de 15 martie 2010 și că nu a făcut acest lucru într-o perioadă neextendabilă de șase luni care urmează să fie numărată de la 18 luni Ianuarie 2010 ar duce la distrugerea dosarului de procedură fără examinarea cazului de către Curte. Curtea remarcă în cele din urmă că, până în prezent, nu a fost depus niciun formular de cerere oficială nici o autoritate de reprezentare și că avocatul reclamantului a pierdut contactul cu reclamantul. Întrucât reclamantul nu a fost niciodată în contact direct cu Curtea și-a prezentat cererea prin intermediul reprezentantului său, dl Hekman, în timp ce dosarul nu conține nici un document în care reclamantul însuși a indicat că dorește dlui Hekman să depună o cerere la Curte în numele său, Curtea nu poate să concludă că nu există nici o „aplicanță” nici un „aplicant” în sensul articolului 34 din Convenție. În consecință, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea cu majoritate decide să ia cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 199/10

by Saif Ali Hassan Yousif Darwash AHMED AL SAADY

against the Netherlands

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 14

September 2010 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Elisabet Fura,

Corneliu Bîrsan,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Ann Power,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar

.

Having regard to the above application lodged on 4 January 2010,

Having regard to the information submitted by the Government of Greece and the Government of the Netherlands,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Saif Ali Hassan Yousif Darwash Ahmed Al Saady, is an Iraqi national who was born in 1981 and, at the time of the introduction of the application, staying in the Netherlands. He was represented before the Court by Mr A.H. Hekman, a lawyer practising in Utrecht.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant as well as by the Government of Greece and the Government of the Netherlands, may be summarised as follows.

The applicant entered the Netherlands on 4 March 2007 and, on 3

April 2007, applied for asylum. The Deputy Minister of Justice (

Staatssecretaris van Justitie

) rejected this request on 3 September 2007, holding that, pursuant to Council Regulation (EC) No. 343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin II Regulation”), Greece was responsible for determining the asylum request. The applicant's appeal to the Regional Court (

rechtbank

) of The Hague, sitting in Zwolle, was rejected on 3 August 2009. The applicant's subsequent appeal to the Administrative Jurisdiction Division (

Afdeling Bestuursrechtspraak

) of the Council of State (

Raad van State

) was rejected on 30 September 2009. No further appeal lay against this ruling.

On 22 December 2009, the Deputy Minister informed the applicant, in a letter to his lawyer, that the applicant's transfer to Greece would take place on 3 February 2010 at the latest and that, to this end, the police had been instructed to apprehend the applicant on 20 January 2010 and to take him to the Zestienhoven aliens' removal centre (

uitzetcentrum

).

On 29 January 2010, the applicant was transferred from the Netherlands to Greece where he arrived at Athens international airport and applied for asylum. He was provided with a provisional residence title for asylum seekers, valid until 5 August 2010. The applicant informed the Greek immigration authorities on 5 February 2010 of his address in Greece. On the same day, the applicant was informed that his asylum application would be heard before the Consultative Asylum Committee on 21 September 2010. He was invited to attend this hearing. No further information about these proceedings or the applicant has been submitted.

COMPLAINTS

In his introductory submissions of 4 January 2010, the applicant complained that his transfer to Greece was contrary to his rights under Article 3 of the Convention. He further alleged a violation of Article 13 of the Convention in respect of the quality of the asylum procedure in Greece.

PROCEDURE BEFORE THE COURT

The application was lodged with the Court on 4 January 2010 by facsimile from the applicant's lawyer, containing a request to indicate to the Government of the Netherlands, under Rule 39 of the Rules of Court, that the applicant should not be transferred to Greece pending the proceedings before the Court. As the facsimile contained no supporting documents, the Court contacted the applicant's lawyer who indicated on 5 January 2010 that the determination of the Rule 39 request could await the arrival by regular mail of the supporting documents. After receipt by mail of these required documents, the Rule 39 request was rejected by the President of the Section on 18 January 2010.

The applicant's lawyer was informed of this decision by letter of 18

January 2010 and asked, in case the applicant wished to pursue the application, to return by 15 March 2010 a duly completed formal application form and other required documents, including an authority for representation. He was further informed that the case-file would be destroyed without being submitted for judicial decision, six months from the date of the Court's letter, unless the duly completed application form would have been received in the meantime.

By letters of the same date, both the Government of the Netherlands and the Government of Greece were informed of this decision. In addition the Netherlands Government were requested to inform the Court when the applicant would be transferred to Greece and the Greek Government were requested to inform the Court of the progress of the applicant's asylum claim in Greece as well as his place of detention, should he be detained on arrival in Greece.

On 21 January 2010, the Netherlands Government informed the Court that the applicant's removal to Greece had been scheduled for 29 January 2010.

The applicant's representative informed the Court on 28 January 2010 that the applicant wished to pursue his application. The applicant's representative was reminded on 5 February 2010 that, as the applicant wished to pursue the application, he should submit a completed formal application form and an authority for representation by 15 March 2010.

On 9 February 2010, having noted that no reaction had been received from the Government of Greece to the request for information in the present case and identical requests made in other similar cases, the Court decided to remind the Government of Greece of the outstanding request. It further decided to put further factual questions to both the Government of the Netherlands and the Government of Greece.

On 23 March 2010, the Netherlands Government submitted their reply to the Court's additional request for factual information and the reply of the Government of Greece, containing inter alia the applicant's stated address in Greece, was submitted on 23 March 2010. Although no application form nor an authority for representation had been submitted, both sets of replies were transmitted for comments to the applicant's lawyer on 1 April 2010.

In his letters of 30 July 2010 and 10 August 2010, the applicant's lawyer informed the Court that he wished to withdraw the application as he had lost contact with the applicant after the latter's removal from the Netherlands.

THE LAW

Rule 36 of the Rules of Court reads, in the relevant part:

“1. Persons, non-governmental organisations or groups of individuals may initially present applications under Article 34 of the Convention themselves or through a representative. ...

Rule 45 §§ 1 and 3 of the Rules of Court reads as follows:

“1. Any application made under Articles 33 or 34 of the Convention shall be submitted in writing and shall be signed by the applicant or by the applicant's representative. ...

3.

Where applicants are represented in accordance with Rule 36, a power of attorney or written authority to act shall be supplied by their representative or representatives.”

Rule 47 §§ 1 and 4 of the Rules of Court provides in its relevant part:

“1. Any application under Article 34 of the Convention shall be made on the application form provided by the Registry, unless the President of the Section concerned decides otherwise. It shall set out ...

The Court notes that the application was lodged on 4 January 2010 in the form of an introductory letter signed and sent by the applicant's representative who stated that he was acting on the applicant's behalf in the proceedings before the Court. The Court considers that this introductory letter of 4 January 2010 contained sufficient information to interrupt the running of the six-month time-limit set out in Article 35 § 1. Accordingly, the Court accepts the introduction date as being that of the introductory letter of 4 January 2010. The case was therefore introduced within six months of the final decision, namely the ruling given by the Court of Appeal on 30 September 2009 by the Administrative Jurisdiction Division.

The Court further notes that, by letters of 18 January 2010 and 5

February 2010, the applicant's representative was informed about the need to supply,

inter alia

, a duly completed and signed formal application form and an authority for representation before 15 March 2010 and that failure to do so within a non-extendible period of six months to be counted from 18

January 2010 would result in the destruction of the case file without examination of the case by the Court. The Court lastly notes that, to date, no formal application form nor an authority for representation has been submitted and that the applicant's lawyer has lost contact with the applicant.

As the applicant has never been in contact with the Court directly and introduced his application through his representative Mr Hekman whereas the case file contains no document in which the applicant himself has indicated that he wishes Mr Hekman to file an application with the Court on his behalf, the Court cannot but conclude that there is neither an “application” nor an “applicant” for the purposes of Article 34 of the Convention. Accordingly, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court by a majority

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Registrar

President