Sari la conținut
CtEDO 29.11.2007 Auto

PISHEHWARI v. THE NETHERLANDS

RESPONDENT
NLD
HOTĂRÂRE
29.11.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Scoasă de pe rol
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
PISHEHWARI v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Nr. 67535/01 de către Roya PISHEHWARI împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 29 noiembrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič președinte Bîrsan dna Fura-Sandström Myjer David Thór Björgvinsson dna Ziemele Berro-Lefèvre, judecători și dl Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 februarie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, având în vedere decizia de a suspenda acțiunea Curții în așteptarea rezultatului procedurii în Țările de Jos, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Roya Pishehwari, este o națională iraniană, născută în 1968 și rezidă în prezent la Amsterdam.

Ea a fost reprezentată succesiv în fața Curții de către dna G.A.P. Avontuur, un avocat practicant în Breda, dl F.W. King, un consilier juridic practicant în Leiden și dna. Karadağ și dl R.J. Hamerslag, ambii avocați practicanți la Amsterdam. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor J. Schukking, al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 iulie 2000, reclamantul, însoțit de fiul și fiica ei, care s-au născut în 1990 și, respectiv, în 1993, a sosit în Olanda. A solicitat azil la 30 iulie 2000, declarând că, în timp ce locuiește în casa soțului ei după moartea soțului ei, a lucrat ca prostituată pentru a câștiga bani pentru a plăti pentru un profesor de nevoi speciale pentru fiica ei.

În mai 2000, a fost prinsă în flagrant delict de socrul ei, după care a fugit din casă și, puțin timp mai târziu, de țară. A luat-o cu ea pe cei doi copii, comisând astfel infracțiunea răpirii, având în vedere că tutorele copiilor se obișnuia cu socrul ei. Ea se temea că va fi condamnată pentru prostituție în Iran și condamnată la moarte prin lapidarea. Cererea de azil a fost respinsă, decizia finală adoptată de președintele interimar al Curții regionale ( arrondissementsrechtbank ) din Haga la 23 august 2000. Cu toate acestea, reclamantul nu a părăsit țara și nici nu a fost expulzată forțat. Reclamantul, și după ce a introdus prezenta cerere cu Curtea, a solicitat un permis de ședere în scopul primirii unui tratament medical în Țările de Jos, deoarece a fost diagnosticată ca suferind de o tulburare de stres post-traumatică.

În plus, a solicitat și Ministrul de Imigrație și Integrare (ministrul Voor Vreemdelingenzaken en Integratie La 16 iunie 2005, Curtea a hotărât să suspende examinarea prezentei cereri în așteptarea prezentei proceduri în Țările de Jos. Cererea de permis de ședere în scopul primirii unui tratament medical nu a avut succes; procedura privind această cerere s-a încheiat cu o hotărâre a Curții regionale de la Haga, ședința în Amsterdam, din 18 La 8 august 2007, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul și copiii ei au primit un permis de ședere în conformitate cu termenii unei amniștii generale ( Iertare generațională ) pentru reclamanții de azil respinși care au solicitat azil înainte de 1 aprilie 2001, amnistia care a intrat în vigoare la 15 iunie 2007. Potrivit reprezentantului, una dintre condițiile pentru eliberarea acestui permis de ședere a fost retragerea tuturor procedurilor în curs, inclusiv prezenta cerere.

În răspunsul său din 5 septembrie 2007, Registrul Curții – bazat pe informații disponibile în domeniul public – a informat reprezentantul că eliberarea unui permis de ședere în temeiul amnistia generală nu depindea de retragerea procedurilor pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, el a fost solicitat să informeze Curtea dacă, în aceste circumstanțe – cu reclamanta nu mai riscă de expulzie – dorește totuși să mențină cererea și, dacă este cazul, din motivul pentru care ea este de părere că Curtea ar trebui să continue examinarea cazului. Aceeași cerere a fost repetată într-o conversație telefonică între reprezentantul și un membru al Registrului din 19 septembrie 2007. Într-o scrisoare din 20 septembrie 2007, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că dorește să mențină cererea.

Reclamantul s-a plâns inițial că expulzarea sa către Iran o va expune la un risc real de a fi supusă unui tratament în încălcarea articolelor 2 și 3 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 6. În temeiul articolului 13 din Convenție, ea s-a plâns în continuare că cererea de azil nu a primit o examinare aprofundată. Reclamantul s-a plâns că o repatriere forțată în Iran va fi încălcarea articolelor 2 și 3 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 6 și că procedura internă a încălcat drepturile sale în temeiul articolului 13, Curtea constată însă că reclamantul a fost acum acordat un permis de ședere în Țările de Jos și că, prin urmare, nu mai are riscul de a fi expulzată. Deși reclamantul a indicat că dorește totuși să mențină cererea, Curtea observă că nu au fost avansate motive pentru acest lucru, în ciuda faptului că reprezentantul reclamantului a fost solicitat de două ori să facă acest lucru.

În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu consideră nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului ca În consecință, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din convenție pentru a elimina lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-04-27
0,94
CASE OF ASPICHI DEHWARI v. THE NETHERLANDS
CAUZUL PRIMEI SECȚII DE SPIPCHI DEHWARI c. PAILE (Dociunea nr. 37014/97) HOTĂRÂREA STASBOURG 27 aprilie 2000 Prezenta hotărâre este supusă revizuirii editoriale înainte de reproducerea sa în forma finală în rapoartele oficiale ale hotărâril
CtEDO 2009-06-09
0,93
SAFAHANI LANGEROUDI AND ZENDEH DEL v. THE NETHERLANDS
Decizia nr. 44092/05 de către Ali Reza SAFAHANI LANGEROUDI și Maryam ZENDEH DEL împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă la 9 iunie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevell
CtEDO 2008-12-16
0,93
HOSSEIN KHEEL v. THE NETHERLANDS
HOTĂRÂREA TERZĂ PRIVIND DECIZIA nr. 34583/08, de către Rohina HOSSEIN KHEEL împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 16 decembrie 2008 ca cameră compusă din: Josep Casadevall, preș
CtEDO 2011-09-27
0,93
YOUSSEF v. THE NETHERLANDS
HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Nr. 11936/08 de către Mariam și Basil Youssef împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 27 septembrie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall,
CtEDO 2006-05-23
0,93
ESMAILI v. THE NETHERLANDS
Decizia nr. 23254/05 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), de către Narges Hadj AEVEMILI împotriva Țărilor de Jos, ședința din 23 mai 2006 în calitate de cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Hedigan Caflisch Z
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă