Safahani Langeroudi și Zendeh del împotriva Țărilor de Jos

Decizia nr. 44092/05 de către Ali Reza SAFAHANI LANGEROUDI și Maryam ZENDEH DEL împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă la 9 iunie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevell, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, judecători și Stanley Naismith, Registratorul adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 9 decembrie 2005, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, având în vedere decizia de a acorda prioritate acestei cereri în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Ali Reza Safahani Langeroudi și soția sa dna Maryam Zendeh Del, sunt resortisanți iranieni născuți în 1979 și, respectiv, în 1980 și trăiesc în Oude Pekela.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl J.J. Eizenga, un avocat practicant în Utrecht. Guvernul olandez (“Guvernul”) au fost reprezentate de agenții lor, dl R.A.A. Böcker și dna J. Schukking, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au sosit în Țările de Jos la 22 septembrie 2003 și au solicitat în mod eșuat azil. Decizia finală a fost luată de Divizia de Competență Administrativă a Consiliului de Stat ( Afdeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State ) la 19 septembrie 2005. La 4 martie 2009, reclamanții au depus o nouă cerere de azil. Într-o decizie din 10 martie 2009, ministrul Adjunct al Justiției ( Staatssecretaris van Justitie ) a hotărât să acorde reclamanților un permis de ședere în scopul azilului.

Reprezentantul reclamanților a informat Curții la 11 martie 2009 că, având în vedere această dezvoltare, reclamanții nu mai doresc să își mențină cererea în fața Curții. Reclamanții se plângeau inițial că expulziarea lor către Iran le va expune la un risc real de a fi supuse unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție. În temeiul articolului 13 din Convenție, ei se plângeau în continuare pentru o presupusă lipsă de eficacitate a remediilor interne. Reclamanții au plâns că o întoarcere forțată în Iran va încălca drepturile în temeiul articolului 3 din Convenție și că procedura internă a încălcat drepturile în temeiul articolului 13. Cu toate acestea, Curtea constată că reclamanții au primit acum un permis de ședere în Țările de Jos și, prin urmare, nu mai sunt în pericol să fie expulzate.

În plus, se pare că nu intenționează să își continue cererea. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din Convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. Stanley Naismith Josep Casadevall Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 44092/05 by Ali Reza SAFAHANI LANGEROUDI and Maryam ZENDEH DEL against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 9 June 2009 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura-Sandström, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, judges, and Stanley Naismith, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 9 December 2005, Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court, Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Ali Reza Safahani Langeroudi and his wife Mrs Maryam Zendeh Del, are Iranian nationals who were born in 1979 and 1980 respectively and live in Oude Pekela.

They were represented before the Court by Mr J.J. Eizenga, a lawyer practising in Utrecht. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agents, Mr R.A.A. Böcker and Ms J. Schukking, of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicants arrived in the Netherlands on 22 September 2003 and unsuccessfully applied for asylum. The final decision was taken by the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State ( Afdeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State ) on 19 September 2005. On 4 March 2009 the applicants lodged a new application for asylum. In a decision of 10 March 2009, the Deputy Minister of Justice ( Staatssecretaris van Justitie ) decided to grant the applicants a residence permit for the purpose of asylum.

The applicants’ representative informed the Court on 11 March 2009 that in view of this development the applicants no longer wished to maintain their application to the Court. COMPLAINTS The applicants originally complained that their expulsion to Iran would expose them to a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention. Under Article 13 of the Convention they further complained about an alleged lack of effectiveness of domestic remedies. THE LAW The applicants complained that a forced return to Iran would violate their rights under Article 3 of the Convention and that the domestic proceedings had violated their rights under Article 13. However, the Court notes that the applicants have now been granted a residence permit in the Netherlands and that they are thus no longer at risk of being expelled.

Moreover, it appears that they do not intend to pursue their application. In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention, the Court is of the opinion that it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Stanley Naismith Josep Casadevall Deputy Registrar President